Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 196/
Ședința publică din 14 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții pârâți PRIMARUL ORAȘULUI și PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, jud. C, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în B,-, sect. 2 și, B,-, -.C,.3,. 42, sect. 6, împotriva sentinței civile nr. 169 din 9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 3453/2006), având ca obiect contestație în temeiul legii 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 7 septembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelului la 14 septembrie 2009, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 169/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța -secția civilă a fost admisă acțiunea reclamanților și, formulată în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA și PRIMARUL ORAȘULUI.
A fost anulată, pe cale de consecință, dispoziția nr. 344/08.09.2006; s-a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, pârâții fiind obligați să restituie reclamanților, în natură, imobilul compus din teren în suprafață de 627 mp - lotul 122 din parcelarea Spitalelor Civile, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții și au notificat, în calitate de moștenitori legali ai defunctului și în condițiile prevăzute de art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, Primăria Orașului, solicitând restituirea în natură imobilului compus din teren în suprafață de 627 mp.
Prin dispoziția nr.344 din 08.09.2006, Primarul Orașului a respins notificarea pe considerentul că nu s-a făcut dovada preluării imobilului în perioada de referință prevăzută de Legea nr.10/2001, nefiind astfel incident art.3 alin. 1 lit. a din lege.
Instanța de fond a reținut că în speță reclamanții s-au legitimat procesual, ca moștenitori legali ai defunctului, prin certificatul de moștenitor nr. 712 din 24.12.1970, precum și prin titlul de proprietate al autorului lor
(actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.31621 din 28 decembrie 1923 de Tribunalul Ilfov și înscris în registrul de transcripțiuni sub nr.74 din 15 ianuarie 1924, prin care tatăl reclamanților, a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 627 mp în localitatea reprezentat inițial de lotul 747, schimbat ulterior prin acordul părților cu lotul 122).
Judecătorul fondului a reținut că deși nu există o hotărâre/act administrativ de preluare în patrimoniul statului, în măsura în care imobilul se regăsește după anul 1962 în posesia și administrarea autorității locale - care a și dispus cu privire la acesta prin darea lui în folosință Confederației Naționale a Sindicatelor din România - există o prezumție relativă de preluare abuzivă.
Prezumția instituită prin art.221din Legea nr.10/2001, în sensul că imobilul a fost proprietatea autorului reclamanților și a făcut obiectul preluării abuzive de către stat în perioada de referință prevăzută de Legea nr.10/2001, nu a fost răsturnată de către pârâți, iar prin aplicarea principiului general de drept al reparării în natură a prejudiciului, instanța de fond a apreciat că este posibilă în speță restituirea în natură. S-a avut în vedere că potrivit raportului de expertiză, cât și a înscrisurilor depuse, rezultă că în prezent acest lot este inclus în suprafața de 17.475 mp atribuită cu titlu de folosință către Confederația Națională a Sindicatelor din România conform deciziei nr.273 din 25.06.1991, pentru construirea unui obiectiv social-cultural, respectiv extindere bază de tratament, că din suprafața totală de 627 mp este afectată de această lucrare ( a cărei execuție este întreruptă ) numai 414 mp, fiind executați doar stâlpi de susținere până la nivelul parterului proiectat.
S-a stabilit că în cauză există posibilitatea restituirii în natură a întregului imobil, fiind îndeplinită cerința de "lucrare aprobată abandonată" câtă vreme probatoriul administrat relevă faptul că lucrarea care afectează acest lot - deși aprobată încă din anul 1991 - a rămas la stadiul de subsol, fiind executați doar stâlpi ai structurii de rezistență până la nivelul parterului proiectat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, pârâții PRIMARUL ORAȘULUI și PRIMĂRIA ORAȘULUI, criticile formulate raportându-se la greșita reținere de către instanța de fond a calității de persoane îndreptățite a reclamanților, precum și a preluării abuzive a imobilului de către stat.
Apelanții au susținut, astfel, că simplul fapt al prezentării titlului de proprietate al autorului lor nu constituie o condiție suficientă pentru a se legitima în această calitate, fiind necesară prezentarea de extrase de pe cartea funciară, a istoricului de rol fiscal, a procesului-verbal întocmit cu ocazia preluării, precum și în general orice act care emană de la o autoritate a vremii și care atestă, direct ori indirect, că bunul aparținea lui.
S-a arătat că în acest context, în baza evidențelor fiscale deținute începând cu anul 1940, lotul 122 din parcelarea Spitalelor Civile nu se regăsește înscris pe numele lui, astfel cum rezultă din adresa nr. 204/31.05.2007 a Direcției Financiare din cadrul primăriei, fapt care este de natură să creeze un dubiu în legătură cu calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001.
Cu privire la posibilitatea restituirii în natră a acestui teren, apelanții pârâți au arătat că instanța de fond nu a realizat o analiză temeinică asupra gradului de ocupare a acestuia, fiind ignorată împrejurarea că există o construcție, chiar dacă începută și nu și finalizată. S-a susținut că necontinuarea lucrărilor inițiate de către Confederația Națională a Sindicatelor din România nu înseamnă că lucrarea a fost abandonată, fiind necesare demersuri pentru a se clarifica situația stadiului construcției în curs de executare. S-a apreciat că soluția reținută de instanța de fond este greșită, fiind contrară prevederilor pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 care stabilesc obligația verificării amenajărilor de utilitate publică; ori, din acest punct de vedere, soluția statuată prin dispoziția contestată este legală, câtă vreme existența construcției pe terenul pretins împiedică restituirea lui în natură.
În motivele de apel s-a invocat deopotrivă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 215/2001, menționându-se în susținerea acestui motiv de apel că,unitate deținătoare în concepția Legii nr. 10/2001, este unitatea administrativ-teritorială.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției tribunalului.
S-a apreciat că Primăria are calitate procesuală pasivă, întrucât restituirea, ca și respingerea notificării se realizează de către primarul localității, cea care deține în patrimoniu bunul fiind Primăria.
S-a apreciat, totodată, că în speță s-a făcut pe deplin dovada calității lor de persoane îndreptățite, a faptului că bunul a fost preluat abuziv, aspect care reiese de altfel din adresa 1686/12.03.1998.
Analizând motivele de apel în considerarea justei dezlegări date situației de fapt și a corectei aplicări în cauză a normelor legale, se va reține că apelul este neîntemeiat.
Astfel, pe aspectul legat de inexistența dovezilor certe privitoare la calitatea intimaților reclamanți de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, se va reține că instanța de fond a stabilit corect, în baza probelor administrate, că sunt succesorii lui conform certificatului de moștenitor nr. 712/24.12.1970 eliberat de fostul notariat de Stat -sector II B, cât și că autorul lor a avut în proprietate, conform titlului exhibat, un teren în suprafață de 627 mp din parcelarea Spitalelor Civile B ( lotul 122 ).
Susținerea din apel, potrivit cu care prezentarea titlului de proprietate al numitului nu constituie, prin ea însăși, o condiție suficientă pentru dovedirea calității de beneficiar al măsurilor reglementate prin legea specială, nu are așadar nici un fundament câtă vreme, astfel cum a reținut și instanța de fond, în cauză s-au depus,acte doveditoare în înțelesul dat de art. 23 din Legea nr. 10/2001, iar în cauză autoritatea locală nu a răsturnat, prin probe concludente, această situație de fapt - anume, că terenul a fost în proprietatea autorului reclamanților, iar nu al altei persoane, până la preluarea în patrimoniul statului.
Faptul că prin adresa nr. 204/31.05.2007 a Direcției Financiare din cadrul Primăriei Orașului ( fila 103 fond ) se menționează că din evidențele fiscale deținute, lotul 122 ce face parte din Spitalelor Civile,nu figurează înscris la matricola curentă, nu are semnificația inexistenței titlului autorului reclamanților și nici a lipsei dovezilor privitoare la titlul acestuia, din moment ce aceeași autoritate confirmă, prin adresa nr. 1686/12.03.1998 ( fila 23 fond ) că terenul a figurat înscris, conform evidențelor Circumscripției Fiscale, pe numele până în anul 1950.
Acest aspect este consemnat deopotrivă prin adresa nr. 18056/31.10.2002 a Serviciului din cadrul Primăriei, privitoare la menționarea lui în proprietarilor pe anul 1940 ( fila 61 fond ).
În egală măsură, critica referitoare la lipsa dovezilor legate de preluarea abuzivă a imobilului în patrimoniul statului este nefondată, în condițiile în care judecătorul fondului a analizat corect - în raport de datele speței - incidența art. 24 din Legea nr. 10/2001, față de inexistența unor alte probe care să infirme susținerile reclamanților pe aspectul modalității de preluare a bunului.
Din acest punct de vedere, având în vedere norma enunțată, cât și soluțiile jurisprudențiale pe acest aspect, sunt neîntemeiate susținerile referitoare la lipsa oricăror probe ale persoanelor îndreptățite asupra actelor abuzive de preluare a bunului aflat și în prezent în patrimoniul autorității locale.
Cât privește critica referitoare la soluția de restituire în natură a terenului afectat de lucrări de construcție ( chiar nefinalizate ), se va reține că în cauză s-a dat o corectă interpretare normelor referitoare la gradul de ocupare și la natura edificatelor. Se va reține, astfel, că obiectivul, capacitate existentă la Complexul de odihnă și tratament al Sindicatelor a primit autorizația nr. 7172/22.08.1991, autoritatea locală nedovedind în fața instanței de fond că a fost solicitat și acordat un nou act administrativ pentru prelungirea perioadei de finalizare a lucrărilor potrivit Legii nr. 50/1991. Acest aspect, care reiese din cuprinsul adresei nr. 1209/03.11.2008 a Direcției Administrației Domeniu Public și Privat din cadrul Primăriei Orașului, este de altfel constatat și de expertul topo desemnat în cauză, care a menționat că lucrarea se constituie într-o structură de cadre de beton, cu o parte din sud executată în regim de, iar în nord la stadiul de subsol cu stâlpi ai structurii de rezistență până la nivelul parterului proiectat.
Sub aspectul motivului de apel privitor la lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Orașului în considerarea dispozițiilor Legii nr. 215/2001, se va reține că acest motiv de apel este nefundat.
Jurisprudența constantă a instanței supreme a stabilit că forma inițială a art. 20 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 ( anterior modificării și republicării conf. Legii nr. 247/2005 ) stabilea neechivoc faptul că primăriile se constituie în autorități deținătoare pentru imobilele aflate în patrimoniul localităților și că, prin derogare de la art. 91 din Legea nr. 215/2001, acesteia urma a-i fi înaintată notificarea, primarul acționând în calitate de autoritate executivă. Faptul că prin lege și prin normele metodologice s-a stabilit constituirea, la nivelul primăriei, a comisiei locale care să soluționeze notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 a reprezentat în egală măsură un argument în stabilirea derogatorie a calității procesuale a primăriei în aceste litigii. Față de aceste considerente, acest,motiv de apel - care în fapt nu se constituie ca o critică asupra unei dezlegări în drept date de către judecătorul fondului, ci ca o excepție dirimantă invocată în condițiile art. 292 alin. 1 cod proc. civilă ca o nouă apărare - va fi respins.
În concluzie, în raport de dispozițiile art. 296 cod proc.civilă, constând că nici una dintre criticile formulate în cauză nu sunt întemeiate, apelul va fi respins ca nefondat.
PENRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelanții pârâți PRIMARUL ORAȘULUI și PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, jud. C, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în B,-, sect. 2 și, B,-, -.C,.3,. 42, sect. 6, împotriva sentinței civile nr. 169 din 9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 3453/2006), ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
29.09.2009
Dact.disp.gref.
6 ex./ 29.09.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
