Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 195/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 195/
Ședința publică din data de 17 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții pârâți MUNICIPIUL CONSTANTA PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL CONSTANTA și PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANTA, cu sediile în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 416 din data de 19.02.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în C,-, județul C, având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelanții pârâți, avocat, în baza delegației de substituire din 24.03.2008, depusă la dosar, iar pentru intimații reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 62454/11.03.2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimaților reclamanți depune la dosar încheierea nr. 164 din 25.08.2008 prin care s-a radiat ipoteca asupra imobilului revendicat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Apărătorul apelanților pârâți, având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și respingerea acțiunii ca nefondată.
Apărătorul intimaților reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii Tribunalului Constanța, ca legală și temeinică. Arată că imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 și că reclamanții erau exceptați de la acest act normativ, fiind muncitor la. iar fiind casnică.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 23.05.2006 reclamanții și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar, Primarul Municipiului C și Consiliul Local C, obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcție situat in C,-.
În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul revendicat a fost dobândit de reclamanți prin titlul de proprietate nr. 16236/29.04.1975, transcris sub nr. 8072/10.05.1975, că a fost preluat în mod abuziv în proprietatea statului și că pârâții nu au dat curs notificării prin care reclamanții au solicitat restituirea bunului conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 416/ 19.02.2007 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea, a obligat pârâții să restituie reclamanților, în natură, construcția compusă din două camere, două holuri, baie și bucătărie, în suprafață construită de 62,79 mp, situată în C,-, parter și a respins cererea de restituire a terenului aferent construcției, în suprafață de 66. ca nefondată.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că potrivit titlului nr. 16236/29.04.1975, reclamanții au deținut în proprietate doar construcția situată în C,-, compusă din 2 camere, bucătărie, hol, antreu și magazie, în suprafață construită de 62,79. care reprezintă un apartament într-o clădire cu mai multe unități locative, în timp ce terenul aferent construcției, în suprafață de 66. le-a fost atribuit doar în folosință, pe durata existenței construcției, prin decizia nr. 291/1974 a fostului Consiliu Popular al municipiului
Referitor la modalitatea de preluare s-a reținut că aceasta a avut caracter abuziv pentru că din evidențele autorităților locale rezultă că imobilul în litigiu a fost naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950, la poziția nr. 49, pe numele lui, la data de 1.10.1976, în timp ce reclamanții au susținut la interogatoriu că a fost preluat în fapt, fără a se emite vreun act de dispoziție de către organele administrației de stat. A constatat instanța că dispozițiile Decretului nr. 92/1950 nu aveau aplicabilitate în speță, pentru că reclamanții nu făceau parte din categoria marilor moșieri vizați de actul normativ în discuție, iar pe de altă parte, pentru ca în anul 1976 se terminase lichidarea marilor moșieri, iar actul nu mai putea primi aplicare. Totodată, preluarea imobilului a fost efectuată pe numele altei persoane decât proprietarul de la acel moment, respectiv 1976, în condițiile în care, potrivit mențiunilor titlului de proprietate, imobilul era unul construit din fondul locativ de stat.
În contextul celor menționate s-a apreciat că preluarea în fapt a bunului de către stat s-a efectuat fără niciun temei legal și fără emiterea vreunui act în acest sens, iar menționarea Decretului nr. 92/1950 a fost doar una scriptică.
În ceea ce privește natura măsurilor reparatorii s-a avut în vedere că imobilul construcție a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză și se află în administrarea C, nu a fost înstrăinat și este ocupat de chiriași, conform contractului de închiriere nr. 4179/25.05.2005, deci este liber și poate fi restituit reclamanților în natură, cu respectarea prevederilor legale în materie de locațiune.
Cererea de restituire a terenului aferent construcției a fost respinsă cu motivarea că reclamanții nu și-au dovedit proprietatea asupra acestuia, ci doar un drept de folosință care nu îi îndreptățește la restituire.
Apelul declarat împotriva aceste sentințe de pârâți - în considerentele căruia nu s-au arătat motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază calea de atac - a fost respins ca nefondat de Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr. 176/C/21.05.2007, în considerentele căreia s-a reținut că imobilul în litigiu a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 și se încadrează în categoria celor preluate abuziv, în accepțiunea art. 2 lit. "a" și "i" din Legea nr. 10/2001, pentru că în raport de data preluării actul normativ menționat nu era aplicabil speței de față, deoarece în 1976 nu mai existau moșieri.
Cum reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și pe cea a preluării abuzive, instanța de apel a constatat că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a construcției pe care o dețineau în proprietate anterior preluării, dar nu și a terenului aferent acesteia, pe care l-au avut doar în folosință.
Prin decizia nr. 8031/27.11.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva acestei hotărâri de pârâți, a casat-o și a trimis-o aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
În motivare s-a reținut că instanțele nu au administrat un probatoriu concludent pentru a lămuri modalitatea preluării bunului în legătură cu care s-a formulat cererea de restituire, data preluării și calitatea de proprietari a notificatorilor. Astfel, deși din adresa nr. 10130/3.10.2006 a Cr ezultă că imobilul a fost preluat inițial în baza Decretului nr. 92/1950, pe numele lui, niciuna din probele administrate nu lămurește împrejurarea în care acesta a trecut din nou, la 1 octombrie 1976, în proprietatea statului.
Soluția de restituire în natură, deși corectă în măsura în care s-ar fi dovedit caracterul de preluare abuzivă, nu poate fi fundamentată pe relațiile confuze primite de la. C, care în adresa nr. 466/29.11.1996 a precizat că imobilul a trecut la 1 octombrie 1976 în proprietatea statului, în proporție de 100%, în baza Decretului nr. 92/1950, fără a menționa care era situația părții de imobil cumpărată de soții la data acestei a doua preluări.
A mai constatat instanța că se impune a se stabili cum a fost posibil și în ce temei legal ca după dobândirea titlului de proprietate din 1975 apartamentul să fie preluat de stat, la aproximativ 3 ani de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu C și dacă această preluare nu a fost consecința nerespectării clauzelor contractului de împrumut nr. 80/1973 încheiat cu C, împrumut garantat prin instituirea ipotecii asupra imobilului astfel dobândit.
Cu ocazia rejudecării, reclamanții au depus la dosar hotărârea nr. 54226.10.2007 a Consiliului Local al municipiului C prin care s-a aprobat radierea unor imobile din inventarul centralizat al bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al Municipiului C, anexa nr. 1 la această hotărâre, referitoare la imobilul situat în C,-, parter, somația și procesul-verbal de executare întocmite de Asociați și A în dosarul de executare nr. 815/2007, titlul de proprietate nr. 16236/29.04.1975, adeverința nr. 488/6.02.2008 eliberată de Compania Națională de Ferate "" - Sucursala Regională C din care rezultă că reclamantul a avut calitatea de salariat al acestei companii și a desfășurat activitate organizată în schimburi în perioada 1.11.1971-1.02.1984 și copie a cărții de muncă a acestuia.
În sensul dispozițiilor stabilite prin decizia de casare instanța de apel a solicitat relații de la. C cu privire la modalitatea de recuperare a creditului acordat reclamanților prin contractul de împrumut nr. 80/24.11.1973.
Urmare a acestui demers au fost depuse la dosar adresele nr. 10076 din 29.04.2008, nr. 14192/10.06.2008, nr. 17966/17.07.2008, nr. 18849/28.07.2008 și nr. 20301/8.08.2008 a Bank Sucursala C și încheierea nr. 164/25.08.2008 a C, prin care s-a radiat ipoteca inserată în Registrul de publicitate sub nr. 13323-1332 asupra imobilului situat în C,-.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate instanța reține că nearătarea, de către apelanți, a nemulțumirilor față de modul în care s-a desfășurat judecata de fond și față de hotărârea atacată nu conduce în mod automat la respingerea apelului ca nemotivat pentru că art. 292 2 din Codul d e procedură civilă prevede, într-o asemenea situație, că instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Pe cale de consecință, procedând la rejudecarea în fond a litigiului în limita motivelor invocate în față tribunalului, curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor se restituie, de regulă, în natură, în condițiile prezentei legi, iar în conformitate cu 2 partea Iaa celuiași articol, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Din textele citate rezultă că domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 este determinat atât de acele preluări de imobile produse în perioada de referință (6 martie 1945-22 decembrie 1989), cu excepția admisă (Legea nr. 139/1940), cât și de incidența condiției cuprinsă în sintagma "preluare abuzivă" a imobilelor de către stat, organizații cooperatiste și alte persoane juridice.
Întrucât incidența "preluării abuzive" nu se prezumă ci, din contră, trebuie dovedită în fiecare situație, atât entitatea stabilită de lege să soluționeze notificarea, cât și ulterior, în caz de investire, instanța judecătorească, sunt obligate să aprecieze pe bază de dovezi, dacă situația dedusă judecății se încadrează în prevederile legii, în sensul că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii doar proprietarii, sau moștenitorii lor, ale căror imobile au fost "preluate abuziv".
În speță, prin notificarea înregistrată la. la 1.08.2001, adresată Consiliului Local C, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C,-, parter, care a fost dobândit prin titlul de proprietate nr. 16236/29.04.1975, transcris la notariatul de Stat al Județului C sub nr. 8072/10.05.1975, și au susținut că bunul a fost preluat în mod abuziv în proprietatea statului, fără titlu sau temei legal.
Pârâții au pretins că temei al măsurii de deposedare a reclamanților au fost prevederile Decretului nr. 92/1950 - menționate în adresele nr. 466 din 29.11.1996, nr. 10130/3.11.2006, nr. 11406/8.121.2006 și nr. 12296/22.01.2007 ale C - dar susținerea nu poate fi primită pentru că toate aceste relații ale regiei indică drept moment al preluării anul 1976, ori la acea dată dispozițiile actului normativ arătat nu mai aveau aplicare.
Pe de altă parte, concluzia constituirii unui titlu valabil al statului prin naționalizare este înlăturată de faptul preluării imobilului pe numele altei persoane decât proprietarul de la acel moment al acestuia, respectiv pe numele lui, indicat în anexa decretului la poziția nr. 49, cu imobilul din C,-, actual-, ca și de împrejurarea că reclamanții aparțineau categoriilor socio profesionale exceptate de la aplicarea actului de naționalizare.
Probele dosarului nu au confirmat nici o eventuală preluare a imobilului ca urmare a nerespectării clauzelor contractului de împrumut nr. 80/24.11.1973 încheiat cu C, deci în cadrul unei eventuale proceduri de executare silită a acestei convenții, garantată prin ipoteca înscrisă sub nr. 1323-13324/22.05.1974 în Registrul de transcripțiuni al Notariatului de Stat Astfel, din adresele nr. 17966/17.07.2008 și nr. 20301/8.08.2008 ale Bank Sucursala C rezultă că împrumutul acordat reclamanților și prin contractul nr. 80/24.11.1973 a fost achitat integral, nefiind necesară declanșarea procedurii de executare silită, iar prin adresa nr. 18849/28.07.2008 creditorul a comunicat - Biroul de Carte Funciară C acordul pentru radierea ipotecii înscrise sub nr. 1323-13324/22.05.1974 în Registrul de transcripțiuni al Notariatului de Stat
În aprecierea îndeplinirii condiției stabilită de art. 1 din Legea nr. 10/2001 prin sintagma "preluare abuzivă" instanța va avea în vedere, totodată, și situația de fapt a imobilului, ca și prevederile art. 1 lit. "e" din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007; astfel, din adresa nr. 80281/5.10.2006 a Primăriei municipiului C, coroborată cu adresele C și contractul de vânzare-cumpărare nr. 27618/12.11.1996 încheiat de regie în favoarea numiților și pentru spațiul de la etajul 1 al imobilului din-, rezultă că apartamentul a cărui restituire e solicitată de reclamanți este situat la parterul aceluiași imobil și se află în administrarea regiei, care în procedura de executare silită a sentinței instanței de fond și a deciziei civile nr. 176/2007 a Curții de APEL CONSTANȚA, a făcut demersuri pentru încheierea, în favoarea reclamanților, a protocolului de predare-primire a acestui bun; aceasta fiind situația de fapt a locuinței se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile din normele menționate anterior, conform cărora "faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă", ori această prezumție nu a fost răsturnată de pârâții apelanți.
Rezultă, din cele ce preced, că imobilul dobândit de reclamanți prin titlul de proprietate nr. 16236/29.04.1975, transcris la Notariatul de Stat al Județului C sub nr. 8072/10.05.1975, a trecut în proprietatea statului în absența oricărui titlu sau temei legal de preluare și că tribunalul în mod corect a apreciat asupra caracterului abuziv al măsurii, conform art. 2 1 lit. "i" din Legea nr. 10/2001, ca și asupra naturii măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților, necontestată, de altfel, de apelanții pârâți.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelanții pârâți MUNICIPIUL CONSTANTA PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL CONSTANTA și PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANTA, cu sediile în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 416 din data de 19.02.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, domiciliați în C,-, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud.
7 ex./ 14.10.2008
Emis 5 comunicări
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
