Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 192/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 192
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Elena
Grefier: - -
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta și pe intimata Universitatea Al., având ca obiect legea 10/2001 împotriva sentinței civile numărul 652 din 13.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru apelanta și cons. jr. pentru intimata Universitatea Al. I.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul - în stadiul procesual al apelului - este la al patrulea termen de judecată;
Av. depune acte de stare civilă autentificate de notar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul pe fond.
Av. pentru apelantă arată că principalul motiv de apel este acela că actele de stare civilă nu au fost considerate acte doveditoare raportat la Legea 10/2001 deși Curtea Constituțională s-a pronunțat la data de 7 mai 2007 cu privire la constituționalitatea prevederilor dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea 10/2001.
Arată că apelanta si-a dovedit vocația succesorală și a depus și notificare în baza Legii 10/2001.
Raportat la notificarea formulată de, apărătorul apelantei arată că acesta este înregistrată sub nr. 27 din 19.11.2004 cu aproape 2 ani peste termenul limită.
De altfel nu are dreptul la întreaga succesiune ci doar la cota sa după.
Mai arată apărătorul apelantei că aceasta nu a renunțat la succesiune iar cererea de emitere a certificatului de moștenitor trebuia dezbătută cu toate părțile.
Pentru motivele expuse oral și în scris are dreptul la retrocedarea terenului din- și apărătorul apelantei solicită admiterea apelului și desființarea sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită înlăturarea susținerilor apelantei ca fiind nefondate și respingerea apelului cu menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală.
Arată că în urma analizării și verificării notificării numitei, comisia a constatat că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă faptul că notificatoarea are calitate de persoană îndreptățită în sensul art. 3 și 4 din legea 10/2001.
Cons. jr. pentru intimată solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate. Depune concluzii scrise.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 652 din 13.04.2009 a Tribunalului Iași, s-a respins contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Universitatea I, împotriva deciziei nr. 10 din 28 octombrie 2008 emisă de pârâtă, decizie ce a fost menținută.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 417 din 03.10.2001 depusă la Biroul executorului judecătoresc, reclamanta solicitat restituirea în natură a imobilului situat în municipiul I, strada - ( fostă -) nr. 13, compus din casă cu o suprafață locuibilă de 141, 10. și teren în suprafață de 1032,75.
În dovedirea pretențiilor sale notificatoarea a depus certificatul nr. 1520/1996 emis de Direcția generală a Arhivelor Statului, Decretul nr. 652/21.08.1962 privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în orașul I - regiunea I și Anexa la Decret cuprinzând terenurile și construcțiile situate în orașul I ce se expropriază și se trec în proprietatea statului, pentru construirea grupului social studențesc I, precum și acte de stare civilă.
Imobilul solicitat prin notificare situat strada - ( fostă -) nr. 13, Iaf ost trecut în proprietatea statului pentru construirea grupului social studențesc I, prin Decretul nr. 652/1962 privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile situate în orașul I, în anexa decretului fiind identificat imobilul respectiv.
La momentul preluării de către stat imobilul era compus din teren în suprafață de 1032,75. și construcții în suprafață de 141,10.
În urma analizării și verificării notificării reclamantei, comisia a constatat că din documentele doveditoare depuse la dosarul cauzei nu rezultă faptul că notificatoarea are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 precizate prin prevederile normelor metodologice aferente acestor articole, iar prin lipsa unor acte justificative cum ar fi certificatul de moștenitor, certificatul de calitate sau a unui testament nu s-a putut aprecia și stabili de către comisia instituției investită cu soluționarea notificării, existența valabilă a calității notificatoarei de moștenitor legal sau testamentar față de și, persoane care figurau ca proprietari ai imobilului situat în I,- la momentul exproprierii acestuia prin Decretul nr. 652/1962.
Cu privire la același imobil s-a depus de către notificarea nr. 27/19.11.2004 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului în cauză, făcând dovada prin depunerea testamentului însoțit de certificatul de moștenitor, a calității sale de moștenitor testamentar față de, soția supraviețuitoare a lui.
Astfel, prin decizia nr. 5/12.10.2006 Comisia de analiză și verificare a notificărilor transmise în temeiul Legii nr. 10/2001 în baza art. 7, art. 11 alin 1 și art. 24 din aceeași lege a admis în parte cererea lui de restituire în natură a imobilului situat în I,-, restituindu-se în natură imobilul clădire și terenul în suprafață de 252. din care 141,10. reprezintă suprafața de teren ocupată de construcție, iar 110,90.p, reprezintă curtea aferentă imobilului construcție.
Pentru suprafața de 768,16. Comisia constituită la nivelul instituției pârâta făcut propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv iar la momentul actual, față de această propunere, există contestație formulată de.
Aceasta rezultă din susținerile pârâtei exprimate prin întâmpinare și din actele depuse alăturat respectiv decizia nr. 5/12.10.2006 emisă de pârâtă și documente ce au stat la baza acesteia.
Potrivit considerentelor enunțate, instanța a respins contestația formulată de reclamantă și a menținut decizia nr. 10/28.10.2008 emisă de Universitatea I, ca fiind temeinică și legală.
Reclamanta a formulat în termen legal apel împotriva sentinței tribunalului, pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece, în mod greșit a reținut tribunalul că nu s-a făcut dovada că ea, apelanta are calitate de persoană îndreptățită, respectiv că nu a dovedit că are calitatea de moștenitor a fostului proprietar, cu certificat de moștenitor.
Apelanta arată că nu a depus un asemenea certificat, deoarece dup decesul unchiului său - fostul proprietar, singura avere erau bunuri mobile și nu a acceptat moștenirea.
Legea 10/2001 prin art. 4, susține apelanta, i-a repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, cererea de restituire având valoarea unei cereri de acceptare a succesiunii. Apelanta menționează că se poate dovedi calitatea de moștenitor nu numai cu certificat ci și cu acte de stare civilă, acte depuse la dosar și care-i atestă calitatea față de.
Apelul este fondat pentru considerentele la care ne vom referi în continuare:
Este de necontestat în speță că imobilul din I, str. - (fostă -) nr. 13 compus din casă în suprafață de 141, 10 mp și teren de 1032,75 mp a aparținut autorului reclamantei, fiind trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 652/1962, aspecte reținute corect de pârâtă prin decizia nr. 10/2008 și de tribunal.
În baza Legii 10/2001, art. 4 al. 3, se dispune că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, cazul reclamantei din prezenta speță, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii.
Tot astfel, cererea - notificarea la legea 10/2001, de restituire a imobilului are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestui act normativ.
Soluția legislativă are în vedere ipoteza, prezent întâlnită, când lipsa din patrimoniul defunctului a unor bunuri de valoare semnificativă nu l-a motivat pe succesibil să accepte moștenirea și să obțină actul care atestă vocația de a succede în drepturile și obligațiile defunctului, respectiv certificatul de moștenitor.
Este și cazul în speță, reclamanta a solicitat prin notificarea înregistrată sub nr. 417 din 3 octombrie 2001, notificare ce echivalează cu acceptarea succesiunii, opțiune ce lipsește de eficiență actul prin care s-a constatat ca unică moștenitoare a defunctului - fost proprietar, al numitei.
Cât privește proba calității de persoană îndreptățită, prin actele de stare civilă depuse la dosar, apelanta a făcut dovada deplină a faptului că are vocație succesorală la succesiunea unchiului său.
Așa fiind urmează ca în baza art. 2972)(1)3)Cod procedură civilă să se admită apelul, să se desființeze sentința apelată și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, care va aborda fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 652 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Iași, pe care o desființează.
Dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Iași, pentru rejudecare.
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică, azi 09 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. - 2 ex.
06.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Buliga GeorgetaJudecători:Buliga Georgeta, Gheorghiu Elena
