Speta Legea 10/2001. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.206/2008-A
Ședința publică din 12 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamanții și ambii din S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL SMp rin Primar, cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, intimata intervenientă. SA. S cu sediul în S M, Drumul, nr.154, jud. S M și intimata pârâtă prin mandatar din S M, P-ța. 25 Octombrie nr.9,.27, jud. S M, împotriva sentinței civile nr. 53/D din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 25 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 02 decembrie 2008, apoi pentru data de 09 decembrie 2008 și apoi pentru 12 decembrie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.53/D din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de reclamanți față de intervenienta accesorie SC - SA SMp rin administrator, cu sediul în S M, Drumul, nr.154, înregistrată în sub nr. J -, R -, de a formula cerere reconvențională de pe această poziție procesuală și în consecință:
S-a respins cererea reconvențională având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de drepturi încheiat între cedenta pârâtă, reprezentată prin mandatar, domiciliat în S M, P-ța 25 Octombrie nr.9/27 și cesionarii reclamanți-pârâți și, în fața notarului public dr., la Viena, în data de 19.06.2006.
A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta SC - SA - S M, în interesul pârâtului din acțiunea principală.
S-a respins acțiunea civilă exercitată de reclamanții și cu domiciliul procedural ales în S M,- - parter, astfel cum a fost precizată și completată în contradictoriu cu Municipiul SMr eprezentat prin primar, având ca obiect:
- obligarea pârâtului de a include pe lista bunurilor disponibile, conform art.1 alin.5 din Legea 10/2001 imobilele situate în S M, P-ța -, nr.14, SM- - și SM, - și de a emite dispoziție în favoarea reclamanților, pentru aceste imobile ca măsuri reparatorii în compensare pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, înscrise în CF 23085 (fost nr.3 ) S M, de sub nr.top.757 și 758.
Au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamanților, a nelegitimității dreptului pretins, lipsa calității procesuale pasive a Primarului Municipiului S M, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând excepțiile invocate rezumate în esență la: calitatea procesuală activă a reclamanților, calitatea procesuală a intervenientei de a formula cerere reconvențională în nume propriu, a reținute următoarele:
Acțiunea civilă promovată de reclamanți se întemeiază sub aspectul calității procesuale active pe drepturile izvorâte din "contractul de cesiune de drepturi" încheiat la 19.06.2006 - Viena, astfel că în calitate de cesionari și în limitele obiectului contractului astfel cum a fost determinat prin acordul lor de voință, au dobândit drepturile cedenților.
Pornind de la conținutul contractului de cesiune de drepturi, s-a observat că cedentul în nume personal cât și în reprezentarea legală a tuturor moștenitorilor petiționari după defunctul proprietar a cesionat în favoarea cesionarilor și "toate drepturile rezultate din demersurile procesuale și procedurale formulate în temeiul Legii 10/2001 pentru restituirea în natură sau echivalent despăgubiri aferent părții din imobilul din S M, P-ța -, nr.16, respectiv apartamentele cu terenul aferent vândute de Statul Român în baza Legii 112/1995 înscrise în CF 23085 sub nr.top.757,758 S M".
Oferta a fost acceptată de cesionari declarând că sunt "de acord cu preluarea tuturor drepturilor și obligațiilor născute și viitoare aferent apartamentelor vândute de Statul Român în baza Legii 112/1995".
Așadar, cel puțin în privința drepturilor și obligațiilor născute și viitoare aferente apartamentelor vândute de Statul Român în baza Legii 112/1995 reclamanții își justifică calitatea procesuală activă, având dreptul de a obține aceleași drepturi pe care le-ar fi putut obține cedenta în privința măsurilor reparatorii prin echivalent pentru apartamentele vândute în baza Legii 112/1995.
Lipsa calității procesuale active a reclamanților invocată prin întâmpinare de către pârât, prin prisma faptului că din textul contractului de cesiune de drepturi rezultă că demersurile procesuale și procedurale ale cesionarilor se rezumă la restituirea în natură sau echivalent despăgubiri și nu la măsuri în echivalent prin compensare cu alte bunuri, nu poate fi primită câtă vreme termenul "despăgubiri" cuprins în conținutul contractului nu este urmat de raportarea acestuia la legea specială privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv Legea 247/2005.
Fiind permisă prin voința părților dreptul cesionarilor de a efectua toate demersurile procesuale și procedurale în temeiul Legii 10/2001 pentru a obține restituirea în natură, cedentul nu a limitat aceste proceduri la un anumit tip de măsuri reparatorii în echivalent, cu atât mai mult cu cât în calitate de persoane îndreptățite cedenții ar fi putut beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent constând fie în compensare cu alte bunuri sau servicii, fie în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale și cu posibilitatea combinării lor conform art.1 alin.4 din Legea 10/2001.
Analizând doar incidental obiectul contractului de cesiune, din perspectiva justificării calității procesuale active a reclamanților, tribunalul a mai reținut că împrocesuată fiind în cauză cedenta nu a contestat la rândul său depășirea clauzelor contractuale în demersul juridic inițiat de reclamanți, ceea ce sprijină interpretarea contractului după intenția comună a părților contractante și nu după sensul literar al termenilor în condițiile art.977 Cod civil.
Întemeiat pe aceste considerente, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârât.
Cât privește următoarea excepție respectiv calitatea procesuală activă a intervenientului accesoriu de a formula în nume propriu cerere reconvențională invocată de către reclamanți față de intervenienta SC SA, este necesar a se distinge între forma de participare a terților la judecată permisă pe calea intervenției voluntare principale cât și a intervenției voluntară accesorie.
Este știut faptul că cererea prin care un terț ce justifică un interes solicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfășurare, pentru a apărarea drepturile uneia din părțile inițiale, se numește intervenție voluntară accesorie, denumită în literatura de specialitate și intervenția alăturată sau auxiliară.
Pe calea intervenției accesorii, terțul nu invocă o pretenție proprie, scopul este limitat întrucât nu urmărește obținerea unei hotărâri prin care părțile inițiale să fie condamnate față de el. Totuși prin apărările pe care le face tinde, ca instanța să pronunțe o soluție în favoarea părții pentru care a intervenit, rezultând așadar natura juridică a intervenției voluntară accesorie și care este o simplă apărare din care decurg o serie de consecințe practice deosebit de importante.
Astfel, o primă consecință constă în aceea că se produce lărgirea cadrului procesual dar numai sub aspectul părților, nu și al obiectului litigiului, de aceea unii autorii consideră intervenientul accesoriu ca fiind o parte alăturată în sensul că în acord cu partea pentru care intervine combat în comun susținerile adversarului acestuia de așa natură încât instanța de judecată să ofere câștig de cauză părții în favoarea căreia a intervenit.
Limitele în care acționează intervenientul accesoriu sunt stabilite de art.54 Cod procedură civilă iar subordonarea procesuală a intervenientului accesoriu față de parte în interesul căruia intervine reiese din dispozițiile art.56 Cod procedură civilă.
În acest context, care concretizează limitele și scopul intervenției voluntare accesorie, așa cum se arată și în doctrină, nici părțile inițiale nu pot formula cerere reconvențională împotriva intervenientului accesoriu, tocmai pentru faptul că nu se bucură de independență procesuală și nu poate formula o pretenție proprie, sprijină doar apărările părții pentru care intervine.
Simpla neopunere a pârâtului la recunoașterea calității procesuale active sau mai bine spus la recunoașterea legitimității intervenientului accesoriu de a formula cerere reconvențională împotriva părților inițiale și de a împrocesua terțe persoane, lărgind obiectul acțiunii nu este suficientă, chiar dacă în caz de admitere ar degreva pârâtul de obligațiile ce decurg din soluționarea notificării.
Pe de altă parte, chiar pârâtul a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite a cedentei și a moștenitorilor pe care îi reprezintă, de a accede la măsuri reparatorii prin restituire în natură a unei părți din imobil cuprins în dispoziția nr.834/15.04.2005, iar reclamanții au preluat aceste drepturi și obligații prezente și viitoare prin contractul de cesiune.
Concluzionând, s-a reținut că intervenientul accesoriu nu are legitimitatea de a ieși din cadrul procesului determinat prin cererea de chemare în judecată și de a lărgi obiectul litigiului, formulând pretenții în nume propriu pe calea cererii reconvenționale, considerente pentru care tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei accesorii invocată de reclamanți și în consecință a respins cererea reconvențională având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de drepturi încheiat la Viena în data de 19.06.2006.
Cât privește lipsa calității procesuale pasive a Primarului, s-a reținut că reclamanții nu au înțeles să îl împrocesueze în nume propriu ci ca reprezentat al unității administrativ teritoriale, conform art.62 raportat la art.63 lit. e din Legea 215/2001, unitatea deținătoare a imobilelor solicitate în compensare și aflate în patrimoniul său, condiții în care unitatea deținătoare se identifică cu entitatea investită cu soluționarea notificării și care poate dispune și asupra măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, conform art.1 alin.3 din Legea 10/2001 coroborat cu art.21 alin.4 din același act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005.
De altfel, reclamanții la solicitarea instanței și în urma publicării Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 aprobate prin 250/2007, au precizat că înțeleg să se judece cu Municipiul SMp rin reprezentantul său legal căruia legea i-a conferit și atribuții speciale de emitere a dispozițiilor în procedura de soluționare a notificărilor, considerente pentru care excepția a fost lipsită de obiect.
Lipsa caracterului legitim al dreptului pretins de reclamanți invocat de aceeași intervenientă accesorie reprezintă mai mult o apărare de fond decât o excepție și ține de principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești și principiul opozabilității acelorași efecte față de terți, considerente pentru care a fost avută în vedere cu titlu de apărare la soluționarea pe fond a acțiunii, respinsă însă ca excepție.
Pe fond, Tribunalul, analizând acțiunea reclamanților astfel cum a fost formulată și precizată, dreptul subiectiv civil pretins sub forma impunerii subiectului pasiv la o anumita conduită, s-a reținut ca neîntemeiată pretenția dedusă judecății în temeiul următoarelor considerente:
Conform dispozițiilor art.1 alin.3 teza I din Legea 10/2001 republicată, persoanele îndreptățite definite de art.3 din același act normativ, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii ce se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității investite potrivit legii cu soluționarea notificării.
Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite prin compensare în echivalent acele bunuri sau servicii disponibile pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită.
În executarea acestei măsuri se realizează astfel o ofertă urmată de acceptare în condițiile art.1 alin.2 din Legea 10/2001, acordul persoanei îndreptățite fiind obligatoriu în situația măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii disponibile.
De vreme ce reclamanții au promovat acțiunea și au solicitat acordarea de măsuri reparatorii sub forma compensării, rezultă că acceptă această măsură dar o condiționează de atribuirea anumitor bunuri expres determinate la pct.1-3 din acțiunea precizată.
Vocația acordata persoanelor îndreptățite de a opta pentru un anumit tip de măsuri reparatorii în echivalent, nu echivalează cu dreptul de a alege orice bun din patrimoniul deținătorului, realizarea dreptului se circumscrie anumitor condiții prevăzute de legiuitor, respectiv bunul să existe în patrimoniu și să intre în categoria celor disponibile, degrevat de orice sarcină.
Legalitatea și temeinicia dreptului pretins de reclamanți prin acțiune, se raportează la dispoziții de drept substanțial din Legea 10/2001, Legea 215/2001 și normelor constituționale referitoare la principiul autonomiei locale.
Se pune problema în ce măsură reclamanții ar putea obține prin intermediul instanței obligarea unității deținătoare, entitate investită cu soluționarea notificării să cuprindă pe tabelul întocmit în condițiile art.1 alin.5 din Legea 10/2001 și bunurile solicitate prin prezenta acțiune și care mai mult, prin finalizarea procedurii administrative rămasă în suspensie ca urmare a promovării prezentei acțiunii (fila 146) să li se atribuie în compensare atât pentru apartamentele vândute în temeiul Legii 112/1995 cât și pentru imobilul construcție demolat amplasat pe parcela 758 din CF 3 S
Este de observat, din chiar conținutul normei de drept cuprinse în art.1 alin.5 că legiuitorul folosește expresia "bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare". Evident că aceste bunuri și servicii pentru a putea fi oferite în compensare se află în patrimoniul unității deținătoare, lucru care de altfel în speță nu a fost contestat de către pârât.
Asupra încadrării unor bunuri în categoria celor disponibile, în opinia tribunalului și întemeiat pe principiul autonomiei locale consacrat de Constituția României prin art.120, precum și în art.3 din Legea 215/2001 a administrației publice locale, autoritățile administrației publice locale au dreptul și capacitatea efectivă de a gestiona în numele și interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice în condițiile legii, de a gestiona resursele care aparțin unităților administrativ teritoriale pe care le reprezintă.
Intervenția instanței pentru a verifica în ce măsură principiul autonomiei locale conferit autorităților publice locale, este exercitat în limitele legii, este necesară atunci când poate fi reținut excesul de putere, adică exercitarea dreptului de apreciere, aparținând acestor autorități, prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție sau de lege (conform definiției cuprinse în art.2 lit. n din Legea contenciosului administrativ).
În acest context a fost analizată opunerea pârâtului la admiterea acțiunii reclamanților, invocând inadmisibilitatea notificanților ori a succesorilor acestora de a alege anumite bunuri, care nu sunt disponibile din motive obiective ce țin fie de satisfacerea nevoilor comunitare și a unui interes public, pentru spațiul cu destinație Centrală termică dezafectată situată în S M,-, îndeplinirea unei obligații rezultate din punerea în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile pentru spațiul comercial situat în S M, P-ța -, nr.14, deținut de SC SA. fie de existența unui drept concurent sau de executarea unui contract de închiriere pentru spațiul situat în S M,-, deținut de cu destinația atelier de coafură.
Raportat la probele administrate în cauză indisponibilizarea celor trei imobile rezultă cu prisosință, astfel imobilul situat în S M,-, Centrală termică dezafectată este avut în vedere pentru satisfacerea nevoii de spațiu pentru instituțiile publice, apoi imobilul din S M,- formează obiectul unui contract de închiriere dar și a unei cereri de cumpărare în condițiile Legii 550/2002, iar pentru imobilul din S M, P-ța - nr.14 există o hotărâre judecătorească irevocabilă respectiv sentința civilă nr.122/CA/2006 a Tribunalului Satu Mare prin care Municipiul SMa fost obligat să încheie cu chiriașul SC SA SMc ontract de vânzare cumpărare. Pentru acest din urmă imobil, reclamanții nu pot ignora hotărârea judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, întrucât potrivit art.1200 pct.4 cod civil statuările instanțelor judecătorești au valoarea unor prezumții legale, provin de la o putere publică și se resfrâng indirect și asupra terților cărora li se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv de prezumție relativă (dec.civ.nr.2351/14.03.2007 a ÎCCJ - Secția civilă și de proprietate intelectuală).
În aceste condiții, nu s-a putut reține nici excesul de putere și nici refuzul nejustificat al unității deținătoare de a oferi în compensare reclamanților cele trei imobile solicitate prin acțiune, iar pe de altă parte reclamanții în calitate de succesori în drepturile moștenitorilor proprietarului tabular, calitate dobândită prin contractul de cesiune nu se pot bucura de alte drepturi decât cele avute de autorul lor și nici de un drept de preferință sau de preemțiune în alte condiții decât cele prevăzute în mod expres de lege, cum ar fi de exemplu situația cuprinsă la art.43 alin.1 din Legea 10/2001 republicată.
Reținând așadar că bunurile solicitate în compensare de reclamanți nu intră în categoria celor disponibile, fiind afectate fie pentru satisfacerea nevoilor comunitare, fie pentru realizarea altor drepturi ale unor terțe persoane în raport cu care reclamanții nu se bucură de preferențialitate în lipsa unei dispoziții legale, că dreptul de apreciere al autorităților administrației locale nu s-a făcut cu exces de putere, iar indisponibilizarea bunurilor rezultă din împrejurări de fapt și de drept confirmate prin probele administrate în cauză, tribunalul a găsit neîntemeiată acțiunea reclamanților, astfel că a admis cererea de intervenție accesorie și a respins acțiunea principală nefiind îndeplinite dispozițiile art.1 alin.2,3,5 din Legea 10/2001.
Fără cheltuieli de judecată în privința nici uneia dintre părți din lipsă de acte justificative cel puțin la nivelul înserării onorariului pe împuternicirea avocațială nr.44/2007 (fila 400 vol.II).
Împotriva acestei sentințe, în termen au formulat apel reclamanții și, care au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în parte și admiterea acțiunii cum a fost formulată.
În motivare apelului s-a invocat că în speță sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 26 din Legea 10/2001, este posibilă acordarea în compensare de bunuri pentru imobilele preluate abuziv de la autorul reclamanților, numitul cu moștenitorii căruia reclamanții au încheiat un contract de cesiune cu privire la drepturile născute din legile de retrocedare.
Au mai motivat apelanții că bunurile solicitate în compensare sunt proprietatea privată a Municipiului S M și sunt disponibile în înțelesul Legii 10/2001. Prin urmare cererea reclamanților prin care au fost indicate anumite bunuri solicitate în compensare, nu este inadmisibilă, cum greșit a reținut prima instanță, refuzul pârâtei de a declara ca disponibile aceste bunuri este un abuz și o întârziere în despăgubirea foștilor proprietari.
Pârâtul Municipiul SMs -a opus admiterii apelului, invocând că bunurile invocate de apelanți nu sunt disponibile, autoritățile publice locale având dreptul și capacitatea de a-și gestiona patrimoniul în interesul comunităților locale, în concluzie nu se poate impune pârâtei să declare disponibile anumite bunuri și să le acorde în compensare în lipsa unei prevederi exprese în Legea de retrocedare.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că acesta este în parte nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În speță, reclamanții au încheiat un contract de cesiune cu moștenitorii fostului proprietar de carte funciar de la care Statul Român a preluat abuziv mai multe imobile în Municipiul S M, contract prin care reclamanții au achiziționat toate drepturile năsute în persoana moștenitorilor în temeiul Legii 10/2001.
Urmare a cererii formulate la Legea 10/2001 de către moștenitorii defunctului prin Dispoziția 834/2005 emisă de Primarul Municipiului SMs -a recunoscut petenților, născută și, calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în înțelesul art. 4 din Legea 10/2001 pentru imobilele înscrise în CF. 23085 S M cu nr.top.757 și 758, imobil preluat de Statul Român ca fiind imobil abandonat. Prin dispoziția arătată s-a restituit în natură succesorilor notificanți apartamentele din imobilele respective care erau proprietatea Statului Român. Au fost excluse de la restituire un număr de 9 apartamente ce au fost înstrăinate în baza Legii 112/1995 către chiriașii cumpărători la care se adaugă casă demolată (situată pe-) și terenul aferent acesteia.
În concluzie, autoritatea administrativă a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii instituite de legea de retrocedare prin dispoziția mai sus arătată, inclusiv pentru imobilele ce nu au mai putut fi restituite în natură.
Legea 10/2001 a prevăzut ca măsură de despăgubire a foștilor proprietari și aceea de acordare de bunuri în compensare, astfel art. 26 prevede că entitatea investită cu soluționarea notificării are ca obligație principală să propună persoanei îndreptățite bunuri sau servicii în compensare ori în subsidiar să propună acordarea de despăgubiri, potrivit legii speciale.
Prin urmare, Municipiul SMa vea obligația de a-și inventaria bunurile din domeniul privat și chiar din domeniul public, în măsura în care nu mai sunt de utilitate publică să le treacă în domeniul privat și să propună notificanților acordarea acestor bunuri în schimbul celor preluate abuziv de stat.
Acest aspect este esențial în dezlegarea prezentei cauze.
Pârâta se apără invocând principiul autonomiei locale și a interesului public care este prioritar, sens în care a arătat că nu poate fi obligată unitatea administrativ teritorială să declare disponibile anumite bunuri, fără a se încălca principiile mai sus enunțate.
Această susținere este greșită, așa cum greșit este și însușirea ei de către instanța de fond.
A lăsa la latitudinea exclusivă și arbitrară a pârâtei întocmirea listei cu bunurile disponibile, în temeiul legii de retrocedare, fără ca pasivitatea pârâtei ori refuzul de a declara bunuri disponibile să fie cenzurat de instanțe, ar însemna că se îngrădește accesul la justiție al reclamanților și de asemenea pârâta nu ar fi sancționată pentru o eventuală atitudine abuzivă, cât timp se admite că refuzul acesteia scapă controlului judecătoresc.
Obligarea pârâtei la conformare față de o dispoziție legală nu se constituie într-un exces de putere judecătorească. Astfel Legea 10/2001 prevăzând modalitatea de despăgubire prin compensare a foștilor proprietari, refuzul entităților sesizate cu notificarea de a se conforma acestei conduite legale se constituie într-un abuz pe care instanțele sesizate se impune a-l sancționa.
Acesta este cazul în speță și singura probă ce se impunea a fi făcută de reclamanții care invocă conduita abuzivă a pârâtei este aceea că unitatea administrativ teritorială deține în proprietate privată bunuri ce pot fi acordate în compensare foștilor proprietari.
Reclamanții au făcut această probă și au dovedit că cele trei bunuri solicitate în compensare, sunt proprietate privată a Municipiului S Pe de altă parte pârâta nu a dovedit că aceste bunuri sunt de utilitate publică și acordarea lor în compensare foștilor proprietari ar aduce atingere interesului general al colectivității locale, deși această probă îi incumba pârâtei.
În speță, reclamanții au depus rapoarte de evaluare atât a bunurilor ce au fost preluate abuziv de stat de la autorul lor, cât și evaluare a bunurilor pe care le solicită în compensare, valoarea imobilelor fiind sensibil egală.
Astfel, imobilul casă ce a fost demolat, cu terenul aferent, situat pe-, conform expertizei efectuate ar avea valoare de circulație de 445.369 Euro, fila 170 volumul I, iar cele trei imobile solicitate în compensare de reclamanți au valoare totală de 333.059 Euro, conform expertizelor aflate la filele 225, 258 Volumul I și fila 339 Volumul II.
De menționat, că aceste valori nu au fost contestate de pârâtă.
Pârâta s-a mai apărat și cu aceea că pentru unul din imobile (spațiul comercial d e pe strada -) a fost obligată să-l înstrăineze în temeiul Legii 550/2002, hotărâre care nu este opozabilă reclamanților și de altfel vânzarea nu s-a mai perfectat, cumpărătoarea fiind lichidată în anul 2007.
Sunt de asemenea nerelevante și existența unor contracte de închiriere asupra imobilelor solicitate în compensare, aceste contracte în măsura în care sunt pe durată determinată, fiind obligații scriptae in rem, vor fi opozabile dobânditorilor.
Așa cum am arătat mai sus, pârâta nefăcând dovada existenței unui interes public explicit și concret asupra imobilelor solicitate, nu se poate opune acordării acestora cu titlu de compensare în favoarea foștilor proprietari, atare opunere constituindu-se într-un abuz.
De altfel despăgubirea foștilor proprietari care au fost deposedați de bunurile lor în perioada anilor 1945- 1989 este prioritară față de toate aspectele invocate în apărare de pârâtă.
În acest sens România a fost în mod repetat condamnată de Curtea Europeană (Străin contra României, Păduraru contra României, Porteanu contra României, Radu contra României) tocmai pentru că a recunoscut caracterul abuziv al deposedării de către stat a foștilor proprietari și cu toate acestea nici după 18 ani nu a acorda acestora o compensare corectă, eficace și utilă, reținându-se că foștii proprietari sunt victime ale violării art. 1 Protocolul I din CEDO, încălcându-li-se dreptul de proprietate.
Prin hotărârea CEDO "Viașu contra României"din data de 09.12.2008, Curtea în baza art. 46 din Convenție a obligat Statul Român ca de urgență să adopte un regim eficace și util de calculare și plată a despăgubirilor față de foștii proprietari, reținându-se culpa Statului Român pentru crearea unui climat de incertitudine juridică prin supralegiferarea procedurilor de despăgubire și prin ineficacitatea acestora.
Prin urmare atât Convenția cât și practica Curții Europene fiind obligatoriu pentru instanțe a fi aplicată conform art. 20 al.2 din Constituție, cu prioritate față de dreptul intern, în măsura în care este mai favorabilă și privește drepturile fundamentale cum este cel de proprietate, dispozițiile legilor de retrocedare se impun a fi interpretate în lumina practicii mai sus invocate, iar despăgubirea în orice modalitate a foștilor proprietari este prioritară față de considerentele și aspectele nerelevante invocate de pârâtă.
Restul aspectelor dezlegate de instanța de fond, privind valabilitatea contractului de cesiune și excepțiile lipsei calității procesuale invocate, nu au fost apelate și au intrat în puterea lucrului judecat.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul reclamanților, se va schimba în parte sentința de fond în sensul că va fi obligată pârâta să acorde în compensare reclamanților imobilele solicitate, pentru aceleași considerente urmând a fi respinsă și cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul civil declarat de reclamanții și ambii din S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL SMp rin Primar, cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, intimata intervenientă. SA. S cu sediul în S M, Drumul, nr.154, jud. S M și intimata pârâtă prin mandatar din S M, P-ța. 25 Octombrie nr.9,.27, jud. S M, împotriva sentinței civile nr. 53 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contra Municipiului SMp rin primar, ca fiind fondată și în consecință:
Obligă pârâtul să treacă în lista bunurilor disponibile în înțelesul art. 1/5 din Legea 10/2001 următoarele imobile:
1. spațiul comercial d e 58 mp. de pe- din Municipiul S M, înscris în CF. 32 S M, nr. top. 29;
2. spațiul comercial în suprafață de 173 mp. situat în S M, P-ța. -, nr.14, înscris în CF. 4488 S M, nr.top.761/2;
3. centrala termică dezafectată în suprafață de 243,8 mp. situată pe-, înscrisă în CF. 10.485 S M, nr. top. 514/1 și teren în suprafață de 281 mp. precum și nr. top. 514/5 S M, teren în suprafață de 219 mp.
Obligă pârâtul Primarul municipiului S M să emită Dispoziție conform art. 25, 26 din Legea 10/2001 prin care să se acorde reclamanților în compensare imobilele mai sus descrise, ca măsură reparatorie pentru construcția demolată, înscrise în CF. 23.085 SMs ub nr.top.757, în natură casă cu subsol și teren de 116 mp.
Respinge ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta - SA. S
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12.XII.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - -
Red.dec.R /16.12.2008
Jud.fond.
Dact./16.12.2008
Ex.2
5 com./
1. apelanții reclamanți și
2. ambii din S M,-, jud. S
3. intimatul pârât MUNICIPIUL SMp rin Primar, cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S M,
4. intimata intervenientă. SA. S cu sediul în S M, Drumul, nr.154, jud. S M
5. intimata pârâtă prin mandatar din S M, P-ța. 25 Octombrie nr.9,.27, jud. S M,
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Popoviciu Liliana
