Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 203/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 203/

Ședința publică din 21 septembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Ganea

JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase

Grefier - -

S-a luat în examinare - după casare cu trimitere spre rejudecare - apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C,- în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.A,.2,.9, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în C,-,.1 la. " și Asociații" și intimații intervenienți în nume propriu, domiciliat în C,-, -.B,. 85 și, cu domiciliul în B,-,.1,.4, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 815 din 17.04.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 911/2006), având ca obiect Legea 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții pârâți Primarul Municipiului C și Consiliul Local C reprezentați de d-na avocat potrivit delegației din 29.06.2009 de substituire a d-nei avocat, intimatul reclamant și intimata intervenientă reprezentați de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale AV nr. 77027/26.06.2009 și intimatul intervenient.

Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.

Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că la 16.09.2009 intimatul intervenient a depus întâmpinare la apelul pârâților, un exemplar fiind comunicat Primarului Municipiului C la aceeași dată.

După referatul grefierului de ședință;

Avocatul intimatului reclamant și al intimatei interveniente susține că s-a invocat tardivitatea depunerii motivelor de apel, excepție pe care o susține.

Instanța pune în discuție excepția decăderii apelanților pârâți din dreptul de a mai depune motivele de apel, în conf. cu disp.art. 287 al.2 Cod pr. civilă.

Având cuvântul pentru intimatul reclamant și intimata intervenientă, avocatul acestora solicită admiterea excepției, motivele de apel fiind tardiv depuse la termenul din 29.06.2009. Conform art. 287 al.2 Cod pr. civilă motivele de apel se depun până la prima zi de înfățișare, astfel cum este definit de art. 134 Cod pr. civilă, în cauză fiind incidente și disp.art. 315 al.2 Cod pr. civilă care arată că dacă hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor de procedură, judecata începe de la actul anulat. Actul anulat a fost hotărârea instanței de apel, fără ca acest lucru să înlăture depășirea momentului procesual al primei zile de înfățișare ori să repună pe apelanți în termenul de depunere a motivelor de apel. Prima zi de înfățișare a fost reprezentată de termenul din 12.07.2007, iar la acest termen nu s-au depus motivele de apel.

Având cuvântul pentru apelanții pârâți Primarul municipiului C și Consiliul Local C, arată că împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel în primul ciclu procesual s-a declarat recurs, iar instanța de recurs a casat această hotărâre și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. În instanța de apel nu s-a întocmit nici un act de procedură, iar după casare, în rejudecarea apelului, au fost depuse motivele de apel până la primul termen de judecată. Solicită respingerea acestei excepții, motivele de apel fiind depuse în termen.

În replică, avocatul intimatului reclamant și al intimatei interveniente susține că hotărârea instanței de recurs a vizat nulitatea apelului și nu dreptul la apărare.

Intimatul intervenient consideră că excepțiile invocate de către apelanții pârâți sunt tardiv formulate și solicită respingerea acestora ca tardiv introduse, menținându-și considerentele expuse în întâmpinare.

Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității depunerii motivelor de apel.

CURTEA

Asupra apelului de față;

Prin notificarea din 9.04.2001 petentul a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în C,-, naționalizat în temeiul Decr. 92/1950 din patrimoniul lui decedat la 3.06.1976 al cărui moștenitor este.

La data de 13.05.2006 petentul a chemat în judecată Municipiul C prin Primar, Consiliul Local al Municipiului C și Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat restituirea în natură a imobilului menționat.

În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu și și au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C,-, referitor la care au formulat notificarea din 9.08.2001.

Intervenienții au arătat că, alături de petent, au calitatea de moștenitori ai defunctului.

A formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu și și a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, alături de reclamant, ca moștenitor al defunctului, referitor la care a formulat notificarea din 14.11.2001.

Prin sentința civilă nr. 815 din 17.04.2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea principală și cererile de intervenție în interes propriu și a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului C să restituie în natură reclamantului și intevenienților imobilul din municipiul C,-, compus din 236,50. și cele două construcții edificate pe acesta.

Curtea de APEL CONSTANȚA, prin decizia civilă nr. 349/C din 12.11.2007 a constatat nul apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului C și Primarul Municipiului C împotriva sentinței civile nr. 815/2007 a Tribunalului Constanța.

S-a reținut că apelanții nu au semnat cererea de apel ceea ce atrage sancțiunea nulității conform art. 287 al.2 Cod pr. civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 349/C din 12.11.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA au declarat recurs Primarul Municipiului C și Consiliul Local C și au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, susținând în esență că în mod greșit a fost aplicată sancțiunea nulității apelului, întrucât calea de atac a fost exercitată în condițiile art. 69 al. 2 Cod pr. civilă de către avocatul care a reprezentat partea la judecata pricinii în primă instanță.

Soluționând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 262 din 20.01.2009, prin care a admis recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului C și Consiliul Local C împotriva deciziei nr. 349/C din 12.11.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA - secția civilă - pe care au casat-o și au trimis cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța supremă a reținut că a fost greșit aplicată sancțiunea nulității apelului, întrucât calea de atac a fost exercitată în condițiile art. 69 al.2 Cod pr. civilă de avocatul care a reprezentat partea la judecata pricinii în primă instanță.

Rejudecând apelul, instanța reține următoarele:

În ședința de judecată din 21.09.2009 instanța din oficiu a invocat decăderea apelanților din dreptul depunerii motivelor de apel.

Conform art. 137 Cod pr. civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot, cercetarea în fond a pricinii.

În referire la excepția decăderii apelanților din dreptul depunerii motivelor de apel, se constată că aceasta este fondată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 287 (2) Cod pr. civilă nedepunerea motivelor de apel până la prima zi de înfățișare este sancționată cu decăderea.

În speță se constată că sunt incidente și disp.art. 315 al.2 Cod pr. civilă care prevăd că în cazul în care hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anula.

Actul anulat a fost hotărârea pronunțată în apel, fără ca acest fapt să înlăture depășirea momentului procesual al primei zi de înfățișare și să-i repună pe apelanți în termenul de depunere al motivelor de apel.

Prima zi de înfățișare a fost reprezentată de termenul de judecată din 12.11.2007.

În atare situație, Curtea Constată că motivele de apel nu au fost depuse până la prima zi de înfățișare, motiv pentru care apelanții sunt decăzuți din dreptul de a depune motivele de apel, urmând ca judecata apelului să se facă numai pe baza celor invocate la prima instanță ( art. 292 (2) Cod pr. civilă).

Pe fondul cauzei, Curtea reține:

În baza art. 22 din Legea nr. 10/2001 reclamantul și intervenienții, și au notificat, în baza notificărilor cu nr. 617 din 9.04.2001, 2069 din 9.08.2001 și 3435 din 14.11.2001, Primăria Municipiului C solicitând restituirea în natură a imobilului situat în C,-, compus din teren în suprafață de 236,50. și construcțiile cu destinație de locuință: C4 parter și etaj, C2 parter.

Potrivit art. 25 din Legea 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare era obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Cu toate acestea, unitatea deținătoare nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, motiv pentru care reclamantul s-a adresat Tribunalului Constanța solicitând restituirea imobilului în litigiu și considerând acest fapt un refuz nejustificat, instanța a pășit la soluționarea cauzei.

În cursul procesului numiții, și au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând restituirea în natură a cotelor ce li se cuvin din imobilul teren și construcție situat în C,-, cereri de intervenție care au fost admise în principiu de către instanța de judecată, conform art. 52 Cod pr. civilă.

Potrivit art. 23 din legea nr. 10/2001 cei în cauză au făcut dovada, cu contractul de vânzare-cumpărare 191 din 20.01.1927 și autorizația de construire 2724 din 20.03.1934, că autorii lor - și - au dobândit în proprietate imobilul în litigiu, imobil care a fost naționalizat în temeiul Decr. Nr. 92/1950. făcută în temeiul acestui decret, astfel cum a reținut și instanța de fond, a fost abuzivă, fapt pentru care imobilul se înscrie în categoria imobilelor preluate abuziv, așa cum prevăd disp. art. 2 lit.a) din Legea 10/2001 și reclamantul și intervenienții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii.

Potrivit art. 3 al.1 lit.a) din legea 10/2001 sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Art. 4 al.2 din aceeași lege prevede că de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

În speță, s-a făcut dovada că atât reclamantul cât și intervenienții au calitatea de moștenitori legali de pe urma persoanelor cărora le-a fost preluat în mod abuziv imobilul în litigiu proprietatea lor, dovadă care a fost făcută cu actele de stare civilă și certificatele de moștenitor.

Stabilindu-se caracterul abuziv al preluării, dovada dreptului de proprietate și a întinderii ( expertiză imobiliară) și calitatea de persoane îndreptățite, instanța de fond a analizat modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, respectiv restituirea în natură sau stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Din cuprinsul disp.art. 1, art. 7, art. 9 al.(1) din Legea 10/2001 rezultă principiul prevalenței restituirii în natură, în sensul că imobilele preluate în mod abuziv, cum este cazul în speță, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Prin urmare, reclamantul și intervenienții solicitând restituirea în natură a imobilului, instanța, în urma probelor administrate a verificat posibilitatea restituirii în natură a imobilului, după care, ținând cont de dispozițiile legale mai sus menționate a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu către cei în cauză, urmând ca aceștia să procedeze la împărțeală, potrivit dreptului comun.

În concluzie, instanța de fond în urma probelor administrate în mod corect a stabilit că atât reclamantul, cât și intervenienții au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului situat în C,-, compus din teren și construcții, ce a aparținut autorilor lor și a fost preluat abuziv în baza Decr. Nr. 92/1950.

Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția decăderii din dreptul de a depune motivele de apel.

Respinge apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C,- în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.A,.2,.9, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în C,-,.1 la. " și Asociații" și intimații intervenienți în nume propriu, domiciliat în C,-, -.B,. 85 și, cu domiciliul în B,-,.1,.4, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 815 din 17.04.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 911/2006), ca nefondat.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Jud.fond

Red.dec.jud.

9.10.2009

Dact.gref.

8 ex./ 12.10.2009

Președinte:Mihaela Ganea
Judecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 203/2009. Curtea de Apel Constanta