Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 198/
Ședința publică din 19 septembrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI M, cu sediul în M, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1171/7.06.2004 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr. 2451/2002, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliați în M,-, județul T și intimata reclamantă - moștenitoarea defunctului, cu domiciliul procesual ales în B,-, județul B, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17 septembrie 2008 și, respectiv, 19 septembrie 2008, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 14 iunie 2002 reclamantul a solicitat instanței anularea deciziei nr. 428 din 5 martie 2002 emisă de primarul Orașului M prin care s-a respins notificarea de restituire în natură a imobilului situat în M,-, compus din teren în suprafață de 960 mp și o casă de locuit cu 3 camere și o magazie și s-a propus acordarea de despăgubiri bănești.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că J din imobilul care a aparținut autorului său, a fost preluat abuziv pe 4 ianuarie 1974, cealaltă J din terenul în suprafață de 960 mp rămânând în proprietatea sa. Preluarea imobilului s-a făcut cu scopul construirii unei grădinițe de copii, care nu s-a mai realizat. Ulterior terenul a fost ocupat de numiții și, care au edificat construcții pe teren.
Prin întâmpinare, pârâta Primăria Orașului Mas olicitat respingerea contestației cu motivarea că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă deoarece construcțiile proprietatea autorului reclamantului au fost demolate iar terenul este ocupat de proprietarii construcțiilor cu destinația de locuință, în favoarea acestora fiind emise ordine ale prefectului conform Legii nr. 18/1991.
La 3 octombrie 2002 Tribunalul Tulceaa dispus introducerea în cauză a persoanelor fizice menționate în Ordinul nr.111 emis de Prefectul Județului T la 11 octombrie 1999.
Prin sentința civilă nr. 1171 din 7 iunie 2004 Tribunalul Tulceaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a persoanelor fizice introduse în cauză -, și - și a admis acțiunea reclamantului, cu consecința anulării parțiale a dispoziției nr. 428 din 5 martie 2002 emisă de primarul orașului M, cu referire la art. 1 și 3 din dispoziție.
A fost obligată Primăria Orașului M să restituie reclamantului, în natură, suprafața de 767,12 mp teren, rămasă disponibilă și identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert. Pentru diferența de 410 mp teren, ocupată de construcțiile edificate de actualii deținători, cât și de o hrubă, a fost obligată Primăria Orașului M la plata sumei de 27.500 USD sau echivalentul în lei la data plății, conform raportului de expertiză efectuat de expert, cu titlu de despăgubiri.
A fost obligată Primăria Orașului M la 9.985.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
În considerentele sentinței tribunalul a reținut că expertizele efectuate în cauză demonstrează că terenul ce a constituit proprietatea autorului avea o suprafață, în realitate, de 1172,12 mp, iar la data exproprierii, construcția ce se găsea pe teren era în stare bună, odată ce în ea locuia autorul reclamantului împreună cu familia sa. Tot din expertiză s-a reținut că o parte din terenul revendicat nu este disponibilă, este afectată de construcțiile unor terți, astfel că numai pentru suprafața de 767,12 mp există posibilitatea restituirii în natură, așa cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la pârâții și și s-a reținut că nu au calitate procesuală pasivă deoarece construcțiile edificate de aceștia pe terenul în litigiu s-au realizat în baza unor autorizații de construcție eliberate conform legilor în vigoare la momentul construirii, iar pentru teren le-a fost eliberat ordinul prefectului în temeiul Legii nr. 18/1991.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Primăria Orașului M susținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, că o parte din terenul solicitat de reclamant a fost înstrăinat ulterior exproprierii de către surorile acestuia, că s-a reținut neîntemeiat dreptul reclamantului asupra hrubei, această construcție fiind specifică sec. al XIX lea și că instanța a stabilit greșit obligația primăriei de a plăti reclamantului despăgubiri bănești de 25.700 USD, valoarea fiind supraestimată.
A mai arătat apelanta că instanța a acordat măsuri reparatorii pentru o suprafață de 1177,12 mp, mai mult decât a solicitat reclamantul prin notificare și că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, primăria îndeplinindu-și obligația de a emite dispoziția în baza actelor depuse la dosar de către reclamant.
Într-o primă fază procesuală, prin decizia civilă nr. 1103/C din 27 octombrie 2004 Curtea de Apel Constantaa admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins contestația ca nefondată.
Instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul în litigiu, din M-, actul depus referindu-se la imobilul din-. A mai reținut că o parte din terenul rămas moștenire de la autorul reclamantului a fost vândut de sora acestuia.
Recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei nr. 1103/2004 a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție. Reținând că prin probele administrate reclamantul a dovedit că imobilul din M,- a fost proprietatea autorului său și a fost preluat de stat în scopul exproprierii, prin decizia nr. 1071 din 1 februarie 2006 Curtea a casat decizia și a trimis cauza pentru analiza celorlalte motive de apel.
În rejudecare, ca urmare a decesului reclamantului, a avut loc o transmitere a calității procesuale către fiica acestuia, moștenitoare conform certificatului de moștenitor nr.133 din 30.08.2006 eliberat de BNP.
În scopul lămuririi situației de fapt și juridice a imobilului care a făcut obiectul notificării, instanța a administrat în apel proba cu expertiză topografică, d-na expert identificând terenul în baza planului de situație nr. 76 ce a stat la baza anexei nr. 37 la Decretul de expropriere nr. 659/1973.
Examinând apelul declarat de pârâta Primăria Orașului M, instanța constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În speță, prin decizia nr. 1071 Înalta Curte de Casație și Justiție stabilit, ca o chestiune de drept dezlegată, existența în patrimoniul autorului reclamantului a dreptului de proprietate asupra imobilului din M,- și preluarea abuzivă, prin expropriere, a acestui imobil în proprietatea statului.
Detaliind asupra situației juridice a bunului imobil stabilită prin decizia de casare, instanța reține că, într-adevăr, prin Decretul nr. 659 din 13 decembrie 1973 fost expropriat imobilul compus din teren în suprafață de 945 mp și construcții aferente în suprafață de 98,60 mp, proprietatea succesorilor lui, respectiv, și (filele 91-92 dosar apel). Conform planului de situație nr. 76 întocmit pentru fundamentarea decretului de expropriere, imobilul era amplasat la intersecția străzilor 30 - și - (fila 186 dosar apel).
Deși terenul a fost preluat și construcțiile au fost demolate, în anul 1984 a vândut numitului, prin contactul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 488/1984, suprafața de 450 mp din- (fila 191-192), acesta din urmă vânzându-l, la rândul său, către SC & Co. SRL. O suprafață de 241,93 mp din suprafața de 450 mp a fost vândută către terțul prin actul autentificat sub nr. 269/06.10.2003 la BNP (fila 196 dosar apel).
Situația de fapt prezentată rezultă din raportul de expertiză efectuat de d-na expert și din înscrisurile anexate expertizei și ea este confirmată inclusiv de susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, acesta afirmând că "pe ziua de 4 ianuarie 1974 au luat J din proprietatea defunctului -, luând J din curtea în suprafață de 960 mp, din partea din zona centrală, cu str. -".
Vânzarea unei părți din imobilul preluat de către alți coproprietari, rude cu contestatorul, chiar după expropriere, determină o limitare a dreptului contestatorului numai la partea din imobil de care a dispus efectiv statul, dorința legiuitorului de a repara prejudiciile provocate foștilor proprietari prin preluarea abuzivă a bunurilor lor fiind,în esență, rațiunea pentru care a fost adoptată Legea nr. 10/2001. Ori, în speță, deși s-a dispus în mod abuziv preluarea întregului teren de 945 mp proprietatea moștenitorilor lui, în prezent nu se mai poate reține acest caracter pentru suprafața de teren de 450 mp de care au dispus ceilalți coproprietari ( d-na ).
În concluzie, intimata, în calitate de succesoare a contestatorului, este îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 numai pentru suprafața de 495 mp, preluată efectiv de stat și de care statul a dispus prin acte ulterioare exproprierii, precum pentru construcția demolată.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de lege persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Din perspectiva textului legal enunțat, calitatea contestatorului de persoană îndreptățită nu se verifică și în raport cu hruba pentru care instanța de fond a dispus nelegal acordarea de despăgubiri, această construcție fiind, conform raportului nr. 3374 din 26 noiembrie 2003 al Institutului de Cercetări, o construcție ce datează din sec. al XIX -lea, de tipul celor folosite în războaiele -turce din acel secol și care nu a fost edificată de autorul contestatorului, nefiind proprietatea acestuia.
Sub aspectul măsurilor reparatorii de care trebuie să beneficieze moștenitoarea contestatorului, instanța reține din raportul de expertiză întocmit de experta că terenul în suprafață de 495 mp este ocupat de și și de cărora li s-a eliberat, în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991, prin ordin al prefectului, titluri de proprietate. Este real că, deși titlurile de proprietate se referă la suprafața de 310 mp pentru și și 100 mp pentru (filele 199-200 dosar apel), dată fiind împrejurarea că diferența de 85 mp nu a putut fi identificată de expert pe amplasamentul aflat în posesia numitei, aceasta din urmă ocupând în realitate o suprafață mai mare decât cea stabilită prin ordinul prefectului, inclusiv prin construcția cu destinația de locuință edificată anterior emiterii ordinului, instanța nu poate dispune restituirea în natură a terenului de 85 mp ocupat fără titlu, situație în care se stabilește dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Prin urmare, constatând că apelul este întemeiat, în sensul celor mai sus menționate se va admite cu consecința anulării în parte a dispoziției, în sensul obligării primarului la acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii ori să propună despăgubiri pentru terenul în suprafață de 495 mp. Se va menține propunerea din dispoziție de acordare de despăgubiri pentru construcția demolată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanta pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI M, cu sediul în M, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1171/7.06.2004 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr. 2451/2002, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliați în M,-, județul T și intimata reclamantă - moștenitoarea defunctului, cu domiciliul procesual ales în B,-, județul B, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Schimbă sentința apelată, în sensul că admite în parte contestația.
Anulează în parte dispoziția nr. 430 din 05 martie 2002 a Primarului Orașului M și obligă Primarul să acorde reclamantei în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul în suprafață de 495 din M,-.
Respinge contestația cu privire la suprafața de 450 (diferența până la 945 ) și cu privire la hrubă.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec./tehnored.jud.apel: /17.10.2008
Gref.AB/9 ex./27.10.2008
Emis 5 com.
azi, 27.10.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Costea Monica
