Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 22/Ap Dosar nr-
Ședința publică din 23 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Ligia Vîlcu
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate depârâta - "" -împotriva sentinței civile nr.133/S din data de 11 aprilie 2008; de intervenienții împotriva aceleiași sentințe și încheierii de ședință din 28 martie 2008 și de - " " SRL prin reprezentant legal, împotriva aceleiași sentinței și încheierii de ședință din 1 februarie 2008, pronunțate de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a formula și depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 februarie 2009.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin contestația înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, contestatoarea a solicitat, în contradictoriu cu intimata - -, anularea în parte a deciziei nr.18/16.01.2002, emisă de intimată și obligarea acesteia la restituire prin compensare cu un alt bun imobil, aflat în patrimoniul său pentru bunurile ce nu i-au fost restituite în natură.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 26, 27 urm. din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Ulterior, la data de 28.09.2007, contestatoarea a depus o precizare a cererii de chemare în judecată, arătând că înțelege să atace decizia emisă de intimat sub două aspecte, respectiv; pentru refuzul intimatei de a dispune restituirea suprafețelor de teren de 38,85 mp și de 74,10 mp, deși există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care a fost stabilită în sarcina sa această obligație și pentru faptul că intimata nu a acordat în compensare un alt bun imobil aflat în patrimoniul său, ca măsură reparatorie în echivalent, cu privire la partea din imobilul notificat pentru care nu poate opera restituirea în natură.
În ședința publică din data de 26.10.2007, Tribunalul a luat act de transmiterea calității procesuale active, în baza contractului de vânzare de drepturi litigioase, autentificat sub nr. 1288/3.07.2007 de BNP, cumpărătorul din acest contract, dobândind calitatea de contestator în prezenta cauză.
La data de 26.09.2007 a fost depusă la dosarul cauzei o cerere de intervenție accesorie, în interesul intimatei, formulată de, în calitate de acționar la - -. În motivarea cererii, terțul intervenient a susținut lipsa calității procesuale active a contestatoarei și nelegalitatea deciziei atacate, întrucât hotărârea adunării generale a acționarilor, în temeiul căreia a fost emisă, a fost suspendată de instanțele judecătorești. Totodată, s-a invocat nedovedirea parcurgerii procedurii prealabile obligatorii, prevăzută de Legea nr. 10/2001, de natură să atragă inadmisibilitatea prezentei contestații.
Această cerere de intervenție accesorie nu a fost încuviințată în principiu în ședința publică din data de 26.10.2007, instanța reținând că terța persoană nu justifică un interes în a interveni în acest proces, iar din cuprinsul cererii de intervenție, rezultă că aceasta a făcut referire la nelegalitatea deciziei emisă de intimată în temeiul Legii nr. 10/2001, motivat de faptul că hotărârea AGA cu privire la care a învederat că a stat la baza emiterii deciziei contestate, a fost desființată de instanțele judecătorești. Or, aceste susțineri nu sunt de natură să sprijine apărarea intimatei.
La data de 13.11.2007, la dosarul cauzei a fost înregistrată o nouă cerere de intervenție în interes propriu, formulată de - SRL, fiind invocate aceleași considerente ca în prima cerere de intervenție, mai sus menționate.
În ședința publică din data de 1.02.2008, Tribunalul nu a încuviințat în principiu cererea de intervenție principală, reținând că aceasta nu se circumscrie prevederilor art. 49 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, întrucât terțul nu justifică un interes în promovarea cererii, în raport cu obiectul cauzei.
La data de 27.02.2008, - SRL a formulat, prin reprezentantul său legal - - cerere de intervenție în interesul intimatei, iar la data de 17.03.2008, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, pentru aceleași motive ca și cele invocate în cererile anterioare de intervenție. Aceste noi cereri de intervenție nu au fost încuviințate în principiu în ședințele publice din datele de 27.02.2008 și, respectiv, 28.03.2008. Cu privire la cererea de intervenție accesorie, instanța a reținut faptul că nu sunt incidente dispozițiile art. 49 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, întrucât nu se poate reține interesul terțului - SRL de a interveni în cadrul prezentului proces, având în vedere considerentele pentru care a fost promovată cererea, respectiv, de a împiedica restituirea în natură către contestator a suprafeței de teren aferentă construcției.
Cu privire la cererea de intervenție principală, instanța, a reținut că în prezenta contestație, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, pot figura ca părți, numai persoanele care justifică un interes în valorificarea drepturilor reglementate de acest act normativ.
Prin sentința civilă nr.133/S/11.04.2008, Tribunalul Brașova admis în parte, astfel cum a fost precizată, contestația formulată de contestatoarea și continuată de succesorul în drepturi al acesteia - -, în contradictoriu cu intimata - - și în consecință, a anulat în parte decizia nr.18/16.01.2002, emisă de intimată, respectiv prevederile cuprinse în art.2 din această decizie, a menținut restul prevederilor deciziei și a respins restul pretențiilor formulate de contestator.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Urmând procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr. 10 2001, contestatoarea inițială - - a înregistrata, pe rolul Primăriei Orașului, la data de 16.01.2002, prin intermediul executorului judecătoresc, o notificare, prin care a solicitat a-i fi restituit în natură imobilul situat în,-, compus din teren în suprafață de 1081 mp. și construcție, imobil înscris în nr. 14112 B, sub nr. top 13412 1 a 2 29. ( filele 62-63)
La aceiași dată, persoana menționată a înregistrat, prin intermediul executorului judecătoresc, pe rolul intimatei din prezentul proces, o notificare, prin care a solicitat, de asemenea, a-i fi restituit în natură imobilul mai sus identificat. ( fila 64)
Întrucât, intimata nu a soluționat, în termenul instituit de lege, notificarea cu care a fost sesizată, contestatoarea inițială a sesizat instanțele judecătorești pentru a obține valorificarea drepturilor pe care a susținut că le are asupra imobilului din litigiu.
Inițial, cererea de chemare în judecată promovată de aceasta a fost respinsă prin sentința civilă nr. 441 28.06.2004 a Tribunalului Brașov, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, contestatoarea inițială a exercitat calea de atac a apelului, ce a fost admisă prin decizia civilă nr. 213 03.03.2005 a Curții de APEL BRAȘOV, cu consecința anulării sentinței apelate și reținerii cauzei spre judecare în fond.
În urma judecării în fond a cererii de chemare în judecată promovată de, Curtea de APEL BRAȘOVa pronunțat decizia civilă nr. 502 26.05.2005, prin care a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta -. A, a admis cererea de intervenție principală promovată de intervenienta și, în consecință: a constatat că intervenienta este titulara dreptului de superficie, constând în dreptul de proprietate asupra parterului și etajului imobilului - construcție, situat în,-, imobil înscris în nr. 14112 B, sub nr. top 13412 1 a 2 29 2 și în dreptul de folosință asupra terenului aferent de 825, 49 mp., a obligat-o pe pârâtă să emită o dispoziție prin care, să restituie reclamantei, în calitate de persoană îndreptățită, dreptul de proprietate asupra terenului înscris în nr. 14112 B sub numerele topografice 13412 1 a 2 29 1, 13412 1 a 2 29 2 și 13412 1 a 2 29 3 suprafață de 38, 85 mp., 825, 49 mp. și de 74, 10 mp. și dreptul de proprietate asupra demisolului clădirii, înscrisă la + 5 în aceiași carte funciară și a obligat-o pe acesta să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare imobilului, ce a fost vândut. ( filele 58-60)
Această hotărâre judecătorească a devenit irevocabilă prin neexercitarea împotriva ei a căii de arac a recursului.
Pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor deciziei civile nr. 502 26.05.2005 a Curții de APEL BRAȘOV, intimata a emis decizia nr. 18 16.01.2008, contestată în cadrul prezentului proces, prin care a restituit în natură contestatoarei inițiale terenul în suprafață de 825, 49 mp. înscris în nr. 14112 B sub număr topografic 13412 1 a 2 29 2 și demisolul clădirii, înscrisă la + 5 în aceiași carte funciară.
De asemenea, prin această decizie, intimata a constatat că nu poate dispune asupra terenurilor înscrise în nr. 14112 B sub numerele topografice 13412 1 a 2 29 1 și 13412 1 a 2 29 3 suprafață de 38, 85 mp. și de 74, 10 mp. întrucât nu are calitatea de unitate deținătoare a acestor imobilelor, notificatoarea urmând a se adresa Primăriei Orașului pentru valorificarea drepturilor asupra acestor terenuri.
Prin dispoziția pe care a emis-o, intimata a făcut notificatoarei o ofertă de restituire prin echivalent, pentru partea ce a fost vândută din imobilul notificat, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247 2005, întrucât, nu deține bunuri s-au servicii, pentru a fi oferite în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent.
Această decizie a fost atacată, pe calea prezentei contestații, sub două aspecte, și anume: 1) pentru nerestituirea în natură de către intimată a terenurilor înscrise în nr. 14112 B sub numerele topografice 13412 1 a 2 29 1 și 13412 1 a 2 29 3 suprafață de 38, 85 mp. și de 74, 10 mp. și 2) sub aspectul modalității de restituire prin echivalent a părții din imobilul în litigiu, pentru care nu poate opera restituirea în natură.
În ceea ce privește primul motiv al contestației supusă judecății, tribunalul a constatat că acesta este fondat, astfel că, l-a reținut cu consecința înlăturării din dispoziția atacată a prevederilor cuprinse în art. 2, relative la statuarea făcută de intimată în sensul că, nu are calitatea de unitate deținătoare a terenurilor mai sus identificate și, prin urmare, nici obligația de a restitui în natură aceste terenuri contestatorului, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Așa cum s-a arătat, între contestatoarea inițială, și intimată s-a purtat anterior un litigiu, ce a fost soluționat în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 502 26.05.2005 a Curții de APEL BRAȘOV. În cadrul acelui litigiu, chestiunea relativă la calitatea intimatei de unitate deținătoare a imobilului pentru care, partea menționată a promovat notificare, în condițiile reglementate de Legea nr. 10 2001, a format obiect de analiză, instanța Curții de APEL BRAȘOV stabilind că, intimata este deținătorul terenurilor din litigiu și că acesteia îi revine obligația de a dispune restituirea în natură către contestatoarea inițială a acestor terenuri.
O hotărâre judecătorească irevocabilă prezintă următoarele caracteristici: exclusivitatea, care face ca un proces nou între aceleași părți, pentru același obiect și cauză să nu mai poată fi posibil, incontestabilitatea, care face ca hotărârea să nu mai poată fi pusă în discuție de părți, executorialitatea și obligativitatea, care face ca părțile să se supună efectelor lucrului judecat.
Acesta caractere au la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată că exprimă adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Prin urmare, în raport de efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile, prezenta instanță a constatat că, soluția dată, în procesul anterior, ce s-a purtat între părțile litigiului, problemei de drept supusă analizei a intrat în puterea lucrului judecat, fiind prezumată că exprimă adevărul, astfel că, ea nu poate fi contestată de părți și nici analizată, din nou, de o altă instanță.
În situația în care, intimata a apreciat că, în mod nelegal și netemeinic, instanța Curții de APEL BRAȘOVa stabilit că are calitatea de unitate deținătoare a imobilelor cu destinația de teren din litigiu, ea trebuia să exercite împotriva hotărârii pronunțată de această instanță căile de atac instituite de lege., însă, această hotărâre, partea menționată trebuie să se conformeze întocmai dispozițiilor ei, această hotărâre fiind obligatorie pentru toate părțile care au figurat în procesul în care ea a fost pronunțată.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul a constatat că, prevederile cuprinse în art. 2 din decizia atacată sunt nelegale, întrucât, ele nesocotesc dispozițiile unei hotărâri judecătorești, intrată în puterea lucrului judecat, astfel că, au fost înlăturate.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de obligarea, din nou, a intimatei la restituirea în natură a terenurilor înscrise în nr. 14112 B sub numerele topografice 13412 1 a 2 29 1 și 13412 1 a 2 29 3 suprafață de 38, 85 mp. și de 74, 10 mp., tribunalul a constatat, așa cum s-a subliniat, că, această solicitate a primit o rezolvare irevocabilă prin decizia civilă nr.502 26.05.2005 a Curții de APEL BRAȘOV, care constituie titlu executoriu, conform principiilor mai sus enunțate.
Prin urmare, nu se impune ca, prezenta instanță să stabilească, din nou, în sarcina intimatei obligația de restituire în natură a imobilelor menționate mai sus, deoarece, o dispoziție irevocabilă, în acest sens, există deja.
În cazul în care, intimata va refuza să pună în executare dispoziția de restituire în natură, către contestator a terenurilor înscrise în nr. 14112 B sub numerele topografice 13412 1 a 2 29 1 și 13412 1 a 2 29 3 suprafață de 38, 85 mp. și de 74, 10 mp. cuprinsă în decizia civilă nr. 502 2005 a Curții de APEL BRAȘOV, partea menționată are deschisă calea procedurii prevăzută de dispozițiile cuprinse în Capitolul VI, Secțiunea a IV a din Codul d e procedură civilă, pentru a obține constrângerea intimatei la executarea acestei obligații.
În legătură cu cel de al doilea motiv pe care contestatorul și-a fundamentat contestația, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10 2001, reprezentantul legal al unității, în patrimoniul căreia se află bunul imobil notificat, este obligat să afișeze, lunar, la loc vizibil, lista cuprinzând bunurile disponibile și sau după caz, serviciile care pot fi acordate în compensație, ca măsură reparatorie în echivalent.
Prin urmare, unitatea deținătoare are dreptul de a aprecia care sunt bunurile din patrimoniul său, care pot fi acordate în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent și obligația de a face cunoscute aceste imobile.
În conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționat, reprezentantul legal al intimatei a stabilit, conform actului aflat la fila 119 din dosarul cauzei, că această parte nu deține bunuri sau servicii care să poată fi acordate în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, potrivit Legii nr. 10 2001.
Din înscrisurile, existente la filele 114-118, 144-353 din volumul I al dosarului, rezultă că, bunurile aflate în patrimoniul intimatei sunt grevate de sarcini, iar pentru unele dintre acestea sunt în curs de desfășurare procese, ce se referă la stabilirea titularului dreptului de proprietate.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că, refuzul intimatei de acordare în compensare de bunuri, ca măsură reparatorie în echivalent, pentru partea din imobilul din litigiu, care nu poate fi restituită în natură, nu este unul abuziv, ci, el este determinat de situația bunurilor aflate în patrimoniul său.
Sub acest aspect, este de menționat că, niciuna dintre prevederile Legii nr. 10 2001 nu instituie în sarcina unității deținătoare obligația de a considera disponibile toate bunurile, ce formează patrimoniul său, cu consecința acordării acestora în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent. Dimpotrivă, așa cum am arătat, lege lasă unității deținătoare posibilitatea de a aprecia care dintre bunurile pe care le deține nu sunt necesare desfășurării activității sale, cu consecința declarării acestora ca fiind disponibile și apte de a forma obiectul unei compensări.
Instanța nu poate cenzura aprecierea făcută de unitatea deținătoare, conform celor mai sus arătate, decât în situația în care deține probe care să ateste caracterul abuziv la acestei aprecieri, or, în cauza dedusă judecății, o dovadă în sensul acesta nu a fost făcută.
Împotriva sentinței a declarat apel terții care au formulat cererile de intervenție, - SRL și intimata - -.
Apelantul a declarat apel împotriva sentinței, precum și împotriva încheierii de ședință din 28.03.2008, solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei Tribunalului Brașov pentru analizarea cererii de intervenție formulate.
În dezvoltarea motivelor de apel se invocă nulitatea încheierii de ședință din 28.03.2008, conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă, ca urmare a încălcării art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.21 din Constituția României, art.129 Cod procedură civilă și neanalizarea nulității de ordine publică, conform prevederilor art.108 Cod procedură civilă, respectiv nulitatea cererii de chemare în judecată a reclamantei și a cererii pentru introducerea în cauză a contestatorului.
Apelantul justifică interesul său în formularea cererilor de intervenție prin calitatea de acționar al societății pârâte, participant la, care a adoptat hotărârea de restituire nr.3/9.03.2007, hotărâre în baza căreia s-a emis decizia de retrocedare. Se învederează faptul că prin Decizia 300/R a Curții de APEL BRAȘOVa fost admisă cererea de ordonanță președințială și a fost suspendată executarea hotărârii 3/157/9.03.2007. Totodată se arată că prin formularea cererii de intervenție urmărește împiedicarea restituirii nejustificate de active din patrimoniul societății pentru a nu fi afectate interesele sale, ca acționar.
În acest context, apelantul invocă nulitatea cererii de chemare în judecată a reclamantei și a cererii pentru introducerea în cauză a contestatorului, în raport de dispozițiile art.133 Cod procedură civilă, arătând că împuternicirile avocațiale cu nr.- și -, nefiind semnate de părți, nu fac dovada că au împuternicit avocatul să formuleze cereri în instanță și să le reprezinte interesele.
Cu privire la sentința atacată, apelantul arată că decizia de retrocedare este nulă absolut, conform art.966, 968 Cod civil, emisă cu încălcarea hotărârii judecătorești, respectiv decizia nr.300/R a Curții de APEL BRAȘOV, că aceasta a fost emisă în baza unor acte false și în beneficiul unei persoane fictive, care nu a depus notificarea, în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În continuarea motivelor de apel este criticată decizia de retrocedare pentru considerentul că aceasta dispune restituirea în natură a terenului înscris în CF 14122 B, top 13412/1/a/2/29/2, deși aceasta nu face obiectul Legii nr.10/2001.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282, 297, 105 alin. 2, 129 Cod procedură civilă și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.21 din Constituția României.
Apelanta - SRL a declarat apel împotriva sentinței și împotriva încheierii de ședință din 1.02.2008, solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei Tribunalului Brașov pentru analizarea cererii de intervenție formulate.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că încheierea de ședință pronunțată la data de 1.02.2008 este nulă, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, pentru încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 din Constituția României, art. 129 Cod procedură civilă și, faptul că admiterea în principiu a intervenție a fost judecată într-un cadru procesual modificat prin încălcarea formelor legale față de cadrul procesual impus de Legea nr. 10/2001.
Apelanta justifică interesul în formularea cererii de intervenție prin faptul că este titulara unui drept real ocrotit de lege, dobândit în procesul de privatizare, asupra imobilului înscris în CF 14112 B, top 13412/1/a/2/29/2.
Cu privire la sentința atacată, se arată că cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea și cererea de introducere în cauză a contestatorului, sunt lovite de nulitate, fiind nesemnate, conform art. 133 Cod procedură civilă. În motivarea acestei susțineri se arată că împuternicirile avocațiale cu nr. - și -, fiind nesemnate de părți, nu fac dovada că au împuternicit avocatul să formuleze cereri în instanță și să le reprezinte interesele.
Totodată, se invocă excepția nulității absolute a deciziei de retrocedare, arătând că acesta este un act fraudulos, inopozabil apelantei și se arată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, fiind însă incidente dispozițiile legislației speciale din materia privatizării societăților comerciale cu capital de stat din turism.
În acest context se evidențiază faptul că imobilul construcție și dreptul de folosință aferent acesteia au fost dobândite de apelantă în procesual de privatizare prin executarea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, încheiat în baza OG 32/1998, art. 16, 17 și OUG nr.88/1997. Se afirmă că, prin art. 4.13 din HG nr. 450/1999, este recunoscut dreptul dobânditorului construcției de a obține titlul de proprietate asupra terenului aferent, utilizarea construcției nefiind altfel posibilă.
Prin apelul formulat, apelanta intimată - - a solicitat schimbarea în tot a sentinței civile nr. 133/11.04.2008 a Tribunalului Brașov, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea apelului se arată că, deși prin decizia civilă nr.502/Ap/26.05.2005, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr.4231/Ap/2004, apelanta intimată - -, a fost obligată la emiterea dispoziției de restituire a terenurilor înscrise în CF 14112 B, top 13412/1/a/2/29/1, 13412/1/a/2/29/3, în suprafață de 38,85 mp și 74,10 mp, aceasta nu poate dispune asupra unui bun imobil care nu face parte din patrimoniul societății, ci este în proprietatea Orașului, rezultat din dezmembrarea nr. top inițial 13412/1/a/29.
Se evidențiază faptul că, decizia emisă în condițiile solicitate de contestatoare nu ar putea fi intabulată în CF pentru lipsa de identitate între dispunător și proprietarul tabular.
În cauză apelanta - SRL a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatei, cu privire la care instanța s-a pronunțat, în sensul respingerii, în ședința publică din 24.11.2008, pentru considerentele menționate în încheierea de ședință.
Apelantul a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului, cu privire la care instanța s-a pronunțat în sensul respingerii, în ședința publică din 16.02.2009 pentru considerentele enunțate în încheierea de ședință.
Apelanta - SRL a invocat excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a contestatoarei, cu privire la care, instanța a reținut, în ședința publică din 16.02.2009 că, la data formulării cererii de chemare în judecată și la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare de drepturi litigioase (autentificat sub nr. 1288/3.07.2007 la BNP ), contestatoarea a avut capacitate de exercițiu deplină.
Decesul acesteia a intervenit la data de 2.11.2008, când nu mai avea calitatea de parte în cauză, în urma transmiterii convenționale a calității procesuale active către cumpărătorul dreptului litigios, .
Apelanții și - SRL au invocat excepția nulității deciziei de retrocedare și apelanta - SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, excepții care au fost unite cu fondul, potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
La ultimul termen de judecată, în 16.02.2009, apelantul a invocat excepția puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 502/2005, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr. 4231/Ap/2004. Curtea reține că puterea de lucru judecat a unei hotărâri poate fi invocată într-un proces ulterior, prin intermediul excepției "autorității de lucru judecat", atunci când sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil. În speță, însă, apelantul nu a invocat excepția autorității de lucru judecat, ci puterea de lucru judecat în prezenta cauză a deciziei civile nr. 502/2005 a Curții de APEL BRAȘOV, fără ca în cel de al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză. Astfel, apelantul invocă obligativitatea deciziei civile nr.502/205 a Curții de APEL BRAȘOV, care reprezintă un efect al hotărârii judecătorești, apărare care va fi luată în considerare la pronunțarea deciziei și analizată în considerentele acesteia.
Analizând sentința atacată și încheierile de ședință din datele de 28 martie 2008 și respectiv 1 februarie 2008, în raport cu actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.502/26.05.2005, pronunțată în dosarul nr.4231/Ap/2004, Curtea de APEL BRAȘOVa admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - -, a admis cererea de intervenție principală formulată de intervenienta - SRL și, în consecință, a constatat că intervenienta - SRL este titulara dreptului de superficie, constând în dreptul de proprietate asupra parterului și etajului imobilului situat în,-, înscris în CF nr.14112 B, top. 13412/1/a/2/29/2 și dreptul de folosință asupra terenului aferent de 825,49. a obligat pârâta - - să emită dispoziție prin care să restituie reclamantei, în calitate de persoană îndreptățită, dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr.14112 B, top 13412/1/a/2/29/1, 13412/1/a/2/29/2, 13412/1/a/2/29/3, în suprafață de 38,85. 825,49. și 74,10. și dreptul de proprietate asupra demisolului clădirii, înscrisă la în aceeași carte funciară, a obligat pârâta - - să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare imobilului înstrăinat prin vânzare-cumpărare și a respins celelalte cereri ale reclamantei.
Această hotărâre se bucură de putere de lucru judecat, cu consecința că partea care a pierdut procesul, nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu, iar partea care a câștigat procesul, se poate prevala de dreptul recunoscut într-o nouă judecată.
Lucrul judecat prezintă următoarele efecte: exclusivitatea, care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză să nu mai fie posibil; incontestabilitatea, care face ca hotărârea irevocabilă să nu mai poată fi atacată cu recurs; executorialitatea, care face ca hotărârea să poată fi pusă în executare silită la cererea părții care a câștigat și obligativitatea, care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești.
Astfel, decizia civilă nr.502/2005 a Curții de APEL BRAȘOV, stabilește, cu putere de lucru judecat calitatea reclamantei - contestatoarea din prezenta cauză - de persoană îndreptățită, în înțelesul Legii nr.10/2001, obligația - - de a emite dispoziție prin care să restituie reclamantei dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 38,85 mp, 825,49 mp și 74,10 mp, înscrise în CF nr.14112 B, nr. top 13412/1/a/2/29/1, 13412/1/a/2/29/2, 13412/1/a/2/29/3, dreptul de proprietate al acesteia asupra demisolului clădirii înscrise la în același CF și dreptul de superficie al intervenientei - SRL, constând în dreptul de proprietate asupra parterului și etajului imobilului construcție, situată în - și dreptul de folosință asupra terenului aferent de 825,49 mp.
Ignorând efectele lucrului judecat, obligativitatea și executorialitatea hotărârii menționate, apelanta intimată - - a emis Decizia nr.18/16.01.2002, înregistrată sub nr.288/24.04.2007, în sensul că nu poate dispune asupra terenurilor în suprafață de 38,85 mp și 74,10 mp, înscrise în CF nr.14112 B, nr.top. 13412/1/a/2/29/1, 13412/1/a/2/29/3, nefiind persoană juridică deținătoare în accepțiunea Legii nr.10/2001, petenta urmând a se adresa Primăriei Orașului în vederea soluționării complete a notificării.
Instanța reține că apelanta intimată - - a avut calitatea de parte în litigiul finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr.502/2005 a Curții de APEL BRAȘOV, în cadrul căruia a avut posibilitatea să formuleze aceste apărări, pe care nu le mai poate valorifica în prezenta cauză întrucât i se opune puterea de lucru judecat a hotărârii inițiale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de apelanta intimată - - împotriva sentinței civile nr.133/11.04.2008 a Tribunalului Brașov.
În ce privește calitatea procesuală activă a contestatoarei inițiale G și a contestatorului, instanța reține că prin decizia civilă nr.502/2005, Curtea de APEL BRAȘOVa stabilit cu putere de lucru judecat calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită, iar în cuprinsul deciziei nr.18/16.01.2002, înregistrată la apelanta intimată - - sub nr.288/27.04.2007, care face obiectul prezentei contestații, se reține că "atât calitatea de persoană îndreptățită a petentei și de unică succesoare a fostului proprietar tabular, cât și dovedirea dreptului de proprietate al autorului sunt stabilite cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea pronunțată de instanța de judecată, definitivă și irevocabilă".
Contestatorul a dobândit calitate procesuală activă prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare a dreptului litigios, autentificat sub nr.1288/3.07.2007 la BNP, operând transmiterea convențională a calității procesuale active.
În ce privește apelurile declarate de apelanții și - turism SRL, instanța reține că aceștia nu au avut și nu au dobândit calitatea de părți în primă instanță, deoarece cererile de intervenție principale și accesorii, formulate de aceștia, nu au fost încuviințate în principiu de instanță, potrivit dispozițiilor art.52 Cod procedură civilă.
Prin urmare, apelurile declarate de aceștia nu pot privi decât neîncuviințarea în principiu a cererilor de intervenție, și nicidecum aspecte privind fondul cauzei sau excepții privind contestația formulată de în contradictoriu cu intimata - -, în care nu au avut calitatea de parte, nefiind încuviințate în principiu cererile de intervenție.
Aceasta deoarece efectul devolutiv al apelului este limitat de regulatantum devolutum quantum judicatum, care rezultă din dispozițiile art.294 alin.1 teza I Cod procedură civilă, respectiv în apel nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în primă instanță. Altfel spus, instanța de apel este chemată să verifice numai ceea ce s-a judecat în primă instanță, neputând a se schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Prin urmare, dacă în primă instanță apelanții și - SRL nu au avut calitatea și implicit nici dreptul de a formula apărări și excepții procesuale privind contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - -, nu au această posibilitate nici în apel, apelurile acestora putând viza numai neîncuviințarea în principiu a cererilor de intervenție.
De altfel, prin apelurile formulate, apelanții și - SRL au solicitat instanței desființarea sentinței, a celor două încheieri de ședință și trimiterea cauzei Tribunalului Brașov pentru soluționarea cererilor de intervenție formulate.
Pentru aceste considerente, excepțiile invocate de apelanții și - -, care vizează contestația formulată de contestatoarea împotriva intimatei - -, respectiv lipsa calității procesuale active a reclamantei, nulitatea absolută a deciziei de retrocedare nr.18/16.01.2002, înregistrată la - - sub nr. 288/24.04.2007, nulitatea absolută a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă și a cererii de introducere în cauză a intimatului reclamant, vor fi respinse.
Apelantul a declarat apel și împotriva încheierii de ședință din data de 28.03.2008, prin care instanța nu a încuviințat în principiu cererea de intervenție principală formulată de acesta la data de 17.03.2008, iar apelanta - SRL a declarat apel și împotriva încheierii de ședință din data de 1.02.2008, prin care Tribunalul Brașov nu a încuviințat în principiu cererea de intervenție principală formulată de aceasta la data de 13.11.2007.
În mod corect prima instanță nu a încuviințat în principiu, în temeiul art.52 Cod procedură civilă cererile de intervenție menționate, pentru următoarele considerente:
de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 este alcătuit din două etape succesive, respectiv procedura administrativă prealabilă, care cuprinde, în esență, soluționarea de către unitatea deținătoare a notificării formulate de persoana îndreptățită, în înțelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001. Această procedură se continuă cu procedura judiciară, subsidiară, care poate fi inițiată numai de persoana îndreptățită, nemulțumită de soluția dată notificării formulate, conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
În condițiile în care apelanții care au formulat cererile de intervenție nu au fost îndreptățiți să participe în procedura prealabilă administrativă, aceștia nu au calitate procesuală nici în procedura judiciară, în condițiile în care art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 stabilește că numai persoana îndreptățită, în înțelesul art.3 din Lege, poate contesta decizia emisă în condițiile art. 25.
În acest fel, nu se încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României, apelanții având deschisă calea dreptului comun pentru a-și valorifica pretențiile formulate prin cererile de intervenție.
În ședința publică din 26.10.2007, Tribunalul Brașova luat act de transmiterea convențională a calității procesuale active, ca urmare a încheierii contractului de vânzare - cumpărare a dreptului litigios, autentificat sub nr.1288/3.07.2007 la BNP. Astfel, pe parcursul judecății cauzei, drepturile și obligațiile procedurale care determină calitatea procesuală activă au fost transmise unei persoane străine de proces, respectiv cumpărătorului.
Potrivit art. 53 Cod procedură civilă, cel care intervine va lua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenției.
Astfel, cererile de intervenție principale au fost formulate de apelanții - SRL și la datele de 13.11.2007 și respectiv 17.03.2008, după ce prima instanță a luat act de transmiterea convențională a calității procesuale active, în 26.10.2007. Întrucât încuviințarea în principiu a cererii de intervenție se analizează de instanță în cadrul procesual existent la data formulării cererii, instanța urmează a respinge motivele de apel vizând nulitatea încheierilor de ședință pentru "modificarea cadrului procesual".
Din analiza încheierilor de ședință din 28.03.2008 și 1.02.2008, nu se reține existența unor motive de nulitate absolută și din ansamblul materialului probator nu rezultă încălcarea dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelurile declarate de apelanții și - SRL împotriva sentinței civile nr. 133/14.04.2008 a Tribunalului Brașov și a încheierilor de ședință din datele de 28.03.2008 și, respectiv 1.02.2008.
În temeiul dispozițiilor art. 1169 Cod civil, potrivit cărora "cel ce face o propune înaintea judecății trebuie să o dovedească", Curtea va respinge ca nedovedită cererea formulată de intimatul reclamant de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, nulității absolute a deciziei de retrocedare nr.18/16.01.2002, înregistrată la - - sub nr.288/27.04.2007, nulității absolute a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta și a cererii de introducere în cauză a intimatului reclamant, invocate de apelanții și - SRL.
Respinge apelurile declarate de apelanții, - SRL și - - împotriva sentinței civile nr.133/11.04.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Respinge apelul declarat de apelantul împotriva încheierii de ședință din data de 28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Respinge apelul declarat de apelanta - SRL împotriva încheierii de ședință din data de 1.02.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Respinge cererea formulată de intimatul reclamant de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./4.03.2009
Tehnoredact./05.03.2009/ 6 ex.
Jud. fond
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Ligia Vîlcu
