Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 19/
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de pârâții MUNICIPIUL C prin PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, toți cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 420 din 19.02.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 3002/2006, în contradictoriu cu reclamantele și, ambele cu domiciliul în C, strada - cel nr. 125. 2, având ca obiectLegea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatele reclamante - și, avocat, lipsind apelanții pârâți Consiliul Local C, Municipiul C prin primar și Primarul Municipiului C și apărătorul ales, domnul avocat.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
După referatul oral asupra cauzei;
Avocat având cuvântul pentru intimatele reclamante precizează că acestea nu au obiecțiuni la expertiză, depune concluzii scrise și nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimatele reclamante, solicită respingerea apelului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
- CURTEA -
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 3002/2006, reclamantele - și au investit instanța în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C și Primarul Municipiului C, cu soluționarea acțiunii civile având ca obiect desființarea dispoziției nr. 2109/7.07.2006 a Primarului Municipiului C, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în C,- (fost 25); obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului situat în -; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Menționează reclamantele că tatăl lor a formulat conform art. 21 din Legea 10/2001 notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C,-, pe care l-a deținut în calitate de proprietar conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3375/1940 la udecătoria Constanța și care i-a fost preluat de către stat în baza Decretului 92/1950.
Se arată că actul de naționalizare a fost abuziv deoarece autorul reclamantelor era, conform art. II din Decretul 92/1950, exceptat de la naționalizare, fiind medic încadrat într-o unitate de stat, încă din anul 1943.
Mai mult, arată reclamantele că imobilul a fost naționalizat pe numele, aspect față de care actul de naționalizare e lovit de nulitate.
Se susține că în mod greșit s-a respins solicitarea de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, deoarece din actele de stare civilă și declarațiile de conformitate rezultă că, cumpărătorul din actul de proprietate, exhibat ca titlu, este una și aceeași persoană cu autorul notificării și tatăl reclamantelor.
Prin sentința civilă nr. 420/19.02.2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantelor și a anulat ca nelegală dispoziția nr. 2109/7.07.2006 emisă de Primarul Municipiului C în temeiul Legii 10/2001. Au fost obligați pârâții să restituie reclamantelor în natură, imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de 100,55 mp și o construcție cu destinația de locuință, cu regim de înălțime parter, reprezentând un apartament.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că autorul reclamantelor -, a fost proprietarul imobilului situat în C,-, compus din teren în suprafață de 100,55mp și o casă de locuit, conform actului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 3375/1940, iar bunul a fost preluat abuziv de către stat, fiind înscris în lista anexă la Decretul 92/1950 pe numele altei persoane, și cu nesocotirea dispozițiilor art. 2 din Decretul 92/1950, autorul reclamantelor fiind exceptat de la naționalizare.
Reținându-se că imobilul există în aceeași structură, ca și la data preluării de către stat, s-a apreciat că este posibilă restituirea lui în natură, conform art. 9 din Legea 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că este una și aceeași persoană cu numitul.
Din actele administrate în cauză rezultă că reclamantele se legitimează ca succesoare ale defunctului, decedat în anul 2005, iar în actul de vânzare-cumpărare nr. 3375/1940, este menționat în calitate de cumpărător din comuna, județul
2. Reclamantele nu au făcut dovada calității de proprietar a autorului lor la data preluării bunului de către stat, în anexa la Decretul 92/1950 fiind menționat un alt proprietar și anume;
3. Imobilul restituit reclamantelor nu a fost expertizat nefiind făcută dovada existenței indentității între imobilul retrocedat și bunul dobândit de autorul reclamantelor prin actul de vânzare-cumpărare nr. 3375/1940.
În apel, în conformitate cu disp. art. 295.pr.civ. la solicitarea apelantului, s-a încuviințat completarea materialului probator administrat la instanța de fond cu înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile pârâților se constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
1. Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația
juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzirile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. "a", ale art. 23 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 1 din Normele de aplicare unitară a Legii 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
În dovedirea dreptului de proprietate al autorului lor -, reclamantele au administrat proba cu înscrisuri, prima instanță reținând în mod judicios, prin coroborarea acestor înscrisuri, că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilului situat în C,-.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare înscris sub nr. 3375/1940, vânzătorii Israel, zis Israel și Israel au înstrăinat lui din comuna județul C, imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de 100,55 mp și o casă de locuit ( fila 12).
Din adresa nr. 37340/16.06.1996 emisă de Administrația Financiară C rezultă că la matricola 515/1942 a figurat ca proprietar cu imobilul situat în C,-, imobilul fiind naționalizat la data de 24.04.1950 ( fila 15). Situația este confirmată cu adresa nr. -/14.09.2007 depusă în apel, în care se menționează că numele proprietarului terenului înscris la matricola 515 este ".", iar în prezent imobilul este înregistrat la adresa municipiul C,- ( fila 19, dosar - C-ța).
- între autorul reclamantelor și cumpărătorul menționat în actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 3375/1940, și ulterior evidențiat în registrul fiscal al orașului C, din perioada 1942 - 1950 este dovedită cu înscrisurile și declarațiile martorilor și -- ( filele 92, 99, 103 - 105 din dos. 3002/2006 al Tribunalului Constanța ).
Din copia actului de identitate al autorului reclamantelor -, rezultă că acesta este fiul lui și, născut în comuna județul C ( fila 92).
Din declarațiile martorelor audiate în cauză, rezultă că tatăl reclamantelor a fost medic și era cunoscut sub numele de, dar au constatat că pe rețetele pe care acesta le elibera în calitate de medic, uneori numele său era menționat, iar alteori sau. Acestea au mai declarat că autorul reclamantelor era proprietarul unui imobil situat în C, str. - -, și a decedat în anul 2005.
Se mai reține că după intrarea în vigoare a Legii 18/1991, autorul reclamantelor a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile deținute în localitatea, iar în cele trei titluri de proprietate eliberate conform Legii 18/1991 numele autorului lor a fost consemnat diferit și anume: " " - titlul nr- ( fila 21); " "- titlul nr- ( fila 22) și " " - titlul nr- ( fila 23, dosar - al Curții de APEL CONSTANȚA ).
În baza întregului material probator administrat în cauză, se reține că prima instanță a rezolvat judicios problema identității între autorul reclamentelor și cumpărătorul imobilului situat în C,- ( în prezent nr. 19), conform contractului de vânzare-cumpărare 3375/1940, iar reclamantele s-au legitimat ca succesoare ale fostului proprietar -, decedat în anul 2005, fiind persoanele îndreptățite să solicite măsuri reparatorii în condițiile Legii 10/2001.
2. Se reține a fi nefondată și critica ce vizează lipsa calității de proprietar al autorului reclamantelor pentru imobilul în litigiu la data aplicării Decretului 92/1950.
Conform actului de vânzare-cumpărare nr. 3375/1940 moștenitorii lui Israel au înstrăinat autorului reclamantelor, imobilul situat în C,-, iar prin actul de vânzare-cumpărare nr. 3376/23.12.1940 au înstrăinat cumpărătorului, sora lui imobilul situat în C,- ( filele 13 și 83). Înscrisurile se coroborează cu foaia de date pentru cartea funciară nr. 1490/5.12.1940 din care rezultă că moștenitorii lui Israel dețineau o proprietate formată din două clădiri, una situată în-, învecinată la sud cu cel de-al doilea corp de clădire de la adresa - - nr. 22, cu - - ( fila 14) și cu adresa nr. 2481/1996 emisă de "PROIECT" SA C, din care rezultă și schimbarea de numerotație a străzii - -, astfel încât nr. 25 fost înlocuit cu nr. 19, ambele fiind evidențiate în planul de situație ( fila 16).
Din adresa nr. -/14.09.2007 emisă de Public de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului local, rezultă că imobilul din- ( în prezent nr. 19) a figurat înscris în Registrul matricol manual din perioada 1942 - 1950 la matricola 515 pe numele. ( fila 19 dosar - al Curții de APEL CONSTANȚA ).
Din declarația notarială nr. 94/19.03.2001 semnată de rezultă că imobilul din- ( fost nr. 25) a fost naționalizat greșit pe numele, soacra sa, în loc de, proprietarul de drept al imobilul și, ulterior declaranta și soțul ei nu au deținut niciodată acte de proprietate pentru acest imobil ( fila 21).
Conform dispozițiilor art. 221alin.(1) din Legea 10/2001 în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar potrivit alin.(2), în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În speță, se reține că prin probatoriul administrat în cauză și la care am făcut referire mai sus, reclamantele au răsturnat prezumțiile simple, instituite prin dispozițiile legale invocate, în sensul că autorul lor, era proprietarul imobilului în litigiu la data aplicării măsurii de naționalizare, iar nu, care din eroare a fost menționată ca proprietar în lista anexă la Decretul 92/1950, poziția 50.
3. Referitor la critica ce vizează identificarea imobilului în litigiu, se reține, în raport de concluziile expertizei tehnice imobiliare efectuate în apel că și aceasta este nefondată.
Conform expertizei efectuată de expert G G, imobilul restituit reclamantelor prin sentința civilă nr. 420/19.02.2007 a Tribunalului Constanța, ce face obiectul prezentului apel, este situat în C,- ( Cap. 1) și este compus din locuință cu 3 camere, bucătărie și closet în curte, dimensiunile terenului aferent cât și perimetrul locuibil corespunzând cu dimensiunile din carnetul de schițe de teren întocmit în anul 1936 la data de 26 aprilie. S-a mai reținut că releveul întocmit de expert corespunde cu releveul din carnetul de schițe de teren din 29.04.1936 cât și cu schița de pe verso-ul foii de date pentru Cartea funciară întocmită în 5.12.1940, expertiza concluzionând că în mod indubitabil imobilul revendicat de moștenitorii doctorului, situat în-( nr. vechi 25) în suprafață de 100,55 mp teren și casă cu 3 camere, bucătărie și WC este identic cu imobilul restituit prin sentința civilă nr. 420/19.02.2007 în dosarul nr. 3002/2006 al Tribunalului Constanța ( filele 44-47).
Pentru considerentele expuse, în baza art, 296.proc.civilă, se va respinge apelul pârâților ca nefondat.
Respinge ca nefondată cererea intimatelor reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocat, la dosar nefiind depusă chitanță de plată a onorariului avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de pârâții MUNICIPIUL C prin PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, toți cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 420 din 19.02.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 3002/2006, în contradictoriu cu reclamantele și, ambele cu domiciliul în C, strada - cel nr. 125. 2, având ca obiectLegea 10/2001.
Respinge cererea intimatelor reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
25 Ianuarie 2008
Jud.fond:
Red.jud.apel:MP/31.01.2008
Tehnored.gref.AM
7 ex./4.02.2008
5 com./5.02.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
