Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 199
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, domiciliată în P,-, jud. P împotriva sentinței civile nr. 1179/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA P -prin primar, cu sediul în P,--4, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, și a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.2524/105/18.04.2008 și precizată la data de 20.06.2008, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Primăria P-prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr.13237/19.03.2008 și restituirea suprafețelor preluate abuziv de către stat, în conformitate cu dispozițiile Legii 10/2001.
In motivarea cererii, contestatoarea a arătat că imobilul situat în P,-, proprietatea părinților săi, nu a făcut obiectul niciunei acțiuni de naționalizare sau confiscare ci, pur si simplu, au fost somați de fosta miliție, în anul 1952, sa părăsească locuința în 24 de ore, motiv pentru care s-au mutat în Cartierul, iar casa lor a fost ocupată de Birourile -ului și porțiuni din teren, au fost ulterior anexate altor proprietăți învecinate.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză topo, prin sentința civilă nr. 1179/2.06.2009, Tribunalul Prahovaa respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 4026/1943, părinții contestatoarei au cumpărat imobilul situat la ora actuală în P,-, compus din teren în suprafață de 1200 mp împreună cu construcția aflată pe acesta, iar ulterior, în baza contractului nr.
4311/13.06.1972 au donat fiului lor, și numitei suprafața de 580 mp, situată la adresa mai sus menționată.
Având în vedere că, prin actul de vânzare nr. 8695/1973, vânzătorii au mai înstrăinat numitului suprafața de 300 mp, iar ulterior lui o porțiune de 80 mp din terenul situat în-, la momentul decesului proprietarilor și a rămas ca moștenire doar suprafața de 240 mp, indiviz din terenul de 1200 mp situat la adresa respectivă, împreună cu construcția aflată pe aceasta.
Reținând totodată că prin decizia civilă nr. 162/1996 a Tribunalului Prahova, contestatoarea împreună cu fratele său au partajat averea defuncților părinți, tribunalul a conchis, pe baza probatoriilor administrate, respectiv acte și expertiză topo, că nu s-a făcut dovada intrării abuzive în proprietatea statului a vreunei suprafețe de teren aparținând autorilor săi, pentru a putea fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 și în atare context dispoziția nr. 13237/2008, prin care s-a respins notificarea vizând restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru o suprafață din terenul mai sus menționat este legală.
Pe cale de consecință, considerând că nu s-a probat de către contestatoare îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.10/2001, pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de actul normativ menționat, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței pronunțate de tribunal a declarat apel contestatoarea, învederând că actul de vânzare-cumpărare nr. 2273/1974 nu include suprafețele situate în sud-vestul proprietății, iar prin actul nr.8549/1974 nu s-a înstrăinat numitului vreun teren, ci numai apartamentul.
În continuare, a precizat contestatoarea că planul de situație aferent actului de donație este irelevant în privința situației terenului, întrucât pleacă de la planul inițial al cumpărării terenului de către părinții săi, iar decizia tribunalului nr. 162/1996 a fost depusă la dosar fără schița aferentă, ea neputând fi pusă în executare, întrucât o suprafață foarte mare de teren a fost atribuită ambelor părți.
Totodată, a menționat contestatoarea că solicită instanței dreptul de a cere Primăriei P "transparentizarea conținutului dosarelor de retrocedare a proprietăților vecine implicate, și ", precizând în continuare că în intervalul 1945-1952 proprietatea părinților săi nu a fost afectată de nicio încălcare, confiscare sau modificare de hotare, motiv pentru care au plătit impozitul pentru întreaga suprafață, iar atare situație se regăsește și în prezent, în sensul că se achită impozitul fără ca vreuna din părți să fie,dispusă să-și diminueze dreptul de posesie, chiar dacă s-a constatat că nu le posedă efectiv".
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea apelului și "dirijarea dosarului spre competentă soluționare", conform expertizelor tehnice și probelor aflate la dosar, iar în susținerea apelului, s-a depus de către contestatoare un set de acte.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de apel invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, Curtea reține următoarele:
Legea nr. 10/2001 a fost concepută ca un act normativ care încearcă să acopere toate situațiile existente în perioada regimului comunist, când imobilele proprietate
privată au fost trecute prin măsuri de natură juridică diferită în proprietatea statului, sau a altor persoane juridice.
În speța dedusă judecății, deși contestatoarea și-a întemeiat solicitarea pe dispozițiile actului normativ menționat anterior, în mod corect Tribunalul Prahovaa respins acțiunea acesteia, din moment ce ea nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor stipulate de această lege, pentru a beneficia de măsurile reparatorii pe care ea le prevede.
În privința persoanelor fizice îndreptățite a li se aplica prevederile Legii nr. 10/2001, se statuează o condiție ce trebuie îndeplinită pentru a intra sub incidența ei, respectiv aceea ca solicitantul persoană fizică să facă dovada că, la data preluării abuzive a imobilului, era titularul dreptului de proprietate.
Cert este că, autorii contestatoarei au dobândit în proprietate în anul 1943 terenul de aproximativ 1200 mp (fila 36 dosar fond), situat în P, str.- al II-lea nr. 5 (actuala-) plus o construcție aflată pe acesta, iar din această suprafață au dispus în timpul vieții lor, astfel: în anul 1973 au vândut lui 300 mp (conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 8695/1973-fila 26 dosar fond), în 1974 au vândut numitului 80 mp în aceeași locație( fila 49 dosar fond), iar în anul 1972, au donat fiilor lor (contestatoarei din prezenta cauză și fratelui acesteia în prezent decedat) 580 mp împreună cu construcția aflată pe ea (fila 47 dosar fond), menționând că fiecare are o cotă indiviză de 290 mp.
În atare condiții, după trei acte de dispoziție succesive în proprietatea familie a rămas doar suprafața de 240 mp (1200-300-80-580), care este menționată de altfel chiar de către contestatoare și fratele său, în certificatul de moștenitor nr. 1088/4 iunie 1990, eliberat de pe urma defunctului.
Urmare acestei situații, în anul 1996 s-a realizat ieșirea din indiviziune a contestatoarei și fratelui său asupra terenului situat la adresa mai sus menționată (compus din 240 mp rămasă în patrimoniul defuncților după înstrăinările efectuate și 580 mp aflați în proprietate indiviză a acestora, conform contractului de donație), prin decizia civilă nr. 162/19.01.1996 a Tribunalului Prahova, primind în lotul său suprafața de 306,50 mp plus o serie de construcții expres identificate, în timp ce fratele său primea alte camere din construcție și teren de 291,30 mp, urmând ca asupra terenului de 356,20 mp, părțile să rămână în indiviziune (fila 43 dosar fond).
Din lucrările dosarului reiese cu certitudine că, în privința terenului din P,- proprietarii lui, au dispus de o parte (respectiv 380 mp) prin vânzare, iar diferența a fost partajată între moștenitorii lor (953 mp alcătuită din 306,50mp, respectiv 291,30mp atribuiți exclusiv fiecărui moștenitor și 356,20mp rămași în continuare în indiviziune între aceștia) și în atare context, nu s-a probat în nicio modalitate că vreo porțiune din această suprafață ar fi fost preluată în mod abuziv în proprietatea statului în perioada 1945-1989, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Susținerea apelantei din calea de atac exercitată, în sensul că lui nu i s-ar fi înstrăinat vreun teren, ci doar apartamentul, sunt contrazise de contractul de vânzare-cumpărare nr. 8549/1974 (fila 49 dosar fond) care confirmă că
obiectul vânzării l-a constituit atât o construcție cât și suprafața de 80 mp situată în-.
Pe de altă parte, afirmațiile acesteia din motivele de apel, în sensul că plătește impozit pentru întreaga proprietate, decizia de partaj succesoral nu a putut fi executată deoarece pentru o suprafață mare de teren succesoral, ea și fratele său au rămas în indiviziune, precizarea sa vizând planul de situație aferent contractului de donație și "transparentizarea conținutului dosarelor de retrocedare a proprietăților vecine implicate" sunt lipsite de relevanță în prezenta cauză, iar actul de vânzare-cumpărare nr. 2243/1974, despre care aceasta face vorbire în calea de atac exercitată, nu se află la dosar.
Pe cale de consecință, în raport de toate argumentele menționate în precedent, rezultă că apelanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, respectiv a existenței unei suprafețe de teren care să fi fost preluată abuziv în proprietatea statului în perioada 1945-1989, pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ.
Ca atare, în baza art. 296 Cod proc.civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoare, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat reclamanta, domiciliată în P,-, jud. P împotriva sentinței civile nr. 1179/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA P -prin primar, cu sediul în P,--4, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
--- - - -
Grefier,
- -
Red.VG/CC
4 ex./17.11.2009
nr- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu
