Jurisprudenta Legea 10/2001. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 09.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Paraschiv Mihaela
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de către apelantul - contestator și apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1482/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul - contestator, prin mandatar, cu procura specială autentificată sub nr.1089/14.04.2008 aflată la fila 9 din dosar, lipsind apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost depuse la dosar relațiile solicitate de la Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale Sector 6. Totodată, arată că apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul apelantului - contestator solicită să îi fie comunicat un exemplar al răspunsului primit de la Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale Sector 6.
Se procedează la detașarea filei nr. 83 din dosar, reprezentând copia adresei aflate la fila nr. 84 din dosar, respectiv răspunsul primit de la Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale Sector 6 și se procedează la comunicarea acestuia către reprezentantul apelantului - contestator.
La interpelarea Curții, reprezentantul apelantului - contestator învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat.
Totodată, precizează că are studii juridice și arată că nu este rudă cu apelantul - contestator.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit căruia"dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă, partea", apreciază că mandatarul apelantului - contestator nu este în măsură să pună concluzii pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelantului - contestator precizează că imobilul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr. 759/1965, iar în anexa acestuia, la poziția 24 este menționată în totalitate suprafața de teren. Menționează că partea pe care o reprezintă a depus probe la dosar, în sensul celor învederate anterior.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererilor de apel formulate de către apelantul - contestator și apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1482/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în dosarul nr-.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, față de dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de apel formulate de către apelantul - contestator și apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1482/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în dosarul nr-.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de către apelantul - contestator și apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1482/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în dosarul nr- la data de 16.12.2008.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 278
Ședința publică din data de: 16.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de către apelantul - contestator și apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1482/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16.12.2008, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a V-a Civilă la data de 27.04.2007, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului B prin Primarul General, contestație împotriva dispoziției nr. 7618/5.04.2007, emisă de intimată în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, solicitând anularea dispoziției și emiterea unei dispoziții noi prin care să fie admisă cererea sa de restituire în natură a terenului și cea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția aflată pe terenul în referință la momentul exproprierii și demolată ulterior.
In motivarea contestației s-a arătat în esență că prin notificarea nr. 33/2001 adresată intimatei prin executorul judecătoresc și completată ulterior prin notificarea nr. 54/2001, a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a terenului expropriat de la autoarea sa, teren situat în B,-, (fost 75) sector 6, sau acordarea de despăgubiri bănești în echivalent pentru acesta și acordarea de despăgubiri pentru construcția aflată pe teren și demolată ulterior exproprierii. Imobilul a fost proprietatea autorilor săi () și (născută ). In 1965 imobilul a trecut în proprietatea statului prin expropriere, în baza Decretului Consiliului de Stat al nr. 759/1965, fără să se achite despăgubiri foștilor proprietari. La data preluării, imobilul era compus din teren în suprafață de 2208. și doua corpuri de clădire în suprafață de 159,82. și anexe în suprafață de 67.
Intimata, fără a ține seama de principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor și uitând să dea curs și părții de notificare referitoare la construcțiile demolate de pe terenul expropriat, a emis dispoziția nr. 7618/5.04.2007, care face obiectul prezentei contestații. Prin această dispoziție a fost respinsă cererea contestatorului de restituire în natură a terenului, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acesta. Prin respectiva dispoziție, nu s-a pronunțat defel asupra cererii de despăgubiri pentru construcția demolată,
In privința terenului, cererea de restituire în natură a fost respinsă cu motivarea că acesta este afectat în totalitate de elemente de sistematizare. De fapt, terenul este "liber" în sensul Legii nr. 10/2001, nefiind ocupat de construcții sau de utilități publice. Legea nr. 10/2001 dă prioritate restituirii în natură. Intimata nu a solicitat acordul contestatorului cu privire la propunerea de acordare de despăgubiri, conform art. 1 alin. 2 teza finală din Legea nr.10/2001.
In drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și HG nr. 250/2007.
Prin sentința civilă nr. 1482/28.11.2007 a fost admisă în parte contestația astfel formulată. S-a dispus completarea Dispoziției nr. 7618/05.04.2007 emisă de către intimată în sensul că urmează a fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent și pentru construcțiile demolate de pe terenul în suprafață de 2208.situat în B, fosta-, sector 6 cu deducerea despăgubirii primite la data exproprierii, care va fi actualizată conform Legii 10/2001 și normelor Metodologice de aplicare a legii.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Prin dispoziția nr. 7618/5.04.2007 intimata a soluționat cererea de restituire imobil formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către contestator, prin intermediul notificărilor nr. 33/2001 și nr. 54/2001 adresate prin executorul judecătoresc. Cererea de restituire s-a referit la imobilul situat în fosta- sector 6, compus din teren în suprafață de 2400. și construcțiile aflate pe teren la momentul trecerii imobilului in proprietatea statului și demolate ulterior. In privința construcțiilor demolate, în notificare se face mențiunea că a fost primită suma de 1112 lei cu titlu de despăgubire parțială pentru construcțiile demolate, din evaluarea totală făcută la vremea exproprierii la suma de 18.257 lei. Imobilul a fost proprietatea autorilor contestatorului și, fiind expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 759/1965 în scopul realizării noului sediu al Institutului, denumit la vremea respectivă "G D". Conform actului de expropriere, această măsură a vizat o suprafață de 2208. teren iar nu 2400. cum a arătat contestatorul în notificarea sa.
Prin dispoziția contestată a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 2208. cu motivarea că terenul este în prezent afectat în totalitate de elementele de sistematizare (carosabil, alee de acces betonată și spațiu pe suprafața căruia pozează la exterior de rețea edilitară) și este situat în incinta Institutului B, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Potrivit raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie realizat în cauză s-a identificat imobilul expropriat ca fiind situat actualmente în incinta institutului B, la circa 50. S-E de limita clădirii într-o zonă liberă de clădiri, fiind ocupat parțial de o alee betonată carosabilă și în rest de spațiul (conform sistematizare incintă).
In aceste condiții criticile contestatorului cu privire la nedispunerea restituirii în natură a imobilului au fost apreciate ca nefondate întrucâtlucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren expropriat.Intr-un astfel de caz măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent conform art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001. Terenul nu poate fi socotit "liber", adică restituibil în natură conform prevederilor Legii nr. 10/2001 ca urmare a constatării neocupării lui de clădirile propriu-zise ale instituției de învățământ. Așa cum a arătat și expertul, terenul face parte din incinta unității de învățământ și este afectat de detalii de sistematizare care determină a se considera că este ocupat funcțional în întregime. In același sens sunt și normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, care la pct. 11.3 arată că pot fi socotite libere imobilele expropriate care nu au primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea.Or,înspeță imobilulaprimit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea.
A mai reținut instanța că intimata a omis într-adevăr a se pronunța asupra cererii (adresată prin cea de a doua notificare) de restituire prin echivalent a construcțiilor aflate pe teren și demolate ulterior exproprierii. Omisiunea s-a produs în conținutul dispoziției, deși din actele dosarului întocmit de intimată rezultă că notificarea a fost avută în vedere și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcții prin raportul întocmit de intimată (filele 64-66 ale dosarului).
Deși în contestația formulată contestatorul a invocat neacordarea vreunei despăgubiri pentru construcția demolată, prima instanță a dat eficiență recunoașterii acestuia, din cadrul notificării, cu privire la primirea de către expropriați a sumei de 1112 lei din evaluarea totală a construcțiilor la suma de 18.257 lei, la vremea exproprierii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât contestatorul cât și intimatul.
În motivarea apelului declarat de către intimatul Municipiul B se arată în esență că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv nu s-a avut în vedere faptul că prin notificarea nr. 33/2001 - care a fost soluționată prin Dispoziția nr. 7618/05.04.2007 - contestatorul a solicitat numai restituirea în natură sau prin echivalent a terenului în suprafață de 2400. din fosta-, nefăcând vreo referire la construcțiile demolate. În raport de conținutul notificării menționate, Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001 nu putea emite o dispoziție care să cuprindă despăgubiri și pentru respectivele construcții.
Apelantul-contestator a criticat sentința atacată sub următoarele aspecte:
1.Instanța a reținut în mod eronat incidența prevederilor art. 11.2 din HG 250/2007, apreciind în mod greșit că lucrările pentru care s-a expropriat imobilul în litigiu ar ocupa, funcțional, respectivul teren în condițiile în care din raportul de expertiză reiese faptul că0 suprafață de 1829. este liberă de construcții, iar restul de 379. sunt ocupați de lucrări de sistematizare secundare, de incintă. Procedând astfel, instanța nu a dat eficiență principiului priorității restituirii în natură, față de restituirea prin echivalent, rezultat din conținutul Legii 10/2001.
2.instanța a condiționat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, corespunzătoare construcțiilor demolate, de deducerea despăgubirilor primite la data exproprierii, în valoare actualizată, fără a da eficiență declarației pe proprie răspundere a contestatorului în sensul că autorii lui nu au încasat asemenea despăgubiri și relațiilor primite de la SC SA în sensul că respectiva instituție nu deține documente/evidențe din care să rezulte că s-ar fi făcut o asemenea plată. Arată apelantul că, în conținutul notificării a afirmat din eroare că au fost primite respectivele despăgubiri, însă ulterior datei la care a trimis notificarea a constatat că nu deține acte în acest sens, ceea ce l-a și determinat să solicite relațiile menționate de la SC SA.
scutite de taxa de timbru.
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința apelată prin prisma criticilor formulate și cu respectarea limitelor stabilite prin art. 295.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Susținerea apelantului-intimat Municipiul B în sensul că nu ar fi fost sesizat de către contestator cu cererea privind acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate este în contradicție cu probatoriul administrat în cauză.
Contestatorul, printr-o a doua notificare adresată intimatului (având nr. 54/2001), formulată cu respectarea termenului reglementat prin art. 20 din Legea 10/2001, a precizat în mod neechivoc faptul că solicită măsuri reparatorii atât pentru terenul din fosta str. - - cât și pentru construcțiile care s-au aflat pe acest teren la data exproprierii.
Cum cele două notificări se refereau în mod evident la același imobil, entitatea notificată trebuia să le soluționeze deodată, aceasta nefiind îndreptățită de a se prevala de propria culpă - aceea de a fi omis să analizeze cea de-a doua notificare - spre a contesta dreptul contestatorului de a pretinde în prezentul cadru procesual determinarea întinderii reparațiilor pe care este îndreptățit să le primească.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, de la data primirii respectivelor notificări, s-a scurs o perioadă de aproximativ 7 ani, deși Legea 10/2001 (pe temeiul căreia s-au formulat notificările) are ca finalitate acordarea de măsuri reparatorii într-o procedură caracterizată prin celeritate, stabilind un termen considerabil mai scurt în care entitățile investite aveau obligația de a soluționa notificările primite.
Astfel fiind, în mod corect prima instanță a analizat și a dispus și cu privire la măsurile reparatorii solicitate de către contestator, în condițiile Legii 10/2001, pentru respectivele construcții, și prin decizia nr. XX pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii stabilindu-se competența instanței de a analiza pe fond cererea de acordare a măsurilor reparatorii în situația în care entitatea notificată refuză să o soluționeze.
Față de aceste considerente, Curtea constată că este nefondat apelul astfel susținut de către Municipiul
În ceea ce privește apelul exercitat de către contestator, Curtea apreciază că, pentru stabilirea împrejurării dacă este sau nu posibil a fi restituit în natură terenul preluat de la autoarea acestuia, se impune a fi avut în vedere scopul pentru care s-a luat măsura exproprierii imobilului.
Astfel, scopul respectivei exproprieri - dispuse prin Decretul nr.759/1965 - a fost acela al executării lucrărilor pentru Institutul GD( actuala Universitate ă B).
Executarea lucrărilor menționate și existența, în prezent, a complexului universitar constituie aspecte necontestate de părți, contestatorul însuși precizând în conținutul notificării că terenul solicitat este amplasat în curtea Universității
Din probatoriul administrat - adresa de la fila 22 dosar fond precum și situația juridică comunicată de Primăria Municipiului B cu adresa nr. -/16546/29.10.2008 aflată la fila 73 din dosarul de apel - rezultă că terenul a fost, încă de la epoca preluării lui de la autoarea contestatorului, dat în administrarea fostului Minister al Învățământului, aceasta fiind instituția care a înștiințat-o pe respectiva autoare de faptul că urmează a-i plăti despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Astfel, reținând că terenul în litigiu a fost preluat în scopul constituirii instituției de învățământ superior menționate, că s-au realizat lucrările în vederea cărora s-a luat măsura exproprierii, iar potrivit expertizelor efectuate în cauză terenul se află în incinta/curtea complexului universitar edificat, Curtea apreciază că acest imobil este parte componentă a "spațiului universitar", în acord cu prevederilor art. 91 alin. 1din Legea 84/1995 (normă conform căreia "spațiul universitar este constituit din totalitateaedificiilor,terenurilor, campusurilor universitare, dotărilor de orice fel și cu orice destinațiefolosite de instituția de învățământ superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptățită să le utilizeze").
Mai mult, față situația de fapt reținută și de prevederile art. 166 alin.1 și 4 din același act normativ - care sunt în sensul că "Baza materială a învățământului de stat constă în întregul activ patrimonial al Ministerului Educației și Cercetării, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul de învățământ existent la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și în activul patrimonial redobândit sau dobândit ulterior" și "Baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat și de cercetare științifică universitară este de drept proprietatea acestora"- Curtea apreciază că terenul în litigiu se află în prezent chiar în proprietatea Universității e B.
În consecință, instituția publică notificată - Primăria Municipiului B - nu numai că nu deține în prezent terenul a cărui restituire se solicită, dar nici nu a avut în patrimoniu acest teren de la data preluării lui de către stat, el fiind folosit în tot acest interval de timp potrivit scopului pentru care s-a făcut exproprierea.
În aceste condiții, apare ca fiind conformă exigențelor art. 32 raportat la 11 alin. 4 din Legea 10/2001 republicată dispoziția emisă de Primarul General al Municipiului B privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru respectivul teren, corect reținând prima instanță legalitatea acestei dispoziții.
Cât privește dispoziția instanței de fond, luată în legătură cu dreptul stabilit în favoarea contestatorului de a primi, pentru construcția demolată, despăgubiri într-un cuantum ce va rezulta prin deducerea despăgubirilor primite la data exproprierii, Curtea apreciază că este corectă prin raportare atât la conținutul notificării în soluționarea căreia s-a adoptat o astfel de soluție cât și la probatoriul administrat, care relevă împrejurarea că autoarei acestuia i s-a comunicat faptul că urmează a se prezenta la casieria Institutului pentru a încasa sumele calculate drept despăgubiri.
Relațiile obținute de către apelant de la SC SA, în sensul că în evidențele acestei societăți nu se regăsesc dovezi referitoare la plata de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, nu pot fi reținute ca relevante în condițiile în care stabilirea și plata despăgubirilor analizate nu au intrat în atribuțiile fostelor unități de administrarea a imobilelor aflate în proprietatea statului (SC SA fiind succesoare în drepturi a unei asemenea unități de administrare), ci s-au efectuat de către instituția beneficiară a exproprierii - fostul Minister al Învățământului.
Dealtfel, în condițiile în care instanța nu a determinat în vreun mod dimensiunea despăgubirilor ce urmează a fi deduse, contestatorul are deplina posibilitate de a se folosi, în faza de executare a acestei hotărâri, de dovezi eliberate de instituția care a emis adresa privind posibilitatea de încasare a despăgubirilor spre a se proceda la o deducere conformă atât conținutului unor asemenea dovezi cât și dispoziției instanței.
Față de considerentele reținute și de dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către apelant sentinței atacate, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 296.pr.civ.respingerea apelului astfel susținut.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de către apelantul - contestator, cu domiciliul în B, sector 5,-,. 20 B,. 2,. 3,. 59 și apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1482/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- Civilă, în dosarul nr- ca nefondate.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
/red /4ex/15.01.2009
Judecător fond Tribunalul București - Secția a V-a Civilă
Judecător
Președinte:Paraschiv MihaelaJudecători:Paraschiv Mihaela, Georgeta Stegaru
