Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 192/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 192/A/2009
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicepreședinte
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUN. REȘIȚA și a cererii de aderare la apel formulată de către reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.1533 din 26 3008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- având ca obiect Legea 10/2001.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus concluzii scrise atât din partea reclamanților apelanți cât și din partea pârâtei apelante.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 20 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului și cererii de aderare la apel d e față reține:
Prin sentința civilă nr.1533/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta și continuată de, și în calitate de moștenitori legali în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Reșița reprezentată prin Primar și în consecință:
A fost anulată dispoziția nr.1475/2003 emisă de Primarul mun.Reșița și s-a dispus restituirea în natură a cotei de parte din suprafața de 3529 mp ce face parte din parcelele cu nr.top.846/b/1 și 846/b/2 identificat în prezent cu nr.top.nou R 202/C/6/b/1 din CF nr.2899 Reșița Romană conform raportului de expertiză întocmit de expert.
A fost condiționată restituirea în natură a suprafeței identificată mai sus de rambursarea sumei de 25.752.702 lei vechi reprezentând valoarea despăgubirii primite cu coeficientul de acreditare stabilită conform legislației în vigoare.
Pârâta a fost obligată să emită o nouă dispoziție în care să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafețele ce nu se pot restitui în natură.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 proc.civ.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului C - S sub dosar nr.4963 din 7.08.2003 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Primăria Mun.Reșița solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea dispoziției nr.1475/08.07.2003 emisă de Primarul Mun. Reșița și restituirea în natură a terenului rămas liber din imobilul înscris în CF 787 Reșița Română nr. top.846/b/1 "casa cu nr. conscripțional 1276 cu teren" în suprafață de 2878. fostă proprietate în cotă de a antecesorului și a terenului rămas liber din imobilul înscris în CF 822 Reșița Română nr. top. 846/b/2 fânaț în " în suprafață de 2788. fostă proprietate în cotă de a antecesorului.
În subsidiar solicită acordarea de despăgubiri bănești în situația în care parte din imobil nu pot fi restituite în natură.
Tribunalul C - S prin Sentința civilă nr. 887/2004 respins acțiunea reclamantei, soluție menținută în apel prin Decizia nr. 1646/2004 a Curții de Apel Timișoara, cu motivarea că în mod întemeiat reclamantei i s-au acordat titluri de valoare, din probatoriul administrat în cauză rezultând că terenul nu este liber de construcții.
Prin Decizia nr. 5393/17.07.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de Protecție Intelectuală, în dosar nr. 21103/2004 a admis recursul reclamantei și a trimis cauza spre rejudecare Curții de APEL ALBA IULIA în vederea rejudecării apelului.
Această instanță prin Decizia civilă nr.214/A/2006 a admis apelul reclamantei și continuat de în nume propriu în calitate de succesor și în calitate de reprezentant al moștenitorilor și împotriva Sentinței civile nr. 887/2004 pronunțată de Tribunalul C - S, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond.
Instanța de apel a constatat că, de la data deciziei pronunțată de instanța supremă, au fost modificate dispozițiile art. 297 Cod pr. civilă, în sensul că, atunci când prima instanță nu a cercetat fondul cauzei în caz de desființare a hotărârii atacate, cauza va fi trimisă spre rejudecare acesteia.
Prin sentința civilă nr.3211 din 15 decembrie 2006 Tribunalul CSa admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Alba.
Tribunalul C - Sar eținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, în interesul unei administrări a justiției a trimis cauza spre rejudecare Curții de APEL ALBA IULIA, nu Curții de Apel Timișoara.
Aceasta înseamnă că, la rândul său, Curtea de APEL ALBA IULIA trebuia să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Alba.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și pârâtul Primarul Mun. Reșița iar Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 951/R/8.10.2007 a respins recursurile declarate.
Fiind investit cu soluționarea cererii, prin sentința civilă nr. 13/9.01.2008 Tribunalul Albaa admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului C -
Constatând ivit conflictul negativ de competență s-a trimis cauza la în vederea soluționării acesteia care prin Decizia nr. 4533/3.07.2008 pronunțată în dosar nr- a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Alba.
Cauza a fost înregistrată după rezolvarea acestui incident procedural sub dosar nr-.
Pârâta Primăria Mun. Reșița nu a depus în această fază procesuală întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Imobilele în litigiu au fost anterior preluării de către stat în baza Decretului nr. 492/59 proprietatea lui în cotă de și în cotă de părți. Reclamanta conform actelor de stare civilă și certificatului de calitate de moștenitor (fila 53-dos. 4963/AC/2004) este succesoarea lui. Aceste imobile cu nr. top. 846/b/1 și 846/b/2 au fost expropriate în anul 1974 în baza Decretului 492/1959 de către Statul Român și s-au adnotat din CF 787 și CF 822 loc. Reșița Română în CF 2899, unde au fost verificate într-o parcelă cu nr. top. R 202/C/6/
Reclamanta, succesoarea lui a formulat o notificare în termenul și condițiile Legii 10/2001, solicitând acordarea unor despăgubiri bănești pentru aceste imobile (fila 47 dos. 4963/CA/2004), arătând că antecesorii săi au fost despăgubiți în momentul preluării cu suma de 2,25 lei/
Primăria Mun.Reșița (în urma trimiterii notificării de către Prefectura C prin adresa nr.9/972/09.11.2001) a emis Dispoziția nr. 1475 din 8.07.2003 prin care respinge cererea reclamantei privind acordarea de despăgubiri bănești pentru aceste imobile făcând ofertă de restituire prin echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare (acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital ), valorând 433.705.298 lei, reprezentând diferența dintre valoarea reală a imobilelor stabilită pe bază de expertiză tehnică și despăgubirea primită de antecesori, actualizată cu indicele de inflație.
În motivarea dispoziției se arată că, casa fost demolată iar pe terenul aferent au fost edificate blocuri de locuințe și amenajate zonă și respectiv locuri de joacă pentru copii.
În speța de față imobilele în litigiu înscrise în cele două cărți funciare și care au aparținut lui și au regimul juridic de imobile expropriate fiind reglementate de prevederile art. 11 din Legea 10/2001 al cărui domeniu de aplicare vizează toate cazurile de expropriere, indiferent dacă au fost făcute cu titlu valabil și fără a distinge după cum s-a plătit sau nu o despăgubire.
Potrivit art. 11 al. 3 din Legea nr.10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă.
Prin acest text de lege se dă eficiență principiului reparării în natură a prejudiciului, creând astfel posibilitatea celor îndreptățite de a obține bunul în natură, chiar și în parte, doar în ceea ce privește terenul.
Pentru suprafața de teren ocupată de construcții noi autorizate, cea afectată servituțiilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Rațiunea acestor reglementări rezidă din situația că, covârșitoarea majoritate a cauzelor, lucrările efectuate nu au ocupat în întregime terenul expropriat, deoarece normele edilitare, indiferent de natura construcției sau a amenajării, se opun în principiu la un coeficient de ocupare a terenului de 100%.
Prin prisma acestei chestiuni de principiu este de observat că în cauza de față partea de teren în litigiu este ocupată parțial de blocurile amplasate de-a lungul Străzii Codrului și Str. - Nouă însă o pătrime de 3529. este vizavi și liber de orice construcții putând fi restituite în natură.
În aceste condiții instanța dând eficiență principiului restituirii în natură a imobilului, admis în parte acțiunea reclamantei.
Întrucât reclamanta a recunoscut că antecesorii săi au primit o despăgubire pentru imobilele expropriate, față de prev. art. 11 al. 2 din lege va condiționa restituirea în natură a suprafeței de teren identificate mai sus de rambursarea sumei de 25.752.702 lei vechi reprezentând valoarea despăgubirilor primite actualizate cu indicele de inflație.
Pentru restul suprafețelor de teren ocupate de construcții și a construcțiilor demolate instanța a obligat pârâta să emită o nouă Dispoziție în care să stabilească măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primăria comunei Reșița prin Primar solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
În expunerea motivelor de apel se arată că în expertiza efectuată, expertul menționează că spațiile verzi au lucrări în subteran canal menajer însă instanța de fond nu a avut în vedere aceste rețineri ci doar faptul că terenul este liber de construcții, fără a observa, de asemenea, existența pe diferența de teren existentă a unor spații de joacă, trotuare, străzi, prevăzute și în documentele de urbanism. În aceste condiții și față de prevederile pct.10.3 din Hotărârea nr.250/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001 măsura reparatorie constând în restituirea în natură nu este posibilă.
Invocă și dispozițiile art.11.5 și 11.6 din normele metodologice arătând că instanța de fond nu a ținut cont de acestea și nici de documentele depuse la dosar sau de expertiza efectuată deoarece rezultă în mod clar că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură.
Mai susține că potrivit art.II din OUG nr.114/2007 autoritățile administrației publice locale au obligația de a Asigura din terenul intravilan o suprafață de spațiu de minimum 20 mp/locuitor până la data de 31 decembrie 2010 și de 26 mp/locuitor până la 31 decembrie 2013.
În drept invocă dispozițiile art.282 proc.civ. Legii 10/2001, OUG nr.81/2007 și HG 250/2007.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații, și au solicitat respingerea apelului pârâtei arătând că Tribunalul corect a constatat că nu tot terenul este afectat de construcții.
În termen legal, reclamanții, și au formulat cerere de aderare la apelul pârâtei prin care solicită administrarea de noi probe din care să rezulte valoarea actuală de circulație a parcelelor care nu pot fi restituite în natură precum și suprafața exactă și determinată a parcelelor ce nu pot fi restituite în natură și schimbarea în parte a sentinței apelate funcție de concluziile suplimentului de expertiză solicitat, cu cheltuieli de judecată.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate se rețin următoarele:
Dând curs solicitărilor pârâtei și reclamanților de clarificare a situației de fapt a imobilului și de stabilire a cuantumului despăgubirilor, instanța de apel a încuviințat și dispus efectuarea în cauză a unui raport de expertiză în construcții cât și completarea raportului de expertiză topografică.
Prin raportul de expertiză în specialitatea construcții s-a stabilit de către expert că valoarea actuală de circulație a cotei de din construcțiile demolate ce a aparținut antecesoarei reclamanților este de 49.200 lei.
Din concluziile raportul suplimentar de expertiză topografică întocmit în cauză rezultă că suprafața liberă a imobilului în discuție care poate fi restituită este de 3529 mp iar cota reclamanților a fost individualizată ca reprezentând parcela cu nr.top.R 202/c/6/b/1/a teren de construcție în suprafață de 1764 mp. În privința suprafeței ce nu poate fi restituită s-a stabilit că valoarea de circulație a cotei de la care sunt îndreptățiți reclamanții este 66.780 euro.
În raport de starea de fapt relevată mai sus, dar având în vedere și decizia nr.52/2007 a ICCJ-Secțiile unite, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii care statuează că prevederile cuprinse în art.16 și urm.din Legea nr.247/2005 nu se aplică dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, Curtea constată întemeiată cererea de aderare la apel, reclamanții fiind îndreptățiți în temeiul art.11 din Legea 10/2001 la restituirea cotei de din suprafața liberă și a cotei de din valoarea construcțiilor demolate și a terenului ce nu poate fi restituit în natură.
Criticile pârâtei care vizează faptul că spațiile libere (spații verzi) în discuție sunt ocupate de locuri de joacă, străzi, trotuare și lucrări subterane și este imposibilă restituirea lor în natură urmează să fie înlăturate ca nefondate față de concluziile suplimentului la raportul de expertiză topografică arătate mai sus.
Pârâta nu se poate prevala de dispozițiile art.10.3, 11.5 și 11.6 din normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 în condițiile în care s-a dovedit că parte din imobilul revendicat poate fi restituit în natură și este liber în înțelesul Legii 10/2001.
În privința dispozițiilor art.II din OUG nr.114/2007 privind protecția mediului, Curtea apreciază că acestea nu sunt incidente cauzei pentru că, pe de o parte este un act normativ inferior Legii 10/2001 care stabilește ca fiind prioritară restituirea în natură, și, pe de altă parte, pentru că nu s-a explicat în ce măsură de suprafața în litigiu depinde îndeplinirea de către autoritățile administrative a obligațiilor prevăzute în acest articol.
Față de cele reținute, în temeiul art.296 proc.civ. urmează a se admite cererea de aderare la apel formulată de reclamanți, a se schimba sentința apelată conform celor constatate mai sus și se va respinge ca nefondat apelul pârâtei.
În baza art.274 proc.civ. pârâta va fi obligată să plătească reclamanților suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu expertize (filele 49, 85-86).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite cererea de aderare la apelul declarat de pârâta Primăria mun.Reșița prin Primar împotriva sentinței civile nr.1533/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, formulată de reclamanții, și și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată și obligă pârâta să emită dispoziție prin care să restituie în natură imobilul înscris în CF 2899 Reșița Romană cu nr.top.202/c/6/b/1/a în suprafață de 1764 mp reclamanților și să le acorde cu titlu de despăgubiri suma de 49.200 lei pentru construcțiile demolate și echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 66.780 euro pentru terenul ce nu se poate restitui în natură.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de pârâta Primăria mun.Reșița prin Primar împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pârâta intimată să plătească reclamanților suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.6ex/5.01.2010
Jud.fond
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Daniela Mărginean
