Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 194/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 194

Ședința publică de la 09 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Viorica Olariu

JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu

Grefier: - -

S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Primarul comunei, județul I împotriva sentinței civile nr. 525 din 07 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul apelantului Primarul comunei, județul

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al doilea termen de judecată; se solicită judecata în lipsă; prin serviciul de registratură s-a depus:

- intimatul a depus chitanța nr. -/1 din 12.11.2009 în sumă de 200 lei, prin care face dovada achitării onorariului provizoriu de expert.

- expertul a depus raportul de expertiză întocmit, duplicatul fiind comunicat de instanță părților litigante spre luare la cunoștință și nota de evaluare a onorariului din care rezultă o diferență de onorariu expert în cuantum de 540 lei.

Avocat pentru intimatul având cuvântul, susține că a luat cunoștință de conținutul raportului de expertiză întocmit de expertul și nu înțelege să formuleze obiecțiuni la expertiză, deși expertul nu a realizat o lucrare de specialitate, având în vedere că în ultimul alineat de pe prima pagină a lucrării menționează aspecte pe care și le amintește din copilăria sa.

Apărătorul solicită audierea martorului care a fost directorul școlii și care cunoaște exact amplasamentul.

Instanța respinge proba testimonială solicitată de intimatul, prin apărător, având în vedere înscrisurile depuse de ambele părți la dosarul cauzei.

Avocat solicită a se lua act că intimatul nu înțelege să achite diferența de onorariu expert în cuantum de 540 lei, apreciind că la pronunțarea hotărârii instanța nu trebuie să aibă în vedere această lucrare de expertiză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.

Avocat pentru intimatul având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de Primarul comunei, județul I, apreciind că nu s-a făcut dovada că situația avută în vedere de Tribunalul Iașis -a schimbat.

Solicită a se avea în vedere că expertiza întocmită la Tribunalul Iași, în care se menționează amplasamentul corect al terenului, dar și suprafața ce poate fi restituită în natură.

Apărătorul solicită a i se atribui intimatului suprafața de teren menționată de expertul în lucrarea efectuată și reținută de Tribunalul Iași.

În ceea ce privește motivele de apel formulate de Primarul comunei, avocat solicită a se avea în vedere că susținerile acestuia sunt contradovedite cu actele aflate în dosar.

Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței Tribunalului Iași, cu cheltuieli de judecată.

Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,

CURTEA DE APEL:

Asupra apelului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - Secția civilă sub nr. 543/24.01.2007, petentul a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 1143/20.12.2006 emisă de intimatul Primarul comunei, județul I, solicitând desființarea acesteia și obligarea intimatului la restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.685. și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul-construcție.

Prin sentința civilă nr. 525/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis contestația formulată de contestatorul; s-a anulat dispoziția nr. 1143/20.12.2006 emisă de Primarul Comunei, județul I; s-a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la restituirea imobilului compus din construcție demolată și teren în suprafață de 2.685. situat în intravilanul satului; s-a dispus acordarea către petent a măsurilor reparatorii constând în despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005 pentru imobilul arătat mai sus și totodată obligarea Primarului comunei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 650 lei.

Pentru a se pronunța în acest astfel, prima instanță, a reținut incidența dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora" și constatat că petentul este persoana îndreptățită să solicite măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcția demolată, casa de locuit și teren în suprafață de 2.685.

În apel pârâtul-intimat, Primarul com., a susținut că reclamantul nu a făcut dovada proprietății și a măsurii exproprierii imobilelor solicitate pe care le-a dezvoltat astfel:

- actul de veșnică vânzare nr. 9415/1930 privește un teren aflat în devălmășie ce a fost obținut în temeiul Legii nr. 18/1991 prin titlul de proprietate nr. -/15.01.2004 și nu terenul solicitat de reclamant;

- în ce privește casa de locuit, reclamantul a locuit în casa tatălui său, cu nr. 230, așa cum rezultă din registrul agricol, și nu a avut niciodată casă de locuit. Adeverința din 1965 invocată de reclamant, susține apelantul, este eronată întrucât, deși astfel de acte se eliberează în temeiul registrului agricol, acesta din urmă dovedește o altă situație de fapt.

Curtea de APEL IAȘI prin decizia civilă nr. 146 din 26 septembrie 2008 admis apelul declarat de Primarul comunei, pe care a schimbat-o în tot; a respins contestația formulată de contestatorul împotriva dispoziției 1143/20.12.2006 emisă de Primarul comunei, dispoziție pe care a păstrat-

Pentru a pronunța hotărârea instanța de control judiciar a reținut în ce privește construcția că nu s-a probat exproprierea și pretinsa demolare, pentru a fi aplicabile dispozițiile reparatorii ale Legii nr. 10/2001.

Referitor la suprafața de 2.685. instanța de apel a constatat că reclamantul în cererea înregistrată sub nr. 1878/17.05.2006 cât și pârâtul au precizat că este inclus în titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991 fiind incidente dispozițiile art. 8 alin. din Legea nr. 10/2001.

Curtea a înlăturat concluziile expertizei tehnice prin care s-a identificat amplasamentul terenului în litigiu numai pe susținerile reclamantului, constatând că reclamantul a formulat susțineri contradictorii, nedovedite cu privire la neincluderea suprafeței de 2.685. în titlul de proprietate nr. -/13.10.1994 (emis pentru 1,73 ha) că suprafața ar reprezenta coeficientul de reducere.

În recursul declarat de reclamant sunt formulate critici cu privire la aplicarea greșită a legii în stabilirea întinderii dreptului său, fiind dovedită existența casei de locuit, a exproprierii și demolării cât și a identificării terenului potrivit elementelor avute la dispoziție, ce concordă cu susținerile sale.

- Secția civilă și de proprietate intelectuală prin Decizia nr. 4893 din 27.04.2009 casează decizia civilă nr. 146/2008 dată de Curtea de APEL IAȘI și trimite cauza spre rejudecarea apelului.

S-a reținut în considerentele hotărârii instanței de recurs că instanțele de fond nu au stabilit pe deplin situația de fapt, existând contradicții cu privire la existența și pretinsa demolare a casei de locuit ce a aparținut autorului reclamantului.

Înalta Curte dispune asupra necesității administrării de noi probe, de completare a probatoriului prin efectuarea unei expertize tehnice imobiliare care să individualizeze cu vecinătăți și schiță suprafața de teren solicitată, să stabilească dacă terenul a cărui restituire se cere este liber de construcții, iar în caz negativ, să se stabilească destinația construcției și deținătorul.

Se dispune completarea probatoriului prin orice probe necesare și utile lămuririi pe deplin a situației de fapt, pentru a se stabili totodată dacă există posibilitatea restituirii în natură precum și natura juridică a terenului în litigiu.

În rejudecare, Curtea a administrat proba cu expertiză tehnică la cererea reclamantului, care a achitat onorariul provizoriu de 200 lei.

În raportul de expertiză tehnică și schița anexă expertul a identificat suprafața de 2.685. conform datelor înscrise în registrele agricole ale com., jud. I ( 16-19 dosar rejudecare), terenul constituie incinta Școlii de Arte și Meserii " " pe care sunt amplasate trei construcții folosite pentru desfășurarea activității didactice. Expertul a constatat că terenul nu este liber de construcție, pe amplasament se află sala de sport, construcții necesare desfășurării activității școlare și utilități. Suprafața este înscrisă în titlul de proprietate nr. -, cvartal 2, parcelele 87 și 88 emis unității școlare.

Precizează expertul că terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate este amplasate în extravilan, drept stabilit în devălmășie, categoria pășune. Terenul în litigiu se află în intravilanul localității, amplasamentul fiind stabilit și corelate măsurătorile cu actele depuse de reclamant, între contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1930, evidențele Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară () Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a emis Școlii de arte și Meserii " " pentru suprafața de 5,220 ha pe teritoriul comunei, din care în intravilan 6754. (curți, construcții) titlul de proprietate, fără dată, cu nr. - ( 59 dosar nr-).

Investită de instanța de recurs, ale cărei indicații sunt obligatorii pentru instanța de trimitere, Curtea constată că reclamantul cu înscrisurile depuse la dosar, extrase din registrul agricol, a făcut dovada proprietății, acte de stare civilă, pentru suprafețele de 2685. și a construcției ca bun propriu.

Pe durata soluționării notificării, regimul juridic al terenului și clădirilor în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ a fost modificat (Legea nr. 84/1995, Legea nr. 520/2002) și fac parte din patrimoniul public local, supus regimului juridic prevăzut în Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Astfel, în registrul agricol pentru perioada 1964-1965 - este înscris cu suprafața totală de 0,30 ha în intravilan, din care curți construcții 0,02 ha și 0,28 ha arabil, ce se coroborează și cu adresa nr. 736/02.12.1965 ( 15-27 dosar fond).

În perioada colectivizării, anii 1964 și 1965, categoria de gospodărie "colectivist" este înscris în registrul agricol cu aceeași suprafață și categorie de teren - 0,28 ari din care 0,02 ari curți și clădiri.

Suprafața de 1,730 ha pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. -/13.10.1994 lui este amplasat în extravilan comuna și are categoria de folosință arabil.

Terenul în litigiu nu face parte din categoria celor pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, fiind amplasat în intravilan, și nu este inclus în titlul de proprietate emis în procedura instituită de legea nr. 18/1991, atât în nume propriu, cât și în indiviziune (titlul nr. -/15.01.2001/3,990 ha comuna /extravilan/arabil).

Prin proba cu expertiza tehnică este stabilit amplasamentul fostei proprietăți a reclamantului, faptul că pe teren sunt edificate construcții noi, în sensul dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, nu sunt suprafețe libere pentru a fi restituie în natură, terenul fiind necesar desfășurării activităților didactice.

În art. 2, Legea nr. 10/2001 definește în sensul legii ce se înțelege prin "imobile preluate în mod abuziv, între care și cele preluate prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat, cele preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării (lit.11).

În cauză este făcută dovada certă a deposedării reclamantului de imobilul proprietatea sa, compus din construcție și teren, în perioada ce intră sub reglementarea Legii nr. 10/2001 cât și a imposibilității restituirii în natură în sensul art. 26 alin. (1) din lege, având regimul juridic al domeniului public al unității administrativ-teritoriale, comuna.

În art. 166 alin. (411) al Legii nr. 84/1995 a învățământului modificată prin Legea nr. 354/2004 se stabilește regimul juridic al terenurilor și clădirilor în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar între care și școlile de arte și meserii care, în speță, fac parte din domeniul public al comunei.

Deși s-a emis un titlu de proprietate de Comisia Județeană I pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 școlii, acesta nu este datat și nu face dovada dreptului de proprietate pentru unitatea școlară.

Curtea reține că la data judecării apelului, regimul juridic al terenului și construcțiilor este dat prin Legea nr. 84/1995 ale cărei dispoziții sunt imperative, bunul în litigiu aparține domeniului public.

Pentru considerentele expuse, Curtea constată că reclamantul este persoane îndreptățită în sensul art. 1 și art. 3 din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii pentru preluarea abuzivă a imobilului proprietatea sa, compus din suprafața de 2685. și a construcției demolate.

Cum restituirea în natură nu este posibilă, tribunalul a aplica corect dispozițiile Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, dispunând acordarea de măsuri reparatorii.

În temeiul art. 296 Cod procedură civilă,Curtea respinge apelul și păstrează sentința atacată.

Proba cu expertiza tehnică a fost administrată la cererea reclamantului, care nu a achitat în totalitate onorariul de expertiză,urmând a fi obligat la plata diferenței către Biroul local de expertize.

Cererea de cheltuieli de judecată, pentru instanța de apel este întemeiată conform art. 274 Cod procedură civilă și se admite în limita pretențiilor dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de Primarul comunei, județul I împotriva sentinței civile nr. 525/7.04.2008 dată de Tribunalul Iași, pe care o păstrează.

Obligă intimatul la plata diferenței onorariului de expertiză tehnică în cuantum de 540 lei Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile / Trib. I (exp. ).

Obligă apelantul Primarul com. să plătească intimatului cheltuieli de judecată 450 lei ( 250 avocat +200 lei onorariu expertiză) în apel.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - --- -

Grefier,

- -

Red. -

Tehnored.

Tribunalul Iași:

08.01.2010

2 ex.

Președinte:Viorica Olariu
Judecători:Viorica Olariu, Valeria Cormanencu Stanciu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 194/2009. Curtea de Apel Iasi