Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 210/
Ședința publică din 21 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții reclamanți, cu domiciliul ales în C,-, -.D,.1,. 67 ( la avocat ) și, domiciliat în B,-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 216 din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 7 septembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelului la 14 septembrie 2009 și 21 septembrie 2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr.216/19.02.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă pronunțată în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea reclamanților și formulată în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C și CONSILIUL LOCAL C, Primarul fiind obligat la înaintarea notificării înregistrate sub nr. 234/28.05.2001 la BEJ către Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul - construcție și teren în suprafață de 160,95 mp situat în mun. C,-.
A fost respinsă, pe cale de consecință, cererea reclamanților de obligare a pârâților la restituirea terenului, în modalitatea acordării unui teren în compensare din domeniul privat al localității.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții - și au făcut dovada calității lor de succesori legali ai autoarei, care prin actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 14.06.1932 și transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare sub nr.1884/14.06.1932 la Grefa Tribunalului Constanțaa cumpărat părțile indivize din imobilul situat în C,- de la moștenitorii numitului, deținute în temeiul testamentului autentificat de Tribunalul Județului C sub nr.4342/1929; ulterior, pe acest teren s-a edificat o construcție.
Prin sentința civilă nr.1831/31.05.1962 a Judecătoriei Constanța, imobilul în litigiu ( teren și construcție ) a trecut în proprietatea statului ca bun fără stăpân, conform Decretului nr.111/1951, iar construcția a fost demolată în temeiul Decretului 324/1981; că sub acest aspect intervin prevederile art.2 lit.e din Legea nr.10/2001.
S-a reținut, totodată, că potrivit adresei nr.75642/2007 a Primăriei Municipiului C-Direcția Patrimoniu, în prezent terenul este afectat de blocul de locuințe MK 1, caz în care operează prevederile alin. 2 al art. 1 din lege.
S-a constatat că adresa nr.2138/08.01.2009 emisă de Primăria Municipiului C - Direcția Patrimoniu - Comisia pentru identificarea inventarierea și înaintarea propunerilor de terenuri pentru atribuirea în compensare că la nivelul Municipiului C, confirmă că la momentul judecării litigiului, nu există terenuri pentru a fi acordate în compensare, motiv pentru care a fost apreciată ca fiind nefondată solicitarea reclamanților de a fi asigurată compensarea cu un alt teren din domeniul privat al Municipiului.
S-a stabilit de către prima instanță că o asemenea opțiune se va putea pune în executare atunci când astfel de terenuri vor fi disponibile.
Împotriva acestei soluții au declarat apel, în termen legal, apelanții reclamanți, care au criticat soluția primei instanțe pe aspectul respingerii cererii de obligare a autorității locale la acordarea unui teren în compensare, câtă vreme legiuitorul a urmărit în conținutul Legii nr. 10/2001 determinarea unor modalități etapizate de despăgubire.
Apelanții au arătat că, doar dacă restituirea în natură nu mai este posibilă se oferă teren în compensare și doar în ipoteza în care nu se poate oferi teren în compensare se face trimitere la acordarea de despăgubiri potrivit legii speciale, deoarece scopul fundamental al Legii nr. 10/2001 este asigurarea unei reparații integrale a prejudiciului ca urmare a preluării abuzive a bunului de către stat, iar pe de altă parte, există interesul pentru identificarea soluțiilor care să afecteze cât mai puțin posibil bugetul statului.
S-a apreciat că de-a lungul soluționării cauzei (înregistrate la 4 apr. 2007), autoritatea locală a comunicat mai multe adrese instanței judecătorești, care confirmau faptul că se fac atribuiri în anumite zone ale localității ( adresa nr. 71891/12.06.2007 ), că au fost identificate imobile din domeniul privat al municipalității ce pot face obiectul atribuirii în echivalent în baza Legii nr. 10/2001, după finalizarea operațiunilor de măsurare și evaluare ( adresa nr. -/18.01.2008 ), că au fost efectuate atribuiri altor persoane pe un amplasament situat în M ( adresa nr. -/04.11.2008 ) și că, în fine, s-a întocmit lista cu terenuri ce pot face obiectul atribuirii în compensare pentru luna noiembrie 2008 ( adresa nr. -/10.11.2008 ).
Apelanții au menționat că în urma prezentării de către Municipiul Cal istei cu terenuri ce pot fi acordate în compensare, din care rezulta că nu se dispune,momentande rezerve de teren pentru a fi atribuit, au fost efectuate demersuri pentru a se verifica dacă sunt continuate operațiunile de măsurare și de evaluare a unor alte posibile loturi.
S-a apreciat că, față de lista celor 33 de imobile care s-au regăsit pe lista lunii noiembrie 2008, autoritatea locală trebuie să prezinte situația faptică a tuturor actelor autentice și a hotărârilor judecătorești în baza cărora s-au realizat compensări ( astfel cum s-a susținut ), pentru a se putea aprecia dacă mai există posibilitatea atribuirii de teren în compensare din C rămas, precum și dacă a fost respectată metodologia Legii nr. 10/2001 de către comisia constituită în acest scop.
S-a apreciat că deși instanța de fond a reținut că subzistă o obligație alternativă în sarcina entității deținătoare, soluția a înlăturat în final această ipoteză, prin respingerea cererii de acordare în echivalent a unui alt bun și trimiterea reclamanților înaintea Comisiei Centrale.
Urmare completării probatoriului în condițiile art. 295 alin. 2 cod proc. civilă, prin adresa nr. 98573/01.09.2009 a Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei Mun. s-a comunicat Curții de APEL CONSTANȚA că,având în vedere prevederile art. 1 alin. 5 din Legea nr. -, lunar ( în primele 10 zile, calendaristice ) se întocmește Lista cu terenuri ce pot face obiectul atribuirii în compensare. Aceasta cuprinde terenurile pentru care s-au finalizat operațiunile de identificare, verificare, măsurare și evaluare. După data de 04.11.208 au fost efectuate astfel de operațiuni și terenurile înscrise în listă au fost atribuite în compensare unor persoane îndreptățite, în vederea rezolvării notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001.
Prin concluziile scrise depuse, apelanții reclamanți au apreciat că în cauză este vădit refuzul autorității locale de a se supune controlului judecătoresc și de a comunica datele privitoare la existența bunurilor date în compensare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța va reține următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Legiuitorul a impus, așadar - în virtutea principiului justei și echitabilei despăgubiri și în vederea respectării exigențelor art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - determinarea unui portofoliu de bunuri sau servicii, identificate de către unitatea deținătoare, care pot face obiectul unor măsuri reparatorii prin echivalent.
În situația autorității locale, aceasta urmează a îndeplini în mod transparent cerința dispusă prin al. 5 al art. 1 din Legea nr. 10/2001 (preluată în Capitolul 2 din nr.HG 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001), anume, afișarea lunară, obligatorie, în termen de C mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, a tabelului care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Norma nu are, astfel, caracter de recomandare pentru unitatea deținătoare, ci dimpotrivă, unul imperativ, ea urmând a fi analizată chiar în ansamblul programului mai larg de politici publice ale statului, întrucât urmărește protejarea dreptului persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii, prin asigurarea transparenței decizionale și respectarea principiilor care decurg din prevederile Legii nr. 544/2001.
Prin urmare, dispozițiile sus-citate ale Legii nr. 10/2001 impun o obligație clară autorității locale din perspectiva determinării ( cu deplina respectare a autonomiei deliberative, astfel cum a reținut constant în jurisprudența sa și instanța supremă ) a listei cu bunuri și servicii ce au fost identificate lunar pentru a fi acordate în compensare și a afișării acesteia. Simpla afirmare de către autoritatea publică locală a inexistenței unor asemenea bunuri și servicii nu transferă sarcina exorbitantă a probei contrare în sarcina persoanei îndreptățite, întrucât o astfel de situație implică desistarea autorității de obligațiile legale și denaturează modalitatea de abordare a cazurilor în care statul ( înțelegând în acest context larg și entitățile locale deliberative ) trebuie să respecte și să aplice jurisprudența CEDO în materia respectării dreptului de proprietate.
În speță, apelanții reclamanți au urmărit, în raport de norma instituită prin art. 1 alin. 2 din Legea nr. -, să obțină restituirea în natură a imobilului-teren sau a unui bun echivalent valoric, de aceeași natură, aflat în domeniul privat al localității.
Acest demers al apelanților reclamanți, de a solicita date referitoare la posibilitatea acordării unui bun - cu respectarea principiului echipolenței valorice - din lista alcătuită în conformitate cu art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 de către Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei C nu a primit niciodată un răspuns defavorabil din partea autorității publice locale. Dimpotrivă, toate adresele înaintate instanței atestă situația de moment a rezervelor afectate compensării, fără a se susține neechivoc că, în ansamblul procedurilor în derulare de identificare, măsurare, lotizare și evaluare a unor asemenea terenuri nu există posibilitatea acordării către reclamanți a unui teren în modalitatea solicitată.
Astfel, prin adresa nr. -/13.01.2009 a Direcției Patrimoniu, care a fost însoțită cu ocazia prezentării ei la termenul din 29.01.2009 de procesul-verbal al Comisiei pe luna ianuarie 2009 și de Lista cu terenuri aferentă aceleiași luni, se atestă că,Municipiul C nu dispunemomentande rezerve de teren pentru a fi atribuit în compensare.
Adresele anterioare, menționate în cuprinsul motivelor de apel, au reflectat existența unei proceduri în derulare de inventariere, de stabilire a situației juridice și evaluare a unor posibile loturi pentru atribuirea în compensare, iar potrivit adresei nr. 98573/01.09.2009, aceste operațiuni nu au fost finalizate, fiind respectată cerința legii de afișare lunară a listei cu terenuri ce pot fi atribuite în compensare.
Se va reține, așadar, că autoritatea locală nu a contestat posibilitatea acordării unui teren în compensare reclamanților și nu a probat, printr-o documentație referitoare la analiza și evaluarea lunară a situației bunurilor/serviciilor supuse măsurilor compensatorii, că opțiunea persoanelor îndreptățite nu are acoperire faptică. Pentru acest motiv, soluția reținută de prima instanță, respectiv, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, nu este întemeiată - întrucât ea se constituie în accepțiunea legii ca ultimă alternativă de compensare a prejudiciului suferit prin preluarea abuzivă a bunului, cu trimitere la procedura și atribuțiile Comisiei Centrale.
Pe cale de consecință, în mod greșit prima instanță a statuat, conform sentinței civile nr. 216/19.02.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă, că în cauză s-ar impune măsura ultimă de reparație, anume, cea a acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, câtă vreme există - în absența unor probe contrare - posibilitatea atribuirii unui bun (teren) cu o valoare egală imobilului preluat abuziv de statul român.
Pentru toate aceste considerente, reținând incidența disp. art. 296 cod proc. civilă, apelul formulat de apelanții reclamanți - și urmează a fi admis, cu consecința schimbării în parte a soluției primei instanțe, în sensul obligării pârâților chemați în judecată să le acorde reclamanților teren în compensare - de aceeași valoare cu bunul imobil imposibil de restituit în natură.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de apelanții reclamanți, cu domiciliul ales în C,-, -.D,.1,. 67 ( la avocat ) și, domiciliat în B,-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 216 din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâții să acorde apelanților teren în compensare de aceeași natură și valoare cu C imposibil de restituit.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.jud.
20.10.2009
Dact.disp.gref.
9 ex./20.10.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
