Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 218/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 218/
Ședința publică din data de 1 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - - -
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de apelanta pârâtă "", cu sediul în localitatea, județul C și apelanta chemată în garanție ASOCIAȚIA DE SALARIAȚI, cu sediul în localitatea, județul C, împotriva sentinței civile nr. 180/C/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în localitatea Făgăraș, str. - -, -. A,. 9, județul B, - ( al lui G), domiciliat în C,-,. 1,. 2, județul C, ( al lui G), domiciliat în C,-, - 5,. C,. 4,. 59, județul C și intimatul chemat în garanție MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în-, sector 3, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelanta pârâtă "", avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/1.10.2008, depusă la dosar, pentru intimații reclamanți, avocat -, în baza împuternicirilor avocațiale nr. 50608 din 30.05.2008 și nr. 50610/11.06.2008 și a procurii judiciare autentificată sub nr. 1330/9.05.2008 emisă de "" Făgăraș, depuse la dosar, lipsind apelanta chemată în garanție Asociația de Salariați și intimatul chemat în garanție Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Instanța pune în discuția părților excepția interesului legitim a în declararea apelului.
Apărătorul apelantei pârâte "", având cuvântul, arată că are calitate.
Apărătorul intimaților reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea excepției lipsei de interes a și respingerea cererii de chemare în garanție.
Apărătorul apelantei pârâte "" A solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul dispunerii restituirii în natură a imobilului revendicat. Arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, dată cu încălcarea prevederilor legale în materie. Mai arată că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 statul nu mai deținea acțiuni în cadrul societății, care a devenit societate comercială cu capital integral privat. În susținerea apelului, depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimaților reclamanți solicită respingerea apelurilor ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată. Arată că deținătoarea imobilului "" poate fi obligată la restituirea în natură, chiar dacă imobilul face parte din patrimoniul unei societăți comerciale cu capital integral privat și că nu are relevanță faptul că Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare la data de 14.02.2001, după perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta "" anularea dispoziției nr. 27/5.02.2007 emisă de către pârâtă în procedura Legii nr. 10/2001 și obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 8.000. și construcție, situat în comuna.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că este succesoarea defunctului în calitate de fiică, autorul său fiind proprietarul imobilului situat în comuna ce a făcut obiectul notificării, iar prin decizia nr. 27/5.02.2007, unitatea deținătoare "" a respins cererea de restituire a imobilului în natură, motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada calității de și a dreptului de proprietate al autorului cu privire la imobilul în litigiu.
Prin întâmpinare pârâta "" și-a precizat poziția procesuală, reținându-se, în esență, că:
- se solicită respingerea acțiunii deoarece reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită.
, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la plata efectivă a acestora.
În condițiile art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Asociației de Salariați și a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
În motivarea cererii se arată, în esență, că la data apariției Legii nr. 10/2001 societatea pârâtă era privatizată integral și întrucât bunul imobil face parte din patrimoniul său restituirea în natură nu mai este posibilă, astfel că obligația de acordare a despăgubirilor incumbă Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Prin întâmpinare, chematul în garanție, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesual pasivă, deoarece nu are calitatea de unitate deținătoare și nici nu a fost implicat în procesul privind privatizarea societății pârâte.
La data de 25.11.2007 a decedat în cursul procesului, reclamanta, drepturile sale procesuale fiind transmise celor doi i testamentari - G și și respectiv în calitate de nepoată de fiu predecedat
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică-imobiliară.
Prin sentința civilă nr. 180/25.02.2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamanților G, și, în contradictoriu cu pârâta ""
A fost anulată decizia nr. 27/5.02.2007 emisă de către pârâta reclamantă "", iar pârâta a fost obligată să restituie reclamanților imobilul compus din 5.824, 50. teren și construcția de locuit cu anexe gospodărești, cunoscut sub denumirea de " ", situat în comuna, județul C, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
S-a respins ca nefondată cererea ă formulată de pârâta ""
S-a admis excepția lipsei calității procesual pasivă a chematului în garanție Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și s-a respins cererea de chemare în garanție a acestui pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Asociației de Salariați.
A fost obligată pârâta reclamantă către reclamanți la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta s-a legitimat procesual ca moștenitoare legală a defunctului, fostul proprietar al imobilului ce a făcut obiectul notificării reclamantei, imobilul fiind preluat în baza Decretului nr. 83/1949.
S-a reținut că prezumția simplă instituită de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul că imobilul situat în comuna a fost proprietatea autorului reclamantei și a fost expropriat prin Decretul nr. 83/1949, act normativ calificat ca fiind abuziv, nu a fost răsturnată de către pârâtă. În această situație în mod greșit unitatea deținătoare a stabilit că reclamanta nu are calitate de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Reținându-se caracterul abuziv al preluării, s-a statuat că susținerile pârâtei în sensul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea comercială era integral privatizată nu au relevanță în cauză, deoarece una dintre condițiile esențiale de aplicare a art. 29 din Legea nr. 10/2001, care limitează dreptul persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent este ca bunul să fi fost preluat de către stat cu titlu valabil.
Referitor la modalitatea de soluționare a cererilor de chemare în garanție, s-a reținut că în litigiile având ca obiect soluționarea cererilor de restituire în natură întemeiate pe Legea nr. 10/2001, calitate procesual pasivă au numai unitățile deținătoare, iar contractul de vânzare-cumpărare nr. 103 din 27.12.2000 încheiat între Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pe de o parte și Asociația, a avut ca obiect exclusiv vânzarea unui număr de 417.608 acțiuni, corespondent al capitalului social și nu active corespondent al patrimoniului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel chemata în garanție Asociația de Salariați și reclamanta ""
Prin întâmpinare reclamanta și chematul în garanție Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
Din oficiu, la termenul de judecată din 1 octombrie 2008, instanța de apel a pus în discuția părților excepția lipsei de interes a chematei în garanție Asociația de Salariați în formularea apelului împotriva sentinței civile nr. 180/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Conform art. 137 Cod procedură civilă, analizând cu prioritate excepția lipsei de interes a Asociației de Salariați în promovarea căii de atac, se constată că excepția este fondată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Interesul a fost definit ca fiind folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia. Interesul trebuie să fie legitim, juridic, să fie născut și actual, să fie personal și direct. Prin urmare, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, cu dreptul civil afirmat și să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune - în speță la apel, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la apel.
În speță se reține că apelanta Asociația de Salariați a fost chemată în garanție de pârâta "", care a solicitat ca în ipoteza în care va fi obligată să restituie reclamantei imobilul notificat, chematele în garanție să fie obligate să o despăgubească pentru prejudiciul înregistrat.
Prin sentința civilă nr. 180/25.02.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a Asociației de Salariați, nefiind reținută nicio obligație de despăgubire în sarcina chematei în garanție.
În condițiile în care chemarea în garanție a fost respinsă, apelanta chemată în garanție nu justifică un interes legitim pentru promovarea apelului, soluția primei instanțe fiindu-i favorabilă.
Urmare a admiterii excepției lipsei de interes, se va respinge apelul declarat de chemata în garanție, ca fiind lipsit de interes, cercetarea celorlalte motive de apel devenind inutilă.
La rândul ei, pârâta "" a criticat legalitatea și temeinicia hotărârii apelate sub următoarele aspecte:
- Instanța de fond în mod nelegal a dispus restituirea imobilului reclamantei, în condițiile în care s-a dovedit că bunul face parte din patrimoniul pârâtei, deținătoarea fiind o societate comercială integral privatizată la data notificării, conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 103 din 27.12.2000.
- Instanța a respins în mod greșit cererea pârâtei cu privire la instituirea unui drept de retenție, deși s-a dovedit că s-au efectuat o serie de îmbunătățiri la imobil.
- "" se bucură de prezumția de bună credință la dobândirea imobilului.
- În mod netemeinic și nelegal s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Agriculturii, căruia îi revenea obligația de aod espăgubi pe apelanta pârâtă.
- Instanța s-a pronunțat fără a intra în cercetarea fondului cauzei și încălcând principiul disponibilității - reclamanta nu a solicitat instanței constatarea valabilității titlului statului.
Pe parcursul soluționării apelului a decedat intimatul reclamant G, operând astfel o transmisiune a calității procesuale pasive în apel către ii acestuia - - și.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile pârâtei, se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și ii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Reclamanta s-a legitimat ca succesoare legală a defunctului, fost proprietar al "ui ", imobil preluat de stat în baza Decretului de expropriere nr. 83/1949 (fila 7, dosar civil nr- al Tribunalului Constanța ). După decesul reclamantei, intimații reclamanți s-au legitimat ca succesori ai reclamantei, conform certificatului de nr. 203/2007 (fila 163).
Așa cum rezultă din cuprinsul Legii nr. 10/2001 și cum au stabilit în mod constant jurisprudența și doctrina, calificarea preluării unui imobil ca fiind "abuzivă" în sensul existenței sau nu a unui "titlu valabil", este atributul exclusiv al instanțelor de judecată investite cu soluționarea acțiunii intentate în baza Legii nr. 10/2001.
Deși legea specială nu definește noțiunea de "preluare abuzivă", în art. 2 alin. (1) enumeră situațiile juridice care constituie preluări cu caracter abuziv, astfel că instanța de fond investită cu soluționarea contestației reclamanților prin care solicitau restituirea în natură a "ui ", trebuia să aprecieze dacă situația acestuia se încadra într-unul din cazurile prevăzute de text.
Conform dispozițiilor art. 2 lit. "a" și "b" din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispoziții din Legea nr. 187/1945, treceau în proprietatea Statului "exploatările agricole moșierești care au făcut obiectul exproprierii, potrivit Legii nr. 187/1945 și fermele model, constituite prin efectul aceleași legi, cu întreg inventarul mort și clădiri aparținând sau afectate acestor exploatări, indiferent de locul unde se află ".
Ca urmare, în mod corect Tribunalul Constanțaa apreciat asupra conformității Decretului nr. 83/1949 cu regimul constituțional din acea vreme și cu tratatele internaționale la care România era parte, ca și asupra nevalabilității acestui pretins titlu al statului. Actul normativ menționat contravenea Constituției din 1948 - potrivit căreia dreptul de proprietate particulară și de moștenire legală era recunoscut și garantat prin lege (art. 8), iar exproprierile pentru cauză de utilitate publică se puteau realiza pe baza unei legi și cu o dreaptă despăgubire stabilită de justiție (art. 10), dar și Codului civil (art. 480) și Declarației Universale a Drepturilor Omului.
Întrucât această deposedare în baza Decretului nr. 83/1949 s-a făcut fără plata vreunei despăgubiri, temeiul legal de imediată aplicare pentru restituirea ce se va face în baza Legii nr. 10/2001 îl va constitui art. 2 alin. (1) lit. "i" din Legea nr. 10/2001.
Conform dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, (în varianta existentă la data notificării), "Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate".
În urma modificării Legii nr. 10/2001, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu un conținut diferit sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile preluate abuziv în perioada 1945-1989 și care fac parte din patrimoniul unor societăți comerciale privatizate.
Dacă în art. 27 se făcea distincție între imobilele preluate cu titlu valabil și cele preluate fără titlu valabil, în sensul că acestea din urmă se puteau restitui în natură, cu procedura prevăzută de lege, dispozițiile art. 29 prevăd că persoanele îndreptățite beneficiază exclusiv de dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a acestora.
Prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 559/24.07.2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției și s-a constatat că, prin abrogarea sintagmei "imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acesta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituția României.
Curtea Constituțională a reținut că "noua reglementare din art. 29 alin. (1) tinde să genereze discriminări între persoanele îndreptățite la restituirea în natură a bunurilor ce fac obiectul notificărilor, care, după intrarea în vigoare a modificărilor vor beneficia doar de despăgubiri prin echivalent. Ori, simpla împrejurare de fapt - soluționarea cu întârziere a notificărilor de societăți comerciale integral privatizate - nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere, astfel încât nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptățite la restituirea în natură, aflate în situații identice".
Dispozițiile din lege constatate neconstituționale și-au încetat efectele juridice în condițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut că susținerile pârâtei în sensul că este o societate comercială integral privatizată nu au relevanță în cauză, deoarece imobilul nu a fost preluat de stat cu titlu valabil, reclamanta fiind îndreptățită la restituirea în natură a bunului, conform art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Și cea de-a doua critică invocată de apelantă este nefondată și urmează a fi respinsă.
Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 consacră prevalența restituirii în natură a imobilelor notificate, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Legiuitorul a înțeles să asigure exclusiv despăgubirea chiriașilor din imobilele restituite în natură în procedura Legii nr. 10/2001, pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință, prin îmbunătățirile necesare și utile. Ori, apelanta pârâtă nu se încadrează în această categorie (art. 48 din Legea nr. 10/2001, republicată).
Despăgubirea acesteia urmează a se realiza în condițiile OUG nr. 88/1997, republicată, iar instituirea unui drept de retenție asupra bunului notificat până la plata acestor despăgubiri de către stat, ar impune o nouă sarcină, fără temei legal, reclamantei.
Mai mult, se reține că în condițiile preluării fără titlu a bunului, sarcina despăgubirii chiriașului pentru îmbunătățirile necesare și utile nu incumbă fostului proprietar, ci statului.
Se rețin a fi vădit nefondate și criticile ce vizează buna credință a societății deținătoare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 103/27.12.2000, cât și respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Agriculturii, implicat în privatizarea apelantei.
Potrivit dispozițiilor art. 324din nr.OUG 88/1997, republicată, "instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat".
Condiția cerută de lege pentru repararea prejudiciilor astfel cauzate societăților comerciale, presupune existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de restituire și stabilirea echivalentului bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură.
Cum în speță niciuna din condițiile cerute de art. 324din OUG nr. 88/1997 nu a fost îndeplinită, în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Referitor la titlul apelantei pârâte, se reține că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 103/27.12.2000, aceasta a cumpărat de la Ministerul Agriculturii, în calitate de reprezentant al statului, un număr de 417.608 acțiuni, iar nu activul " ", astfel cum a fost identificat în actul de preluare întocmit în baza Decretului nr. 83/1949, situație în care nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta "".
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes a apelantei chemată în garanție ASOCIAȚIA DE SALARIAȚI, cu sediul în localitatea, județul C, în formularea apelului.
Respinge, ca lipsit de interes, apelul Asociației.
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelanta pârâtă "", cu sediul în localitatea, județul C împotriva sentinței civile nr. 180/C/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în localitatea Făgăraș, str. - -, -. A,. 9, județul B, - ( al lui G), domiciliat în C,-,. 1,. 2, județul C, ( al lui G), domiciliat în C,-, - 5,. C,. 4,. 59, județul C și intimatul chemat în garanție MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în-, sector 3.
Obligă apelanții la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
9 ex./ 22.10.2008
Emis 7 comunicări
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
