Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 187/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR 187/A/2008
Ședința publică din 26 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Aurora Popa
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă, domiciliată în S M, str - nr. 2,. 3 în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M împotriva sentinței civile nr. 55/D din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare; având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea apelantei reclamante, lipsă, av. în substituirea av., în baza împuternicirii avocațiale de substituire emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost aceasta formulată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr 55/D din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Marea fost respinsă contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primatul Municipiului S M, ca reprezentant al unității administrativ teritoriale, pentru anularea dispoziției nr. 7114 din 1 martie 2007.
Din considerentele sentinței, tribunalul reține că persoanele care pretind realizarea unor drepturi rezultate din punerea aplicare a legilor de reparație, sunt obligate să facă dovada proprietății, a deținerii legale la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire.
Dacă în privința primului aspect înscrierile din CF confirmă dreptul de proprietate al soțului reclamantei, ceea ce a rămas în discuție este deținerea legală a imobilului la momentul deposedării și verificarea titlului Statului. Față de înscrierile din CF așa cum s-a arătat și anterior, rezultă că Statul Român a preluat imobilul cu titlu juridic confiscare, fără a se face dovada în sensul celor prevăzute de art.2 lit.b din Legea 10/2001 pentru ca imobilul să fie încadrat în categoria celor retrocedabile. Mai mult, din cuprinsul actelor premergătoare ce au stat la baza întabulării dreptului de proprietate, măsura confiscării în lipsa altor dovezi a avut ca temei punerea în aplicare a Legii 91/1945, pentru care actuala reglementare nu permite acordarea de măsuri reparatorii, așa cum de altfel rezultă și din proiectul de modificare a legii respins în Camera Deputaților - filele 51-53.
Întemeiat pe aceste considerente și în lipsa altor dovezi care să invalideze titlul Statului, tribunalul a respins plângerea astfel cum a fost formulată.
Împotrivasentinței reclamanta a formulat apel solicitând schimbarea în întregime a hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost aceasta formulată.
În motivarea cererii sale, apelanta precizează că respingerea acțiunii sale este nefondată, deoarece nici ea și nici șotul ei, proprietarul tabular, nu se încadrează în condițiile prevăzute de Legea nr. 91/1945, că nu s-au refugiat în Ungaria după război ci că preluarea este abuzivă, nerespectându-se prevederile normelor speciale în momentul preluării.
Prin întâmpinarea depusă, unitatea administrativ teritorială prin Primar a solicitat respingerea apelului, apreciind că nu există nici o dovadă în sensul că preluarea imobilului înscris în CF 1639 SMa fost abuzivă, fiind respectate întru totul dispozițiile legale în materie.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că în CF 1639 SMa pare înscris sub dreptul de proprietate al numitului Terek, șotul apelantei, iar sub apare înscris dreptul unității administrativ teritoriale cu titlu juridic de confiscare. Relația de rudenie dintre reclamantă și proprietarul tabular nu a fost pusă în discuție, fiind dovedită prin copiile actelor de stare civilă depuse la dosar.
Prin înscrisurile depuse în copie, la filele 45 și 46 dosar fond, rezultă că această înscriere de sub B 26 s-a făcut în temeiul Legii nr. 91/1945. Acest act normativ dădea, însă, în competența CASBI administrarea bunurilor mobile și imobile ale persoanelor de naționalitate germană sau ungară, ori celor care aveau reședința în Germania sau Ungaria.
Cum reclamanta a făcut dovada pașaportului eliberat de autoritățile romane, rezultă că aceasta este cetățean român și nu s-a făcut dovada că ar fi pierdut această cetățenie sau că s-ar fi încadrat în categoria celor ale căror imobile au fost preluate de stat deoarece au fost considerați inamicii României.
Este nelegală și reținerea instanței de fond potrivit căreia aceste bunuri nu se încadrează în normele speciale ale Legii nr. 10/2001 câtă vreme ele nu sunt în mod expres exceptate, ori, respingerea proiectului de lege prin care s-a urmărit reglementarea specială a acestor bunuri nu poate conduce la o concluzie contrară.De altfel, motivul pentru care proiectul legislativ a fost respins este acela că nu a fost evaluat efectul financiar al aplicării unei astfel de norme.
Ceea ce a greșit instanța de fond a fost nediferențierea între proiectul de lege prin care se urmărea declararea abuzivă a tuturor preluărilor făcute în temeiul Legii nr. 91/1945, în timp ce potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 instanța este liberă să verifice dacă preluările făcute au respectat sau nu prevederile legale în vigoare.
Cum, în ceea ce privește imobilul aparținând antecesorului reclamantei nu există nici un alt înscris cu excepția adresei nr- a Sfatului Popular al orașului de subordonare Regională SMt ransmisă secției cărților funciare a Judecătoriei Populare Mixte S M, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada că familia apelantei se încadra în categoria inamicilor de război,sarcina probei revenind de această dată intimatului deoarece prezumția de preluare abuzivă este relativă.
Față de cele reținute, făcând aplicarea dispozițiilor art. 296 cod procedură civilă, instanța va admite apelul, va schimba în întregime sentința, constatând că reclamanta este îndreptățita la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru imobilul înscris în CF 1639 S
Cheltuielile de judecată nu vor fi acordate deoarece nu s-a făcut dovada cuantumului acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE apelul civil declarat de apelanta reclamantă, domiciliată în S M, str - nr. 2,. 3 în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1, județul S M împotriva sentinței civile nr. 55/D din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o schimbă în întregime, în sensul că:
ADMITE plângerea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primatul Municipiului S
ANULEAZĂ dispoziția nr. nr. 7114 din 1 martie 2007 emisă de intimat.
CONSTATĂ că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru imobilul înscris în CF 1639 S și,
OBLIGĂ intimatul să emită o nouă dispoziție în acest sens.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Dact decz
9.12.2008
Jud fond
Dact IC
4ex/15.12.2008
pt conf 2 com/
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa
