Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 202/
Ședința publică din 21 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta chemată în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul ales în B,--11, sect. 1, în contradictoriu cu intimata pârâtă "", cu sediul în mun. C,- A, - parter, împotriva sentinței civile nr. 732 din 12.06.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata pârâtă "" reprezentată de dl. cons.jur. în baza delegației nr. 8/6.01.2009, lipsă fiind apelanta chemată în garanție
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei și reținând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă "", reprezentantul acesteia solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate, cu obligarea la plata despăgubirilor de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, conform legii speciale.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 732/12.06.2008 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C în contradictoriu cu B, chemata în garanție fiind obligată către societatea pârâtă la plata despăgubirilor reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură, către foștii proprietari, a imobilului din mun. C,- și-.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.06.2002, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C, desființarea deciziei nr. 872/15.05.2002 emise de pârâtă și obligarea societății la restituirea în natură a imobilului situat în mun. C,- și-, cu plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au arătat că sunt proprietarii de drept ai imobilului, acesta încadrându-se în categoria celor preluate abuziv, fiind trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950 astfel cum reiese din adresa nr. 2573/27.03.2002.
S-a considerat că în mod greșit societatea pârâtă a respins notificarea înaintată conform Legii nr. 10/2001.
Pârâta a formulat la rândul său cerere de chemare în garanție a Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, invocând ca temei de drept prevederile cuprinse în art. 32 ind. 4 din nr.OUG 88/1997 modificată prin Legea 99/1999.
Prin sentința civilă nr. 846/04.07.2003 a Tribunalului Constanța ( dosar nr. 3492/2002 ) s-a respins acțiunea reclamanților, reținându-se că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea 10/2001, întrucât pârâta este o societate comercială privatizată integral, statul fiind deținător de acțiuni, iar restituirea imobilelor preluate cu titlu valabil nu este posibilă conform art. 27 din Legea 10/2001.Ca urmare a apelurilor declarate de către reclamanți și pârâtă, Curtea de Apel Craiova ( sesizată urmare strămutării cauzei ) a admis apelul reclamanților și a schimbat sentința civilă atacată, în sensul că a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta C, obligând pârâta să restituie în natură reclamanților partea pe care o deține din imobil - construcție; a respins totodată cererea de aderare la apel formulată de pârâtă.
La data de 11.07.2003 a fost suspendată judecata cererii de chemare în garanție, potrivit art. 244 alin. 1 cod proc. civ. până la soluționarea acțiunii principale; întrucât însă cererea de chemare în judecată a fost soluționată definitiv de către Curtea de Apel Craiova, conform deciziei civile nr. 2164/30.06.2004, soluția fiind menținută de J, cererea de chemare în garanție a fost repusă pe rol la data de 14.03.2008, la cererea pârâtei.
În concluziile formulate asupra acestei cereri incidente, s-a arătat că: pretențiile pârâtei au fost îndreptate împotriva chematei în garanție doar în ipoteza în care acțiunea reclamanților ar fi fost admisă pe fond, în temeiul art. 32 ind. 4 din nr.OUG 88/1997 modificată și completată prin Legea 99/1999, valabil pentru contractele de vânzare cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii 137/2002 - art. 30 din lege.
Aceste dispoziții sunt aplicabile în speța de față, deoarece instituțiile publice implicate în privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. Așadar, cum acțiunea principală a fost admisă în mod irevocabil față de pârâtă, conform textelor legale invocate instituția publică implicată ( în speță ) urmează a plăti societății comerciale privatizate o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Tribunalul a reținut că este o societate integral privatizată prin vânzarea de către Bau nui pachet de acțiuni reprezentând 40,82 % din capitalul social al societății, fiind astfel aplicabile prevederile art. 32 alin. 4 din OUG nr. 88/1997 relativ la obligația de dezdăunare ce cade în sarcina instituției implicate în privatizare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B (persoană juridică rezultată prin comasarea prin absorbție a Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare cu Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, conform nr.OUG 23/2004), care a criticat soluția primei instanțe, apreciind-o ca nelegală și netemeinică.
S-a susținut că în cauză este pusă în discuție excepția prematurității cererii de chemare în garanție, față de dispozițiile imperative ale art. 324alin. 2 din nr.OUG 88/1997 modificată și completată prin Titlul I al Legii nr. 99/1999, respectiv, existența unei hotărâri definitive și irevocabile prin care societatea comercială privatizată să fie obligată la restituirea în natură a bunurilor imobile către foștii proprietari.
S-a apreciat, deopotrivă, că au fost încălcate prevederile art. 324alin. 3 din nr.OUG 88/1997 referitoare la modalitatea de stabilire a despăgubirii, societatea fiind obligată să urmeze în prealabil procedura specială reglementată de acest act normativ.
Apelanta chemată în garanție a invocat, deopotrivă, excepția prescripției dreptului material la acțiune prin raportare la dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002 modificată, apreciind că termenul special de o lună de exercitare a dreptului la acțiune curge de la data rămânerii irevocabile a deciziei civile nr. -.06.2004 a Curții de Apel Craiova, confirmată prin decizia nr. 10301/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - 8.12.2005.
S-a făcut trimitere, totodată, în motivele de apel, la prevederile art. 3228din nr.OUG 88/1997, care statuează asupra unui termen de prescripție pentru introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de această ordonanță de urgență ori se valorifică un drept conferit de aceasta, de trei luni.
Apelanta chemată în garanție a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii formulate împotriva sa, prin raportare la dispozițiile art. 324din nr.OUG 88/1997 și art. 111 cod proc. civilă, reținându-se că pârâta a înțeles să formuleze o acțiune în constatare, iar nu una în realizarea dreptului, precum și că actul de vânzare-cumpărare de acțiuni este încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 137/2002.
Asupra fondului cauzei, Baa rătat că deși prin decizia civilă a Curții de Apel Craiova, pârâta a fost obligată să restituie în natură doar partea de imobil-construcție deținută, Tribunalul Constanțaa ignorat dispozitivul hotărârii menționate, obligând în final autoritatea publică la despăgubiri echivalent bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului situat în C,- și-, compus din teren și construcție.
S-a menționat că societatea pârâtă urma să facă dovada că imobilul în cauză făcea parte din capitalul social la data privatizării, pentru că prejudiciul suferit urmare restituirii în natură trebuie limitat la valoarea contabilă a acelui bun imobil, astfel cum este înregistrat în evidențele contabile, iar nu la valoarea,de piață - cu îmbogățirea fără justă cauză a societății.
Baa rătat că în procedura privatizării a înstrăinat acțiunile corespunzătoare cotei din capitalul social al societății, fără a se cuantifica însă în vreun fel căror bunuri din patrimoniul societar le corespundeau acțiunile tranzacționate.
S-a apreciat că efectele hotărârii de retrocedare a unor asemenea imobile trebuie suportate în egală măsură și de către ceilalți acționari ai societății.
Prin adresa nr. 419/18.06.2009, intimata Cac omunicat instanței că decizia civilă nr. 2164/30.06.2004 a Curții de Apel Craiova, irevocabilă conform deciziei nr. 10301/08.12.2005 aaf ost pusă în executare în dosarul de executare nr. 334/2004 al BEJ și Asoc. fiind întocmit la 13.01.2005 procesul-verbal privitor la executarea restituirii în natură a părții de imobil deținute de societate.
Au fost depuse înscrisurile care atestă modalitatea de deținere în patrimoniu a imobilului.
Analizând criticile de netemeinicie și de nelegalitate formulate prin apelul declarat în cauză, vor fi reținute următoarele considerente:
Urmare înregistrării, pe rolul Tribunalului Constanța, a acțiunii reclamanților și în condițiile Legii nr. 10/2001 împotriva pentru restituirea în natură a imobilului din mun. C,- și- (fostul Hotel ), societatea pârâtă a depus la termenul din 20.09.2002 o cerere de chemare în garanție față de entitatea publică implicată în privatizare, solicitând ca în ipoteza admiterii acțiunii principale și în temeiul art. 324din nr.OUG 88/1997 modificată și completată prin Titlul I al Legii nr. 99/1999, precum și al art. 30 alin. 3 din Legea nr. 137/2002, să fie despăgubită prin plata sumei echivalente prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului către foștii proprietari.
La data sesizării instanței cu această cerere, textele incidente aveau următorul conținut:
Art. 29 al. 1 și 2 din Legea nr. 137/2002: ,Instituția publică implicată asigură cumpărătorilor cu care a încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acțiunirepararea prejudiciilor cauzate acestora prin executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care obligă la restituirea în natură către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Valoarea prejudiciului ce urmează să fie reparat potrivit alin. 1 se stabilește de comun acord cu cumpărătorul, iar în caz de divergență, prin justiție.
Art. 30 din Legea nr. 137/2002:, În toate cazurile valoarea despăgubirilor acordate potrivit art. 27-29 nu va putea depăși cumulat 50% din prețul efectiv plătit de cumpărător.
Statul garantează plata de către instituțiile publice implicate a acestor despăgubiri în limita prevăzută la alin. 1.
Prevederile art. 324din Ordonanța de urgență a Guvernuluinr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi.
Așadar, norma cuprinsă în art. 30 al. 3 din Legea nr. 137/2002 a consacrat ultraactivitatea dispozițiilor art. 324din nr.OUG 88/1997, aprobată prin Legea nr.44/1998, cu modificările ulterioare (respectiv, cele aduse prin Titlul I al Legii nr. 99/1999) pentru contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi. Or, în speță, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat de S B cu pentru pachetul de acțiuni deținut de instituția publică și care a determinat modificarea capitalului societar din mixt în integral privat, s-a încheiat la 04.10.2001, mențiunile la Registrul Comerțului fiind efectuate în cursul anului 2002 ( aspect reținut și în decizia civilă nr. 10301/2005 a - secția civilă și proprietate intelectuală ).
Potrivit art. 324din nr.OUG 88/1997 introdus prin Titlul I al Legii nr. 99/1999, nstituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale prevăzute la alin. 1 o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Despăgubirea prevăzută la alin. 2 se stabilește de comun acord cu societățile comerciale, iar în caz de divergență, prin justiție. ( )
Statul garantează îndeplinirea de către instituțiile publice implicate a obligațiilor prevăzute în prezentul articol.
Acesta fiind cadrul legal de reglementare a obligațiilor impuse instituției implicate în privatizare în situația restituirii, din patrimoniul societății privatizate, a unui imobil către foștii proprietari, vor fi apreciate ca nefondate susținerile apelantei chemate în garanție referitoare la necesitatea suportării prejudiciului de către toți acționarii, în limita participației la capitalul social.
Vor fi apreciate ca nefondate, în egală măsură, motivele de apel (formulate de altfel pentru prima dată în calea de atac, ca excepții dirimante) referitoare la caracterul prematur și la inadmisibilitatea acțiunii societății pârâte.
În mod neechivoc cererea de chemare în garanție nu poate fi apreciată ca prematură câtă vreme art. 60 cod proc. civ. permite sesizarea instanței în această modalitate de către partea ce ar putea cădea în pretenții, iar în speță a apelat la o veritabilă acțiune în realizarea dreptului de creanță, prin pretinderea plății despăgubirilor, de la cel obligat conform legii.
Nefondat este și motivul - formulat pe cale de excepție - al prescrierii dreptului la acțiune, câtă vreme derogările de la norma instituită prin Decr. 167/1958 sunt de strictă interpretare, iar textul art. 39 din Legea nr. 137/2002 se referă explicit la acțiunile privind contestarea unei operațiuni sau a unui act prevăzut de această lege și de nr.OUG 88/1997 modif. precum și la cele legate de valorificarea unui drept conferit de aceste acte normative; doar în aceste din urmă situații reclamantul avea la dispoziție termenul de prescripție special, calculat potrivit textului, de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat ori de la data nașterii dreptului.
În speță, cererea de chemare în garanție a fost înaintată instanței de fond spre a fi judecată odată cu cererea principală, însă judecata sa a fost disjunsă conform încheierii din 13.06.2003, fiind repusă pe rol după rămânerea irevocabilă a soluției pronunțate asupra acțiunii principale, motiv pentru care nu se poate pretinde că acțiunea intimatei este prescrisă.
Cu privire la criticile fondate pe fondul raportului litigios, Curtea va reține că instanța de fond a dispus corect în ce privește aplicarea prevederilor legale la situația de fapt a speței, urmând a fi înlăturate susținerile referitoare la extinderea valorică a despăgubirilor și la terenul aferent construcției retrocedate.
Din toate susținerile părților, fondate și de materialul probator administrat în cauză a rezultat că intimata pârâtă C nu se legitima ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului aferent părții de construcție deținută, iar acest fapt este atestat indiscutabil prin decizia civilă nr. 2164/30.06.2004 a Curții de Apel Craiova -secția civilă, care a și obligat societatea la restituirea către reclamanții-persoane fizice doar a părții de construcție deținută în patrimoniul social.
Analizând cererea de chemare în garanție, Tribunalul Constanța nu a dispus suportarea de către instituția publică implicată în privatizare echivalentului valoric al terenului aferent construcției, ci s-a raportat strict la prejudiciul generat societății de restituirea imobilului.
Desigur că societatea pârâtă nu va putea pretinde și nici nu va obține despăgubiri pentru terenul aferent construcției, care nu întrunește condiția prevăzută de art. 324din nr.OUG 88/1997 modif. și ulterior de art. 29-30 din Legea nr. -, respectiv, acela de a figura în evidențele activului patrimonial la data retrocedării.
Celelalte aspecte care se constituie în critici formale ale hotărârii apelate, referitoare la nerespectarea obligației preliminare de negociere și de predeterminare a cuantumului acestor despăgubiri, precum și la imposibilitatea stabilirii despăgubirilor la o valoare mai mare celei de inventar, urmează a fi deopotrivă respinse, întrucât ele marchează o etapă ulterioară recunoașterii pe cale judecătorească a dreptului societății la acoperirea prejudiciului.
În raport de toate aceste considerente, constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, în raport de disp. art. 296 cod proc. civilă va respinge apelul formulat de B, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelanta chemată în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul ales în B,--11, sect. 1, în contradictoriu cu intimata pârâtă "", cu sediul în mun. C,- A, - parter, împotriva sentinței civile nr. 732 din 12.06.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
21.10.2009
Dact.disp.gref.
4 ex./22.10.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
