Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 2/

Ședința publică din 9 ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Paulina Georgescu

JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase

Grefier - -

S-a luat în examinare apelul civil formulat de reclamanții, domiciliat în B,-, -.B,. 71 sector 3 și, domiciliat în -, -.E,.82 sector 4, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA ORAȘULUI și CONSILIUL LOCAL, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1187 din 20.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații pârâți Primăria Orașului și Consiliul Local prin Primar, prin consilier juridic G, în baza delegației nr. 25032/11.12.2007, lipsind apelanții reclamanți și.

Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. Cod pr. civilă.

După referatul grefierului de ședință;

Luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Având cuvântul pentru intimații pârâți, reprezentantul acestora pune concluzii de respingere a apelului ca nefundat întrucât primăria nu a fost notificată în termenul și în forma prevăzută de Legea 10/2001, iar Legea 247/2005 nu aduce modificări cu privire la termenul de depunere a notificării. În legătură cu cererea adresată Primăriei C în anul 1991, nu există nicio dovadă că aceasta ar fi fost trimisă Primăriei Orașului spre soluționare.

Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

CURTEA

Asupra cererii de apel;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 16.05.2006, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului prin Primar, obligarea pârâtei să le retrocedeze terenul în suprafață de 1.000. situat în comuna, sat, teren ce le revine potrivit actului de vânzare-cumpărare nr. 4825/1935.

Notificarea reclamanților a fost respinsă cu motivarea că a fost depusă tardiv, peste termenul prevăzut de actul normativ.

Termenul pentru depunerea notificării prevăzut la art. 21 al.1 din Legea 10/2001 ( numerotare anterioară republicării) a fost inițial de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 ( 14.02.2001), prelungit succesiv prin nr.OUG 109/2001 cu 3 luni până la data de 14.11.2001 și prin nr.OUG 145/2001 cu încă 3 luni, până la 14.02.2002.

Ulterior acestei date nu a mai intervenit nicio prorogare legală a termenului de depunere a cererilor de restituire întemeiate pe dispozițiile Legii 10/2001, Titlul I al Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, nefăcând referire la termenul de depunere a notificărilor.

Art. 21 din Legea 10/2001 nu a suferit nicio completare sau modificare astfel că a aprecia că implicit, prin prelungirea altor termene, și termenul de depunere a notificărilor a fost din nou reglementat ( prelungirea acestuia presupune neîncetarea lui), înseamnă a adăuga la lege, ceea ce nu este admisibil.

De altfel, tocmai prevederea expresă a unui termen pentru depunerea anumitor cereri de restituire ( Titlul III) înlătură interpretarea potrivit căreia și termenul de depunere a notificărilor întemeiate pe Legea 10/2001 a fost reinstituit, având în vedere voința legiuitorului este neechivocă, în sensul că acolo unde a dorit să stabilească un termen a făcut-o în mod expres.

În consecință, tribunalul a apreciat că dispoziția nr. 4001/30.11.2005 de respingere a cererii de restituire ca tardiv formulată este legală și temeinică astfel că, prin sentința civilă nr. 1187 din 20.06.2007 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local prin Președinte și Orașul prin Primar.

Împotriva sentinței civile a tribunalului au declarat apel reclamanții, criticând soluția ca fiind nelegală prin respingerea contestației.

Astfel, la data de 21.03.1991 și la data de 12.09.2005 apelanții au înregistrat la sediul Primăriei adresele nr. 88990 și respectiv nr. -, prin care au solicitat retrocedarea terenului în suprafață de 1000. situat în satul, comuna, județul

Prin urmare apelanții au făcut demersuri din anul 1991 pentru restituirea terenului, făcând dovada titlului de proprietate și a calității de persoane îndreptățite.

Examinând motivele de apel și verificând probele administrate, instanța constată că cererea este nefondată.

Astfel, obiectul cererii îl formează contestația în temeiul Legii 10/2001, modificată și completată prin Legea 247/2005.

Prin urmare, cererea este sub incidența legii speciale - Legea 10/2001 - iar concepția legiuitorului în adoptarea acestei legi a fost aceea de a institui o procedură prealabilă, prin care persoana îndreptățită, în termenul prevăzut de lege, să se adreseze direct unității deținătoare, urmând ca decizia sau dispoziția emisă de aceasta să fie supusă controlului judecătoresc.

Pe cale de consecință, apelanții reclamanți potrivit dispozițiilor art. 21 al.1 din Legea 10/2001, modificat prin nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001, aveau obligația legală de a depune notificarea până cel târziu la data de 14.02.2002.

Legea nr. 247/2005 nu prevede o repunere în termenul de notificare prevăzut de Legea 10/2001, astfel că notificările formulate după expirarea termenului legal de 6 luni, prelungit de nr.OUG 109/2001 și respectiv, nr.OUG 145/2001, sunt tardive.

Adresa trimisă Primăriei în anul 1991 nu privește procedura instituită de Legea 10/2001. mai mult, Legea 10/2001, nu retroactivează cu 10 ani cum doresc apelanții și nu poate fi considerată ca o procedură prevăzută de o lege ce urma să apară în anul 2001. Adresa în cauză privea alte forme de a pretinde revendicarea bunului.

Drept urmare, în considerarea faptului că reclamanții nu pot invoca propria culpă pentru necunoașterea dispozițiilor legale și cum prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 stipulează în mod imperativ sancțiunea pierderii dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent în cazul nerespectării termenului legal, corect prima instanță, pe calea procedurii speciale a Legii 10/2001 a respins cererea ca nefondată.

Urmează ca în baza art. 296 Cod pr. civilă instanța să respingă ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul civil formulat de reclamanții, domiciliat în B,-, -.B,. 71 sector 3 și, domiciliat în -, -.E,.82 sector 4, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA ORAȘULUI și CONSILIUL LOCAL, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1187 din 20.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 9 ianuarie 2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Jud.fond

Red.dec.jud. -

25.02.2008

Dact.gref.

6 ex./ 26.02.2008

Președinte:Paulina Georgescu
Judecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Constanta