Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 194/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 194
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de apelantul împotriva sentinței civile nr. 760 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul asistat de avocat,lipsă fiind reprezentantul intimatului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al treilea termen de judecată,nu se solicită judecata și în lipsă.
Avocat pentru apelantul având cuvântul,arată că instanța a solicitat relații Primarului Municipiului I,s-a răspuns relațiilor solicitate în sensul că nu există bunuri sau servicii susceptibile a fi oferite în compensare,s-a comunicat răspunsul,însă situația reală existentă nu este așa cum a prezentat-o Primarul Municipiului I în adresa depusă.
Apărătorul arată că înțelege să conteste actul emis de Primarul Municipiului I,nu se înscrie în fals împotriva acestui act,dar depune copia unul articol dintr-un cotidian local în contradovada celor menționate în adresa Primarului.
Raportat la susținerile orale invocate,avocat solicită a se reveni cu adresă la Primarul Municipiului I pentru a se solicita relații cu privire la bunurile sau serviciile ce pot fi oferite în compensare la Legea nr. 10/2001,raportat la articolul existent în cotidianul local,precizând că înțelege să conteste veridicitatea actului emis de Primar,având în vedere acel articol din ziar a cărui copie a depus-o la dosar.
Față de cererea formulată de apărătorul apelantului,în sensul de a se reveni cu adresă la Primarul Municipiului I pentru a i se solicita să răspundă la relații în raport de cele consemnate în cotidianul local "Ziarul de I ",instanța respinge cererea,având în vedere că adresa emisă de Primarul Municipiului I reprezintă poziția oficială a Primarului în speța de față,raportat la obiectul cauzei și la data soluționării notificării.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru apelantul având cuvântul,arată că prezenta cauză este reînregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI după ce a mai parcurs un ciclu procesual în care Curtea de APEL IAȘIa împărtășit o primă soluție a Tribunalului Iași. Ulterior,în recursul exercitat, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că ambele hotărâri pronunțate în primul ciclu procesual sunt nelegale și le-a casat. S-a apreciat de către Înalta Curte de Casație și Justiție,la fel cum a susținut și apelantul,că situația este înnăscută înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005,că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 anterioare modificării acestei legi și că atunci când o persoană pretinde un bun preluat fără titlu valabil,aceasta poate avea acces la restituirea în natură,întrucât legea specială este nu numai pentru sprijinirea persoanelor îndreptățite în sensul de a nu mai plăti taxe împovărătoare,ci și pentru a se judeca aceste cauze cu celeritate,apreciindu-se că dispozițiile Codului civil nu permit accesul ușor la justiție.
Apărătorul arată că legea în virtutea căreia a solicitat retrocedarea dreptului de proprietate a apărut în urmă cu șapte ani. Apelantul a formulat notificarea în termenul prevăzut de lege,însă Primarul Municipiului I i-a răspuns că municipiul I nu înțelege să respecte legea,că nu deține teren pentru a fi restituit notificantului,respectiv suprafața de 646 mp cât a fost deținută de părinții săi,teren pe care a fost edificată casa în care s-a născut și a crescut.
Înalta Curte de Casație și Justiție a explicat clar motivele pentru care au pronunțat hotărâri greșite instanța de fond și instanța de apel în primul ciclu procesual și cum anume trebuia respectată legea.
Avocat solicită a se avea în vedere că dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă nu au fost abrogate,iar potrivit acestor dispoziții îndrumările date de instanța de casare sunt obligatorii pentru instanța de trimitere sub aspectul problemelor de drept și a probatoriului.
În rejudecare,completul de judecată într-o altă compunere la toate termenele acordate în cauză,a respectat întru totul dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție,s-au administrat probe,însă la ultima ședința de judecată s-a luat în grabă dosarul de către un alt complet,care s-a pronunțat pe baza unei probleme de drept ce nu a fost pusă în discuția părților,acesta constituind și primul motiv de apel formulat în cauză.
Avocat susține că deși a făcut cercetări,nu a găsit acea decizie în interesul legii invocată de instanța de fond în motivarea sentinței. Arată că există decizia nr. 53 din 04 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție,care însă statuează cu totul altceva față de ce a reținut instanța de fond. Susține că s-a pretins de către apelant că a fost expropriată casa sa și consideră că printr-o decizie de îndrumare nu pot fi modificate texte de lege din Codul d e procedură civilă.
În situația în care s-a greșit cu privire la numărul legii,instanța de apel urmează să hotărască prin respingerea apelului.
În situația în care însă este așa cum a reținut instanța de fond,acea decizie a plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru viitor și nu pentru trecut. Legea menționează exact punctul de vedere susținut de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia prin care a desființat decizia Curții de APEL IAȘI și sentința Tribunalului Iași.
Apărătorul susține că potrivit articolului 44 alineat 1 fraza a doua din Constituția României conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Potrivit articolului 2 alin. 2 din Legea 10/2001," Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării,pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire,conform prevederilor legii.
Avocat invocă și Decizia nr. 373/2006 a Curții Constituționale,care statuează că Legea 10/2001 recunoaște persoanelor îndreptățite la restituirea imobilelor preluate abuziv calitatea de proprietar avută la data preluării,însă restituirea în natură a imobilului și implicit exercitarea dreptului de proprietate se fac numai în urma constatării dreptului de proprietate,fie prin decizie a autorității administrative implicate în aplicarea legii,fie prin hotărâre judecătorească,în cazul în care deciziile acesteia sunt atacate în justiție.
Față de cele arătate și ceea ce a susținut apelantul,dispozițiile art. 35 din legea nr. 33/1994 sunt considerate fără aplicare,iar instanța trebuia să se pronunțe nu numai dacă s-a dovedit calitatea de proprietar a celui interesat la restituire,ci instanța trebuia să se pronunțe și cu privire la cealaltă problemă,respectiv restituirea în natură sau stabilirea întinderii despăgubirilor la care are acces,nu să trimită cererea la Comisia Centrală,unde ajung doar persoanele ce nu s-au adresat cu notificări cu 4 ani înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 cum este situația apelantului.
Avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat,desființarea sentinței instanței de fond și în virtutea principiului judecării în fond a cauzei,admiterea contestației formulată împotriva dispoziției 3092/16.12.2005, stabilirea dreptului apelantului de a-i fi reconstituit dreptul de proprietate și întinderea dreptului său,cât și stabilirea dreptului apelantului la acele valori menționate în expertizele în construcții și topografice efectuate,cu cheltuieli de judecată,depunând în acest sens și chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă 760 din 26.05.2008 a Tribunalului Iașis -a respins plângerea formulată de reclamantul împotriva dispoziției nr. 3952 din 16.12.2005 emise de Primarul Municipiului
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin dispoziția nr. 3952 din 16.12.2005 emisă de Primarul municipiului I s-a respins cererea reclamantului privind restituirea în natură a imobilului -teren în suprafață de 646. din I,- motivat de faptul că terenurile pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, fiind ocupat de bloc de locuințe, parcare și trotuar, s-a respins și cererea de acordare de teren în compensare, motivat de faptul că Legea 10/2001 nu prevede posibilitatea acordării despăgubirilor bănești, însă a fost propuse acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale Titlul VII Legea 247/2005.
Potrivit relațiilor comunicate de către Primarul Municipiului I, unitatea administrativ teritorială nu are în proprietate terenuri care să poată fi oferite în compensare pentru imobilele ce fac obiectul Legii 10/2001 astfel încât posibilitatea aplicării disp. art. 11 al. 8 Legea 10/2001 în sensul compensării cu alt teren nu există.
De altfel, nici reclamantul nu a mai insistat asupra acestei opțiuni, în concluziile orale asupra fondului arătând că solicită numai acordarea despăgubirilor bănești.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor bănești, tribunalul reține că prin decizia 52/4.06.2007 a admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Legea 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea 10/2001 astfel cum au fost modificate prin Legea 247/2005.
Rezultă că legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin consemnarea în cuprinsul unor decizii/dispoziții a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubire, ipoteza la care se referă art. 16 alin. 1 din Titlul VII al Legii 247 și notificările care nu erau încă soluționate într-o asemenea modalitate, în privința cărora s-a reglementat în cuprinsul al. 2 să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de documentele cu propuneri de acordare a despăgubirilor.
Cum dispoziția contestată de reclamant este emisă după intrarea în vigoare a Legii 247/2005 procedura de urmat în cazul de față este cea prev. de art. 16 al. 2 Titlu VII Legea 247/2005, plângerea formulată de reclamant fiind nefondată, va fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât instanța de fond nu a pus în discuția părților problema de drept pe care și-a fundamentat soluția precum și pentru faptul că au fost încălcate disp. art. 315 al. 1 Cod procedură civilă care prevăd că în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării un or probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, respectiv nu au fost respectate în rejudecare îndrumările date prin decizia 2621 din 23.03.2007 a astfel încât prin soluția pronunțată în cauza de față Tribunalul Iașia statuat la fel ca și în primul ciclu procesual parcurs, concluzionând că sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare la momentul soluționării contestației și nu dispozițiile în vigoare la momentul formulării notificării, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală.
Apelul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 3952 din 16.12.2005 emisă de Primarul Municipiului I prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului -teren în suprafață de 646. situat în I,- motivat de faptul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren fiind ocupat de blocuri de locuințe, parcare, trotuar (căi de acces); s-a respins cererea de acordare de teren în compensare motivat de faptul că nu există teren disponibil a fi oferit; s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul construcție demodată și teren în suprafață de 646. motivat de faptul că Legea 10/2001 nu prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești și se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către stat conform Titlul VII din Legea 247/2005 pentru imobilul -construcție demolată și teren în suprafață de 646.
Prin decizia 2621 din 23.03.2007 a s-a admis recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile 138 din 20.10.2006 a Curții de APEL IAȘI; s-a casat decizia recurată și sentința civilă 1354 din 7.06.2006 a Tribunalului Iași și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași.
Potrivit art. 315 (1) Cod procedură civilă în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Este adevărat că potrivit acestor dispoziții legale enunțate, în rejudecarea cauzei de față, instanța de fond - Tribunalul Iași, trebuie să se conformeze asupra a ceea ce a stabilit instanța supremă cu privire la pretențiile reclamantului.
Totodată, este de observat în actuala reglementare art. 329 al. 3 Cod procedură civilă consacră în mod expres caracterul obligatoriu al deciziilor date în sensul legii, în ceea ce privește dezlegarea dată problemelor de drept judecate de către Secțiile Unite ale
Astfel prin decizia52 din 4.096.2007 a Secțiilor Unite as-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă și stabilesc:
Prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, obligatoriu pentru instanțe potrivit art. 329 al. 3 Cod procedură civilă.
Față de data la care s-a înregistrat cauza la Tribunalul Iași pentru rejudecare -22.10.2007, rezultă că în raport de caracterul obligatoriu al deciziei nr. 52 pronunțate la 4.06.2007 de, instanța de fond - Tribunalul Iași - avut a se pronunța prin raportare la data emiterii dispoziției contestate de către reclamant.
Dispoziția nr. 3952 Primăriei Municipiului Iaf ost emisă la data de 16.XII.2005 după intrarea în vigoare la data de 22.07.2005 a Legii 247/2005 prin care a fost modificată Legea 10/2001.
Prin Titlul VII din Legea 247/2005 a fost reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Așa cum reiese din disp. art. 16 din Titlu VII al Legii 247/2005 legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin consemnarea în cuprinsul unor decizii/dispoziții a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubiri (al.1) și notificările care nu erau încă soluționate într-o asemenea modalitate, în privința cărora s-a reglementat în cuprinsul al. 2, să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de documentele cu propuneri de acordare a despăgubirilor.
Or, atâta timp cât dispoziția contestată a fost emisă după apariția Legii 247/2005, iar judecarea cauzei pe fond s-a făcut după pronunțarea deciziei în interesul legii nr. 52 din 4.06.2007 a Secțiilor Unite al rezultă că în mod corect și legal tribunalul a statuat că procedura de urmat în cauza de față este cea prevăzută de Titlul VII din Legea 247/2005, iar controlul instanței trebuie să se limiteze doar la stabilirea dreptului persoanei care a formulat notificarea, de a primi măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri prevăzute de noua lege, fără a mai putea statua asupra valorii acestora, disp. art. 16 al. 2 Legea 247/2005 fiind de imediată aplicare și incidente în cauza de față.
Prin urmare, în mod corect și legal instanța de fond reținând că plângerea formulată de reclamantul este nefondată a respins-o ca atare.
Pentru toate aceste considerente, raportate la motivele de apel invocate și care nu sunt fondate, în conformitate cu disp. art. 296 Cod procedură civilă urmează a se respinge apelul formulat de împotriva sentinței civile 760 din 26.05.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 760 din 26 mai 2008 Tribunalului Iași,sentință pe care o păstrează.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.11.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Viorica Olariu
