Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 186
Ședința publică de la 14 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 7 mai 2008 privind judecarea apelului formulat de reclamanta domiciliată în S,-, - 24B,. B,. 6, O în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S - S, O ca urmare a casării deciziei civile nr. 98 din data de 19 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr- prin decizia nr. 5839 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-, împotriva sentinței civile nr.1053 din 19 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr.2207/C/2006, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 07 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 14 decembrie 2008.
CURT EA
Asupra acțiunii civile de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Olt sub nr.2207/C/2006, reclamanta a formulat contestație împotriva Dispoziției nr.1725 din 19 mai 2006, emisă de Primăria Municipiului S, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea acesteia și restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcție, situat în S,-, județul O, în suprafață de 967,5. și construcție în suprafață de 104,03.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că în mod nelegal pârâta Primăria Municipiului Sar espins cererea sa de restituire în natură a imobilelor pentru care a notificat-o pe pârâtă la data de 14 februarie 2002, în condițiile în care această modalitate este prevăzută de Legea nr.10/2001 și se poate face de către pârâtă.
Că susținerile pârâtei potrivit cărora, pe suprafața de 967,5. au fost edificate blocuri de locuit și alte investiții publice, iar construcția în suprafață de 105,3 a fost demolată, nu este întemeiată, în condițiile în care există o suprafață de teren care nu este afectată de construcții sau alte utilități, existând posibilitatea restituirii în natură a cesteia.
Prin sentința civilă nr.1053 din 19 octombrie 2006, Tribunalul Olta respins ca neîntemeiată contestația, reținând că din raportul de expertiză efectuat în cauză reiese că întreaga suprafață de teren expropriată este ocupată de utilități publice.
S-a motivat că pe suprafața de 170,50. se află un bloc de locuințe, punct termic și modernizarea unei străzi în zona de protecție a blocuri, iar suprafața de 797. reprezintă "", investiție de utilitate publică amenajată încă înainte de anul 1989.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod greșit prima instanță a respins cererea de completare a raportului de expertiză, câtă vreme expertul a concluzionat doar că terenul este ocupat de un plan de amenajare al pieții, fără a indica expres ce utilități sunt edificate pe suprafața de 797.
A arătat că, potrivit datelor publicate în Monitorul Oficial nr.63/2002 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului S, "- -" figurează cu suprafața de 850. iar terenul revendicat de către reclamantă se află în domeniul privat și se află amplasat în continuarea acestei suprafețe de 850.
Totodată, a arătat că Primăria Municipiului Sad ispus extinderea acestei piețe în anul 2005, așa cum rezultă din adresa nr.16369/26 octombrie 2006, lucrările de extindere fiind începute abia în perioada litigiului.
Că, din memoriul tehnic depus la dosar, rezultă că extinderea și modernizarea pieții se face pe 7000. din domeniul privat al municipalității, din care 1367,20. va fi ocupată de noua piață, iar 5632. vor fi amenajări de circulație și parcări.
Apelanta reclamantă a mai arătat că la data notificării suprafața de teren în litigiu era liberă în sensul legii, unitatea deținătoare având obligația de identificare, delimitare și restituire în natură.
Prin decizia civilă nr.98 din 19 februarie 2007, Curtea de Apel Craiovaa admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentința și a admis contestația, în sensul anulării în parte a dispoziției atacate, cu consecința restituirii în natură a suprafeței de 797. teren, ale cărei dimensiuni și vecinătăți sunt indicate în dispozitivul hotărârii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că la data apariției Legii nr.10/2001 pe terenul în litigiu nu existau construcții autorizate, proiectul de extindere și modernizare al pieței fiind pus în aplicare abia în anul 2004, în timp ce autorizația de construire s-a emis în anul 2006.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata Primăria Municipiului S, criticând-o pentru nelegalitate, în raport cu cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă.
A susținut că la data depunerii notificării de către reclamantă pe terenul în litigiu exista deja o piață agroalimentară, investiție de interes public care justifică imposibilitatea restituirii în natură a imobilului.
Totodată, a susținut că decizia recurată conține susțineri eronate, ce vin în contradicție cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Prin decizia civilă nr.5839 din 19 septembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului S, a casat decizia nr.98 din 19.02.2007 a Curții de Apel Craiova și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că instanțele anterioare au ajuns la concluzii divergente, ca urmare a impreciziunii raportului de expertiză întocmit de expert, raport care nu exclude, dar nici nu atestă împrejurarea că terenul solicitat de reclamantă ar fi fost liber la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001.
Că în această situație, instanța de apel trebuia să ordone,din oficiu, fie completarea lucrării de specialitate, fie efectuarea unei noi expertize, pentru a se stabili cu exactitate dacă terenul ce a aparținut reclamantei se află în zona ocupată de preexistentă intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, sau în perimetrul extinderii preconizată în anul 2004.
În rejudecare, instanța de apel a dispus completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, obiectivele expertizei fiind stabilite prin încheierea din 7 februarie 2008, în raport de îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare nr.5839 din 19.09.2007.
Raportul de expertiză a fost întocmit în cauză de către expert și a fost depus la instanța de apel la data de 4 aprilie 2008, lucrarea de specialitate fiind însoțită și de o schiță anexă ( fila 21-23 dosar ).
La acest raport de expertiză au fost formulate obiecțiuni de pârâta Primăria Municipiului S, în ședința publică din 7 mai 2008, obiecțiuni pe care instanța de apel le-a respins, apreciind că expertul a întocmit lucrarea conform obiectivelor stabilite prin încheierea din 7 februarie 2008.
Apelul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză nu-și găsesc incidența prevederile art. 1, 7 și 9 din Legea nr.10/2001, nefiind posibilă restituirea în natură a suprafeței de teren de 797. ce a format obiectul notificării nr.106/N din 14 februarie 2002, formulată de reclamanta.
Prin art. 1 alin. 1 din Legea nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv, se consacră principiul restituirii în natură a acestora.
Art. 7 din lege conține o reconfirmare a principiului conform căruia restituirea în natură primează, această regulă fiind enunțată și de art. 9 din actul normativ citat.
În aplicarea prevederilor legale menționate, instanțele de judecată investite cu o contestație la Legea nr.10/2001 au obligația să depună toate diligențele, pentru a stabili cu exactitate dacă este posibilă sau nu restituirea în natură a imobilului notificat.
În speță, sentința primei instanțe este legală și urmează a fi menținută, chiar dacă materialul probator administrat în fața primei instanțe a fost incomplet și ambiguu.
Tribunalul Olta reținut în mod corect că terenul notificat de reclamantă nu poate fi retrocedat, întrucât în prezent este ocupat de, investiție de utilitate publică, amenajată încă înainte de anul 1989, ca piață de desfacere a produselor agroalimentare.
În calea devolutivă a apelului, probatoriul administrat la prima instanță a fost completat cu o nouă expertiză de specialitate, obiectivele acestei expertize fiind stabilite cu respectarea strictă a îndrumărilor date prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Expertul desemnat de instanța de apel a avut ca obiective identificarea suprafeței de 797. prin dimensiuni, vecinătăți și schiță și stabilirea faptului dacă terenul ce a aparținut reclamantei se află în zona ocupată de agroalimentară preexistentă intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, sau în perimetrul extinderii, preconizată în anul 2004.
Potrivit concluziilor expertizei tehnice întocmită în apel d e ing., terenul revendicat de reclamanta, are suprafața de 797. și este situat în S,-, învecinându-se la nord cu str. -, la est -, la sud - str. -, la vest - alee de acces către blocuri și.
În cuprinsul expertizei, expertul menționează expres că, anterior apariției Legii nr.10/2001 pe acest teren a existat o piață agroalimentară, iar din terenul a cărui retrocedare s-a solicitat, era ocupată efectiv numai suprafața de 230.
Expertul mai concluzionează, în sensul că la data notificării formulată de reclamanta în baza Legii nr.10/2001, veche fusese demolată în vederea sistematizării și modernizării, terenul în suprafață de 797. fiind liber, ca efect al demolării.
Deși expertul nu menționează expres, din modalitatea de redactare a concluziilor expertizei, rezultă că sistematizarea și modernizarea vechii piețe a vizat întreaga suprafață de 797., atât suprafața ocupată de vechea piață, cât și diferența până la suprafața totală ce a format obiectul notificării.
Față de concluziile expertizei de specialitate întocmită în calea de atac a apelului și înscrisurile existente la dosar, Curtea reține că în momentul apariției Legii nr.10/2001, implicit la data formulării notificării de către reclamanta, terenul solicitat de aceasta nu era liber, întrucât a fost permanent afectat de detalii de sistematizare.
Demolarea pieței agroalimentare vechi s-a făcut cu scopul de a se reconstrui o piață nouă modernă pe același amplasament, cu respectarea documentațiilor de urbanism legal aprobate de Primăria Municipiului S, terenul rămânând afectat de detalii de sistematizare.
Faptul că proiectul de extindere și modernizare al noii piețe a fost definitivat abia în anul 2004, iar autorizația de construire s-a emis în anul 2006, nu constituie un argument pentru restituirea terenului către reclamantă, întrucât după operațiunea de demolare acesta nu a fost nici un moment liber, pentru a putea fi restituit în natură în baza Legii nr.10/2001.
Terenul era deja cuprins în planul general de urbanism al Orașului S, cu destinația de piață agroalimentară, urmând să fie ocupat cu construcțiile noii piețe, după obținerea finanțării necesare prin contractarea de credite de către Consiliul Local al Municipiului S, așa cum rezultă din adresa nr.16369 din 26 octombrie 2006, aflată la fila 12 din dosarul Curții de Apel Craiova în primul ciclu procesual.
Așadar, susținerea apelantei în sensul că terenul ce formează obiectul notificării poate fi restituit în natură nu este întemeiată, fiind cert demonstrat că terenul în suprafață de 797. este afectat de detalii de sistematizare, situație în care nu se poate dispune restituirea lui către reclamantă, așa cum stabilit și unitatea deținătoare - Primăria Municipiului S prin dispoziția nr.1725 din 19 mai 2006.
Susținerile apelantei referitoare la datele din memoriul tehnic cu privire la suprafața de teren ce reprezintă extinderea pieței agroalimentare nu au nici un fel de relevanță juridică în cauza dedusă judecății, în condițiile în care expertul desemnat de instanță a identificat suprafața de 797. ce a format obiectul notificării și a concluzionat expres că aceasta face parte din suprafața destinată pieței noi.
Pentru considerentele expuse, apelul formulat de reclamanta este nefondat și în baza art. 296 Cod pr. civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S - S, județul O, ca urmare a casării deciziei civile nr. 98 din data de 19 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, prin decizia nr. 5839 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-, împotriva sentinței civile nr.1053 din 19 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr.2207/C/2006.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
22.05.2008
Jud.fond
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
