Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 198/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 198/
Ședința publică din 14 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile formulate de apelanții pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,- și EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, cu sediul în C,-, -.18, parter, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.D,.1,. 67, împotriva sentinței civile nr. 503/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 7 septembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru concluzii scrise, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelurilor la 14 septembrie 2009, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, înregistrată sub nr-, reclamantul a investit instanța, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C reprezentat prin Primar, Consiliul Local al Municipiului C și C, cu soluționarea acțiunii civile având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul C, bd. -, nr.36,.1, compus din trei camere și dependințe în suprafață de 143,60. obligarea pârâților la plata sumei de 21.600 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a acestui imobil începând cu data de 1.01.2008 și până la predarea efectivă a bunului precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul situat în municipiul C, bd. -, nr.36, compus din teren și construcție cu destinație de locuință compusă din parter și etaj i-a aparținut acestuia ( etajul ) și părinților săi (parterul).
Imobilul situat în municipiul C, bd. -, nr.36, a fost preluat în proprietatea statului în baza Decr. nr.223/1974, ca urmare a stabilirii reclamantului în străinătate, s-a preluat contra cost, imobilul, prin decizia nr.476/31.10.1975 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului C, iar ulterior a fost preluat și parterul.
Prin sentința civilă nr.377/2000 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis în parte acțiunea în revendicare promovată de către reclamantul și părinții săi și s-a dispus restituirea către aceștia a parterului și a întregului teren aferent imobilului litigios.
S-a mai arătat că imobilul situat în Municipiul C, bd. -, nr.36,.1, compus din trei camere și dependințe în suprafață de 143,60. a fost cumpărat de către numiții și, în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.3504/27.03.2007 pronunțată de Judecătoria Constanțas -a admis acțiunea de constatarea nulității absolute a contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C și numiții și, hotărârea rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr. 47/C/20.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA.
Principalul efect al acestei hotărâri judecătorești a fost revenirea bunului imobil litigios în patrimoniul unității deținătoare, care era obligată ca în termen de 60 zile să soluționeze notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
Cu toate acestea Primarul Municipiului C nu a soluționat notificarea în cadrul termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001, aspect care îl îndreptățește pe reclamantul a obține obligarea pârâților și plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului.
În drept cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 480 Codul civil, art.998 Codul civil și ale Legii nr. 10/2001.
În dovedirea acțiunii s-au depus înscrisuri și s-a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică imobiliară având ca obiect determinarea valorii despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință a imobilului.
Legal citați pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C reprezentat prin Primar, Consiliul Local al Municipiului C nu și-au exprimat, prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta cale de atac, însă prin apărător au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La rândul său, pârâta C, și-a exprimat, prin întâmpinare, poziția procesuală față de prezenta acțiune, solicitând a se lua act că nu se opune restituirii imobilului litigios către reclamantul, dar învederând că nu are atribuții în ceea ce privește emiterea dispoziției de restituire, astfel încât nu poate fi obligată la plata contravalorii lipsei de folosință.
Prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către domnul expert s-a determinat cuantumul despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință pentru un imobil similar celui litigios, raportat la perioada cuprinsă între 01.01.2008 și până la predarea efectivă a imobilului.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 503 din 13.04.2009, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C și
Au fost obligați pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C și C să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în C,bd. -, nr. 36,.1, compus din trei camere, hol uscătorie, bucătărie, baie,hol, în suprafață construită de 143,60.
Au fost obligați pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C la plata sumei de 32.859 lei, reprezentând echivalentul lipsei de folosință pentru perioada cuprinsă între 1.01.2008 - 28.02.2009.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea față de C, întrucât nu are nici un fel de atribuții referitoare la emiterea dispoziției, de soluționare a notificării formulate de către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a notificat Primăria Municipiului C solicitând restituirea imobilului în litigiu. Întrucât unitatea deținătoare nu a emis dispoziție motivată privitor la notificarea formulată, a sesizat Tribunalul Constanța, solicitând restituirea imobilului.
Pășind la soluționarea cauzei instanța de fond a reținut că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la restituirea imobilului preluat în mod abuziv.
Reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C, bd. mamaia, nr. 36,. 1 conform contractului de donație autentificat sub nr. 2224 din 15.03.1973 de către notariatul de Stat Județean C, imobilul a fost preluat abuziv conform Decr. Nr. 223/1974.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 27465/ 4.11.1996 imobilul în litigiu a fost înstrăinat de pârâta C numiților și.
Prin sentința civilă nr. 3504 din 27.03.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța, rămasă definitivă prin decizia nr. 477 din 29.10.2007 a Tribunalului Constanța și irevocabilă prin decizia nr. 47 din 30.05.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, fapt pentru care instanța de fond a dispus restituirea către cel îndreptățit, conform Legii 10/2001.
Ca urmare a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare, asupra imobilului în litigiu, reclamantul a devenit proprietarul și în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001 trebuia restituit.
Întrucât de la data rămânerii definitive au trecut mai mult de 60 de zile, înăuntrul cărora trebuia făcută restituirea conform Legii 10/2001, instanța de fond a reținut că cel în cauză a fost lezat de folosința bunului, motiv pentru care a obligat pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C către reclamant la plata sumei de 32.859 lei.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 503 din 13.04.2009 au declarat apel pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar, Consiliul Local al Municipiului C și
Apelul declarat de apelanții pârâți Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar, Consiliul Local al Municipiului C și C:
Motivează apelul arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre în baza căreia a acordat reclamantului mai mult decât s-a cerut, respectiv acesta a solicitat despăgubiri în cuantum de 21.600 lei, iar instanța a acordat în cuantum de 32.859 lei, întrucât această valoare a rezultat din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză.
De asemenea, în mod greșit instanța a acordat despăgubiri reclamantului de la data de 1.01.2008, acestea trebuiau acordate de la data introducerii acțiunii, respectiv 9.07.2008.
Soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică și pentru faptul că despăgubirile au fost acordate reclamantului fără să administreze vreo probă prin care să facă dovada certitudinii faptului că ar fi putut să încheie un contract de închiriere imediat după ce contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat.
Pentru cele menționate mai sus au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilului către reclamant și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul declarat de către pârâta C nu a fost motivat.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele:
Conform dispozițiilor art. 129 al. ultim Cod pr. civilă, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, neputând să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a cerut, să dea mai mult decât s-a cerut sau să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut.
În speță, reclamantul intimat, conform dispozițiilor art. 112 Cod pr. civilă, și-a prețuit capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului situat în C, bd. -, nr. 36,.1, județul C, la suma de 21.600 lei.
Ca urmare a efectuării raportului de expertiză s-a stabilit că despăgubirile, pentru lipsa de folosință a imobilului pe perioada solicitată de către reclamant se ridică la suma de 32.859 lei, despăgubiri care au fost solicitate de către reclamant la judecata în fond, conform dispozițiilor art. 132 pct. 2 Cod pr. civilă.
În această situație se constată că instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut, a respectat întocmai dispozițiile art. 129 al. ultim cod pr. civilă.
Privitor la data de când trebuiau acordate despăgubirile solicitate de către reclamant, se constată că instanța de fond în mod corect le-a acordat de la data de 1.01.2008.
Orice obligație de executare începe de la data la care hotărârea este executorie. Conform art. 376 Cod pr. civilă, hotărârile civile sunt definitive deci executorii la data respingerii apelului ( 29.10.2007).
În speță, reclamantul, de la data rămânerii definitive a hotărârii de constatare nulității contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu a lăsat să curgă un termen de 60 de zile, înăuntrul căruia, unitatea deținătoare trebuia să emită dispoziție motivată și să restituie imobilul în cauză. Reclamantul a solicitat despăgubiri după expirarea termenului de 60 de zile și nu de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 3504/27.03.2007, pronunțată de Judecătoria Constanța.
Instanța de fond, respectând principiul disponibilității, a acordat reclamantului ceea ce a cerut.
În privința calcului echivalentului lipsei de folosință, acesta a fost stabilit în baza unei expertize ( 600 euro/lună, în loc de 1000 euro/lună cât a solicitat reclamantul). Pretenția având un temei delictual și nu contractual, reclamantul intimat nu trebuia să demonstreze existența concretă a unui contract de închiriere.
Împrejurarea că imobilul în litigiu nu a fost restituit reclamantului în termenul prevăzut de lege echivalează cu o faptă culpabilă din partea apelanților pârâți, care a condus la privarea celui în cauză de dreptul său de proprietate. Ori, de cele mai multe ori, privarea de dreptul său de proprietate se materializează în imposibilitatea de folosire a lucrului, ceea ce reprezintă juridic "echivalent al lipsei de folosință".
Privitor la apelul declarat de către apelanta pârâtă C se constată că prin hotărârea apelată nu s-a stabilit nicio obligație față de reclamant, aceasta fiindu-i favorabilă.
Apelul apelantei pârâte C fiind nemotivat, Curtea având în vedere cele invocate la fond, constată că hotărârea apelată este legală și temeinică, reținând că în mod corect s-a stabilit pentru reclamant calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilului preluat în mod abuziv și acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondate apelurile declarate de către apelanții pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile civile formulate de apelanții pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,- și EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, cu sediul în C,-, -.18, parter, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.D,.1,. 67, împotriva sentinței civile nr. 503/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondate.
Obligă apelanții câtre reclamantul intimat la 800 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
22.09.2009
Dact.gref.
7 ex./25.09.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
