Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 201/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 201
Ședința publică din data de 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI P și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI,cu sediul în P,--4, județul P, cod poștal - împotriva sentinței civile nr. 269 pronunțată la 29 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorii, domiciliat în B, - -, nr.93, -.3,.26, sector 6, cod poștal -, domiciliat în,-, județul B, cod poștal -, domiciliată în B,-, - 2,. 1,. 5, sector 6, cod poștal -, domiciliată în P,-, județul P, cod poștal -, domiciliată în P,-,. 10,. A,. 1, județul P, cod poștal -, domiciliat în P,-, - 1,. 33, județul P, cod poștal -, domiciliată în P,-, județul P, cod poștal - și, domiciliată în P,-, județul P, cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 16 septembrie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, contestatoarea a chemat în judecată pe intimatul P - prin primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Dispoziției nr. 3664/03.07.2006 emisă de intimat, precum și obligarea acestuia la restituirea imobilului situat în P,-, (fost Calea, nr.9), județ
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că prin dispoziția sus-menționată a fost respinsă notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 apreciindu-se că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului de către Statul Român, decizie considerată ca nelegală, având în vedere că dispozițiile art.2 din lege stabilesc, pe categorii, imobilele ce au fost trecute abuziv în proprietatea statului la litera haa rticolului menționat, reținându-se "orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale, ale puterii sau administrației de stat".
A mai precizat contestatoarea că prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere ipoteza în care imobilele revendicate în prezent au fost trecute în proprietatea statului fără a exista un act normativ care să dea măcar o aparență legală măsurii de preluare și întrucât nu există niciun act normativ prin care în speță să se poată face dovada apartenenței bunului revendicat la proprietatea statului, s-a apreciat că solicitarea Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 de a proba o astfel de împrejurare, este nu numai nelegală, ci și absurdă.
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la nr-, contestatorii, și, au solicitat în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului P, în calitate de reprezentant al Municipiului P, Primăria Municipiului P și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, anularea aceleiași dispoziții, cu nr. 3664/03.07.2006, emisă de intimat, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri pentru J din imobilul situat în P,- (fost Calea, nr.9), în prezent,-.
Contestatorii au arătat că autorii lor, și, au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 4382/22.07.1931, J din imobilul sus-menționat, compus din teren în suprafață de cca 550 mp și clădirea cu parter și etaj, imobil preluat în perioada anilor 1949-1950, fără niciun act și fără plata despăgubirilor, iar construcția a fost demolată, motiv pentru care, în calitate de moștenitori legali ai defuncților și, au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, notificare ce a fost respinsă prin Dispoziția nr.3664/03.07.2006 a Primarului municipiului P, considerându-se că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului de către stat.
Intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în baza dispozițiilor art. 115-118 pr.civilă, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are calitatea de a se pronunța asupra dosarelor conținând pretenții de restituire ale persoanelor îndreptățite în sensul Legii nr.10/2001.
La termenul de judecată din data de 09.11.2006, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 164 pr.civilă, a dispus conexarea dosarului nr. 7247/11.08.2006 la dosarul nr. 7068/04.08.2006, urmând ca dosarul să poarte nr. 7068/2006, reținându-se că cele două pricini se poartă între aceleași părți, iar obiectul și cauza au o strânsă legătură între ele.
Prin sentința civilă nr. 1411/16.11.2006, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respingând contestațiile conexate față de aceasta, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins, ca neîntemeiate, contestațiile-conexe față de ceilalți intimați.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut că, față de atribuțiile P, stabilite prin lege, aceasta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, iar pe fondul cauzei, prima instanță arătat că nu s-a făcut dovada de către contestatori a preluării abuzive a imobilelor de către stat, existând posibilitatea ca între anul 1950 și data la care se pretinde că a avut loc preluarea de către stat, imobilul să fi ieșit din patrimoniul autorilor lor în urma vreunei operațiuni juridice și mai mult chiar, contestatorii nu s-au prezentat în instanță pentru a propune și administra probe în dovedirea pretențiilor lor, inclusiv efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topo, nefiind respectate dispozițiile art.1169 Cod Civil.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel contestatorii, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, pe de o parte, că sentința este nelegală întrucât contestatorul nu a fost citat pentru termenul când s-a soluționat fondul cauzei și deși este parte în proces, nu figurează nici în practicaua și nici în dispozitivul hotărârii apelate, iar cauza a fost soluționată la termenul la care s-a dispus conexarea celor două dosare în absența tuturor contestatorilor, încălcându-li-se astfel dreptul la apărare, cât și la un proces echitabil, iar pe de altă parte, prima instanță a făcut o greșită aplicare a Legii nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, care nu mai face distincție între preluarea "cu titlu" și "fără titlu", toate imobilele fiind considerate a fi preluate în mod abuziv, iar din adresa nr. 30759/2002 emisă de Primăria municipiului P privind evidențele de rol ale proprietăților, rezultă înscrierea în rolul fiscal a autorilor lor cu titlul de proprietate.
Primindu-se dosarul la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cauza a fost înregistrată la nr-.
Prin decizia nr. 263/28.05.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-au admis apelurile declarate de contestatori, s-a desființat sentința civilă nr. 1411/16.11.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, motivându-se că la termenul la care s-a soluționate cauza contestatorul nu a fost citat, deși figurează ca parte în dosarul nr. 7247/2006 conexat la dosarul nr. 7068/2006 în care s-a pronunțat sentința apelată și de altfel, nu figurează ca parte nici în încheierea de amânare a pronunțării din data de 09.11.2006, nici în practicaua și dispozitivul sentinței civile nr. 1411/16.11.2006, situație ignorată de prima instanță care a pronunțat astfel o hotărâre nulă, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.297 alin. pr.civilă.
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 10214/105/5.12.2006, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului P, anularea Dispoziției nr. 3664/03.06.2006 emisă de Primarul municipiului P, precum și obligarea intimatei să-i plătească cota parte ce i se cuvine conform Legii nr.10/2001 pentru imobilul notificat, situat în P,-, (fostă Calea nr.
9), în prezent-, invocând aceleași motive ca și contestatorii mai sus menționați.
La termenul de judecată din data de 02.10.2007 instanța, față de solicitarea părților de a se suspenda cauza întrucât dosarul nr- soluționat de Curtea de APEL PLOIEȘTI la data de 28.05.2007 în sensul desființării cu trimitere spre rejudecare nu a fost trimis la Tribunalul Prahova pentru rejudecarea și fixarea termenului, urmând ca prezenta cauză să fie repusă pe rol după ce i se fixează termen celeilalte cauze care se află în strânsă legătură cu prezenta cauză, privind aceleași părți și același imobil, a dispus suspendarea cauzei în baza art.242 pct.1 pr.civilă.
Primindu-se dosarul spre rejudecare la Tribunalul Prahova, astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 263/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, cauza a fost înregistrată la nr. 6899/105/24.10.2007.
La data de 13.11.2007, contestatorii au solicitat repunerea pe rol a dosarului nr-, care a fost suspendat în vederea conexării cu dosarul nr-, trimis de Curtea de APEL PLOIEȘTI spre rejudecare.
La termenul de judecată din data de 11.12.2007, Tribunalul Prahova, constatând că între cele două dosare există o strânsă legătură, purtându-se între aceleași părți, având același obiect, respectiv anularea Dispoziției nr. 3664/3.07.2006 emisă de Primarul municipiului P, precum și restituirea imobilului în litigiu sau acordarea de despăgubiri și au aceeași cauză, respectiv se întemeiază pe dispozițiile Legii nr.10/2001, a dispus conexarea dosarului cu nr- la dosarul nr-.
La același termen de judecată, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, arătând că nu are calitatea de a se pronunța asupra pretențiilor de restituire decurgând din Legea nr.10/2001, această calitate revenind entității căreia îi incumbă potrivit legii obligația de restituire.
Prin sentința civilă nr. 269 pronunțată la 29 ianuarie 2008, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins contestațiile conexate față de această intimată, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, a admis în parte contestațiile conexe, a anulat Dispoziția nr. 3664/3.07.2006 și a constatat dreptul contestatorilor și, precum și dreptul contestatorilor, și de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, modificată, constând în despăgubiri ce vor fi calculate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B pentru imobilul-teren în suprafață de 1275 mp, situat în P,-, fost-, fost Calea, nr.9, identificat pe schița de plan a raportului de expertiză topo întocmit de expert prin punctele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,1, imposibil de restituit în natură și pentru construcțiile ce au existat pe acest teren, în prezent demolate,
constând în șase prăvălii cu pivniță și gang la intrare la parter și 11 camere și dependințe la etaj.
Prin aceeași sentință, au fost obligați Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului P să plătească suma de 503 lei cheltuieli de judecată către contestatorul și suma de 250 lei cheltuieli de judecată către contestatoarea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 4382/03.09.1931, numiții, și A au cumpărat un imobil situat în P,- (actualmente-), compus din 6 prăvălii cu pivniță și garaj de intrare la parter, precum și 11 camere și dependințe la etaj și terenul aferent.
S-a mai reținut că, potrivit certificatelor de moștenitor nr.1343 din 27.10.1980 și nr. 158/04.04.2003, de pe urma defunctului, au rămas ca moștenitori și, în calitate de copii, ulterior decedând și, lăsând ca unică moștenitoare pe fiica sa,. În anul 1961, decedat și, așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 925/1962, lăsând ca moștenitori pe a, a și, fiind străină de succesiune.În anul 1994 decedat, moștenitorii acesteia fiind și, iar, decedată în anul 1975, lăsat ca moștenitori pe și, conform certificatelor de moștenitor nr. 1481/1995 și nr. 272/1976.
De asemenea, instanța a reținut că, la rândul său, a decedat și, de pe urma sa rămânând ca moștenitor, decedat în anul 1999, având ca moștenitori pe și, așa cum reiese din certificatele de moștenitori nr.2015/1982 și nr.64/2001.Potrivit certificatului de moștenitor nr.231/1999, în anul respectiv a decedat și, nepot de fiică al defunctului, lăsând ca moștenitoare pe.Pe parcursul procesului a decedat și a, având ca moștenitori pe -fiu și -nepot de fiu predecedat.
S-a mai arătat că după apariția Legii nr. 10/2001 contestatorii, în calitate de moștenitori ai celor patru defuncți - proprietari inițiali ai imobilului în litigiu, au formulat notificări prin care au solicitat restituirea în natură a acestuia sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, notificări respinse prin dispoziția nr. 3664/3.07.2006 pe motiv că nu sunt respectate prevederile art.2 din Legea nr. 10/2001 modificată și completată, în sensul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului în proprietatea statului.
Conform adresei nr.-/2002 emisă de Primăria municipiului P, la vechea adresă poștală-, actual- figurează înscris "cap gospodărie", Metal, G, II Fiscală iar la rubrica "proprietar" figurează
, moștenitori, menționându-se în adresă că rubrica "proprietar" a registrului a fost completată declarativ.
Tribunalul a mai reținut că imobilul în litigiu a fost evidențiat pe schița de plan a raportului de expertiză topo întocmit de expert, fiind delimitat prin punctele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,1 având suprafața de 1.275 mp, expertul arătând că identificarea imobilului s-a făcut pe baza vecinătăților menționate în contractul de vânzare nr.4382/1931, a adresei nr.-/2002 și a planurilor cadastrale din anul 1934, recenzate în anul 1954 și din anul 1972, reactualizate în anul 1983.
Totodată, instanța a reținut că din cuprinsul raportului de expertiză reiese că pe terenul solicitat sunt amplasate o parte din terenul Catedralei Sf., un bloc de locuințe, trotuar, o parcare auto, spațiu și B-dul -.
Tribunalul a apreciat că atât timp cât imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil și fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare de la data preluării, înseamnă că preluarea s-a făcut în mod abuziv, așa cum prevăd dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001 modificată, astfel că, pretenția contestatorilor în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari-persoane îndreptățite de a li se acorda măsuri reparatorii în echivalent pentru teren și pentru construcțiile demolate, este întemeiată, având în vedere că restituirea în natură a terenului este imposibilă.
S-a apreciat că simplul faptul că în adresa nr. -/2002 se face mențiunea că rubrica "proprietar" a registrului a fost completată declarativ, nu înseamnă automat că, la data preluării de către stat, cumpărătorii imobilului, respectiv autorii contestatorilor, nu mai erau proprietarii acestuia, întrucât, pe de o parte nu există nici un act din care să reiasă că la data respectivă imobilul era impus pe numele altor persoane, iar pe de altă parte, nu s-a făcut nicio dovadă de către intimată în sensul că imobilul a fost preluat de la alte persoane decât foștii proprietari, cu atât mai mult cu cât, pentru imobilul în litigiu nu s-au formulat notificări în baza Legii nr.10/2001 de către alte persoane.
Având în vedere dispozițiile art.2, art.3 și art.10 din Legea nr.10/2001 modificată, instanța a apreciat că petenții, în calitate de moștenitori ai defuncților - foști proprietari ai imobilului în litigiu, au dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege pentru imobilul teren și construcții în prezent demolate ce au aparținut autorilor lor, întrucât din probele administrate reiese cu certitudine că terenul și construcțiile au fost preluate de la autorii contestatorilor în mod abuziv, ceea ce înseamnă că dispoziția de respingere a notificărilor a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins contestațiile-conexe față de această intimată, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât ținând seama de atribuțiile acestei instituții, stabilite prin HG nr.361/2005 cu modificările și completările aduse prin HG nr.1068/2007, constând în acordarea de sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum
și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, pentru aplicarea corectă și unitară a prevederilor acestui act normativ, înseamnă că nu există identitate între persoana acestei intimate și cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecății.
Totodată, tribunalul, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.10/1001 modificată și completată, a admis în parte contestațiile-conexe a anulat Dispoziția nr. 3664/03.07.2006 și a constatat dreptul contestatorilor și, precum și dreptul contestatorilor, și de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 modificată, contând în despăgubiri ce vor fi calculate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B pentru imobilul - teren în suprafață de 1.275 mp, situat în P,-, fost-, fost Calea, nr.9, identificat pe schița de plan a raportului de expertiză topo întocmit de expert prin punctele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,1, imposibil de restituit în natură și pentru construcțiile ce au existat pe acest teren, în prezent demolate, constând în șase prăvălii cu pivniță și gang la intrare la parter și 11 camere și dependințe la etaj.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel intimații Primarul Municipiului P și Primăria Municipiului P, pentru următoarele motive:
Apelanții arată că nu s-a făcut dovada de către contestatori a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului revendicat, fiind în interesul și în sarcina acestora să facă dovada în susținerea cererii lor, depunând în acest sens acte din care să rezulte că imobilul a fost preluat abuziv.
Susține apelanta că astfel de acte, potrivit HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, sunt orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, iar în lipsa acestor acte, Comisia pentru analizarea și soluționarea notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001 nu putea adopta soluția restituirii în natură sau prin echivalent a imobilului.
Un alt motiv de apel este că instanța nu a indicat cota ce se cuvine contestatorilor, cu atât mai mult cu cât, autorii acestora au fost coproprietari asupra imobilului revendicat.
Se precizează că notificarea nr. 5694/2002 este formulată de petiționarii, și a, decedată, având ca moștenitori pe și, aceștia fiind moștenitori ai defuncților și, iar prin notificarea nr. 9373/2002 și, decedat, având ca moștenitoare pe, au solicitat măsuri reparatorii în calitate de moștenitori ai defunctului.
Apreciază apelanții că dreptul la despăgubiri trebuia stabilit diferențiat, în cotă de pentru contestatorii, și și cota de pentru și, concluzie ce rezultă
expres din dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea 10/2001 coroborat cu pct. 1 din HG 250/2007.
Apelanta arată că instanța a acordat măsuri reparatorii pentru construcția demolată, astfel cum este descrisă în contractul de vânzare autentificat sub nr.4382/1931, însă, era necesar ca aceasta să fie identificată printr-o expertiză tehnică judiciară care să determine structura construcției la data preluării, cu atât mai mult cu cât, între anii 1931 și începutul perioadei de referință a Legii nr. 10/2001, imobilul ar fi putut suferi modificări importante, mai ales că, prevederile pct.10.3 din HG nr. 250/2007 impune identificarea cu exactitate a imobilului pentru care se solicită măsuri reparatorii.
Se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței civile, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței, în sensul indicării cotei-părți din măsurile reparatorii ce se cuvin contestatorilor.
La data de 2 iulie 2008 intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat și să se aibă în vedere atât dispozițiile legii speciale, cât și înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Susține intimatul că legea specială face o aplicație a dispozițiilor art. 1203 cod civil și instituie, cu titlu de prezumție relativă, cu privire la faptul că inexistența dreptului de proprietate în prezent în patrimoniul intimaților reprezintă o dovadă relativă a faptului că imobilul a fost preluat de către stat în mod abuziv.
Cu privire la critica apelantei că nu s-a făcut dovada că, la momentul preluării, bunul imobil s-ar fi aflat în patrimoniul autorilor lor, intimatul arată că prin adresa nr. -/2002 a Direcției de Urbanism-Serviciul de cadastru P se precizează că din verificarea registrelor "revizuirea numerotării clădirilor și apartamentelor în municipiul P din 1948-1950, volumul II, fila 498, la vechea adresă poștală B-dul -, fost Calea, nr.9, în prezent-, figurează înscris la rubrica "cap gospodărie", G, II Fiscală și la rubrica proprietar figurează St., moștenitor ".
intimatul că din adresa sus-menționată reiese că autorii lor nu au înstrăinat imobilul, fiind în proprietatea acestora la data preluării.
De asemenea, intimatul arată că nu era necesară efectuarea unei expertize tehnice pentru că expertul nu putea să aibă în vedere decât imobilul descris în actele de proprietate.
La data de 8.07.2008 intimații, și au formulat întâmpinare considerând că nu se poate susține necesitatea de a face dovada preluării abuzive de către stat a imobilului notificat, din moment ce, în actuala sa formulare, Legea nr. 10/2001 nu mai face distincția preluării de către stat cu titlu sau fără titlu.
Precizează intimații că din adresele nr.10680/2006 și nr.15684/2007, acte emise de serviciile specializate din cadrul Primăriei municipiului P,
rezultă că au fost identificate documente din care să reiasă exproprierea imobilului notificat, astfel, fiind în situația reglementată de art. 2 lit. e sau art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001.
Consideră intimații că nu era necesar ca instanța de fond să indice expres cota ce revine contestatorilor de pe urma autorilor lor, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea ne. 10/2001.
De asemenea, intimații apreciază că nu se impune completarea probatoriilor cu un raport de expertiză tehnică-specialitatea construcții, întrucât locuința nu mai există, fiind demolată după preluarea abuzivă de către stat.
Se solicită de către intimați respingerea cererii de completare a probelor, cât și a apelului.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea va reține că apelul este fondat în parte, pentru următoarele motive:
Este nefondată prima critică, în sensul că nu s-a făcut dovada de către contestatori a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului revendicat, întrucât potrivit art. 1 lit. Capitolul din HG250/2007, în situația în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului, constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
Faptul că imobilul în litigiu s-a aflat în patrimoniul statului, reiese din adresa nr. 15684/2007 a Primăriei municipiului P, potrivit căreia "nu s-au identificat documente din care să reiasă situația juridică a imobilelor situate în P,- și nr. 10 și în documentele preluate de la P nu s-au identificat decrete de expropriere pentru imobilele solicitate".
Că imobilul în litigiu a fost în proprietatea autorilor contestatorilor până la trecerea în proprietatea statului, reiese și din adresa nr.-/21.02.2002 a Primăriei municipiului P, potrivit căreia, din verificarea registrelor privind revizuirea numerotării clădirilor și apartamentelor în municipiul P din 1948-1950, volumul II, fila 498, la vechea adresă poștală-, actual -, valabile în anul 1950, figurează înscris la rubrica "cap gospodărie", G, II Fiscală și la rubrica "proprietar" figurează St., moștenitor ".
Este fondat, însă, al doilea motiv de apel deoarece instanța de fond nu a indicat cota ce se cuvine contestatorilor, întrucât, potrivit contractului de vânzare din 22 iulie 1931. imobilul în litigiu a fost cumpărat în coproprietate de către, și.
Astfel, contestatorii, și a (decedată, având ca moștenitori pe și ) sunt moștenitori ai defuncților și, iar și (decedat, având ca moștenitoare pe ) sunt moștenitori ai defunctului.
Întrucât contestatorii, și sunt moștenitori ai defuncților și, aceștia au dreptul la măsuri reparatorii în cotă de din imobilul teren și construcții, iar contestatorii și, moștenitori ai defunctului, au dreptul la măsuri reparatorii în cotă de din același imobil, potrivit art.4, alin. 1 din Legea nr.10/2001, conform căruia "în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun".
Este nefondată, însă, ultima critică a apelanților, cea care privește faptul că era necesar ca imobilul demolat să fie identificat printr-o expertiză constructor, întrucât textul de lege menționat de apelantă, respectiv art. 10.3 din HG 250/2007, se referă la terenuri, iar pe de altă parte, expertiza constructor nu era necesară din moment ce construcția a fost demolată, iar identificarea acesteia se poate face pe baza actului de proprietate al moștenitorilor.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 296 pr.civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentința apelantă în sensul că au dreptul la măsuri reparatorii astfel: contestatorii, în cotă de 1/2 din imobilul teren și construcții, contestatorii, în cotă de 1/4 din același imobil teren și construcții.
Urmează a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI P și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P,--4, județul P, cod poștal - împotriva sentinței civile nr. 269 pronunțată la 29 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorii, domiciliat în B, - -, nr.93, -.3,.26, sector 6, cod poștal -, domiciliat în,-, județul B, cod poștal -, domiciliată în B,-, - 2,. 1,. 5, sector 6, cod poștal -, domiciliată în P,-, județul P, cod poștal -, domiciliată în P,-,. 10,. A,. 1, județul P, cod poștal -, domiciliat în P,-, - 1,. 33, județul P, cod poștal -, domiciliată în P,-, județul P, cod poștal - și, domiciliată în P,-, județul P, cod poștal -.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că are dreptul la măsuri reparatorii astfel:
Contestatorii, în cotă de 1/2 din imobilul teren și construcții, contestatorii, în cotă de 1/4 din același imobil teren și construcții.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2008.
Președinte Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.ES
Tehnored.PJ
13 ex/22.09.2008
f- Tribunalul Prahova
R
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu
