Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 22/
Ședința publică din 09 februarie 2010
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T împotriva sentinței civile nr. 3397/PI/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și și cu pârâții intimați Statul Român, prin Consiliul Local al Orașului, și Primarul Orașului, pentru Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
PROCEDURA COMPLETĂ.
dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia judecării în fond a apelului au fost consemnate în încheierea ședinței din 3 februarie 2010, care face parte integrantă din decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată la 9 februarie 2010.
Se constată depuse la dosar, prin Serviciul de registratură al instanței, la 08.02.2010, concluzii scrise formulate de reclamanții intimați, și.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Timiș reclamanții, și au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va da în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului și Statul Român, prin Consiliul Local al Orașului, să stabilească calitatea de persoane îndreptățite pentru revendicarea imobilului, fosta proprietate a antecesorilor reclamanților, având calitatea de moștenitori rezervatari ai proprietarului deposedat; să stabilească identitatea imobilului revendicat, fosta proprietate a mamei lor, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 14 mai 1944 cu cel expropriat și situat în,-, folosit de unitatea militară de grăniceri, cu cea înscrisă la cartea funciară nr. 5863 și nr. top. 2519/15 lipsă la inventarul cărților funciare; să constate nevalabilitatea titlului cu care imobilul a trecut în proprietatea de stat, radierea Statului Român din cartea funciară și restituirea în natură a întregului imobil, cu intabularea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate, dobândit cu titlu de restituire în natură, conform Legii nr. 10/2001; să anuleze Dispoziția Primarului cu nr. 81/2006, comunicată la adresa mandatarei, la data de 02.02.2006.
În motivare, au arătat că, prin notificarea nr. 125/11.02.2002, au revendicat în natură imobilul situat în,-, fostul sediu al unității militare de grăniceri, desființate după revoluție. Cu ocazia completării dosarului, au învederat că acest imobil a fost proprietatea mamei lor și, în acest sens, au depus copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 14.05.1944, și copia încheierii notariale din 27.06.1961, din care rezultă că acest imobil, fosta proprietate a lui, căsătorită, a trecut în proprietate de stat, în baza 187/1945. De asemenea, au depus acte de stare civilă, din care rezultă că sunt copiii fostului proprietar și, ca atare, persoane îndreptățite.
Au învederat notorietatea faptului că, după lucrările impuse de fostul regim comunist în vederea dispariției din cărțile funciare a terenurilor și proprietăților, lucrare executată experimental numai în orașul, au dispărut vechile cărți funciare ca și unele noi și, drept urmare, lipsesc cărțile funciare privind acele imobile care au fost expropriate și în care s-au instalat unități comuniste. Cartea funciară a imobilului revendicat lipsește, dar acest lucru nu poate motiva respingerea notificării, mai ales dacă se are în vedere că în prezent imobilul este liber, unitatea de grăniceri s-a desființat și restituirea în natură a devenit posibilă.
Prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 31.05.2006, reclamanții au arătat că înțeleg să extindă acțiunea și față de Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având în vedere că Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T este și în prezent posesorul imobilului ce face obiectul cererii de revendicare în baza Legii nr. 10/2001, chiar dacă Statul Român este înscris ca proprietar tabular în cartea funciară. S-a mai învederat că necesitatea extinderii acțiunii față de Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T rezultă și din împrejurarea că Primăria, învestită cu soluționarea notificării, a trimis, pentru emiterea dispoziției, întregul dosar acestui pârât.
Prin sentința civilă nr. 3397/PI/21.10.2008 instanța a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului și Statul Român, prin Consiliul Local al Orașului; a dispus anularea Dispoziției cu nr. 81/2006 emisă de pârâtul Primarul Orașului; a admis cererea formulată împotriva pârâtului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T pe care l-a obligat să statueze asupra notificării reclamanților în condițiile art. 22, 27 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut din probele administrate că reclamanții au calitatea de persoane înderptățite la măsuri reparatorii în sensul Legiinr.10/2001, ca moștenitori ai defunctei căsătorită conform actelor de stare civilă depuse la dosar.
În notificarea adresată Primarului Orașului și anume nr.125/11.02.2001 reclamanții au identificat imobilul revendicat ca fiind situat în,-; în consecință, apreciind că cel ce deține un imobil cu o așa descriere administrativă este, în fapt, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor prin Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, dosarul administrativ privindu-i pe reclamanți a fost trimis acestei persoane juridice care, la rândul său, și-a declinat calitatea de persoană deținătoare, restituind documentația aferentă notificării înregistrată inițial sub nr.125/11.02.2001 prin adresa nr. -/4.01.2008, învederând că din evidențele lor rezultă că imobilul situat în,- este înscris în CF 5215, nr. top 215 - în proprietatea Statului Român și în administrarea Motiv pentru care pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră a înțeles să invoce și lipsa calității sale procesuale pasive în cauză, excepție unită de către instanță cu fondul pricinii, în temeiul art. 137 alin. 2 Cod pr. civ.
Din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 14.05.1944 sub nr. 8982, tribunalul a reținut că autoarea reclamanților -, căsătorită - a deținut în proprietate cota de din imobilul nr. top. 2519/1, înscris inițial în cartea funciară nr. 5863, situat administrativ în orașul, la marginea cartierului muncitoresc, în întindere de 195 stj, compus din 3 camere de locuit, prețul fiind achitat, urmând a se face formalitățile de intabulare în cartea funciară. Dată fiind situația specială a orașului (în care s-au efectuat lucrări de înlocuire a vechilor cărți funciare, cu noi cărți funciare, și respectiv, a numerelor topografice cu numere cadastrale) nu s-au regăsit în arhiva Biroului de Carte funciară nici cartea funciară nr. 5863 și nici registrul de corespondență a vechilor numere topo cu cele noi, cadastrale.
În consecință, în afara contractului de vânzare-cumpărare și a încheierii de carte funciară din data de 27 iunie 1961( din care rezultă că autoarea reclamanților a fost spoliată de mai multe imobile, cel cu nr. top. 2519/1 nefiind însă menționat), reclamanții nu au putut produce alte probe în dovedirea dreptului de proprietate al antecesoarei lor asupra nemișcătorului în discuție.
Cu toate acestea, tribunalul a reținut că, în materie de probațiune, față de redactarea inițială a Legii nr.10/2001 (și care impunea beneficiarilor acestui act normativ să prezinte actele doveditoare ale raporturilor juridice intervenite în perioada de timp ce constituie domeniul de aplicare a legii și anume acte translative de proprietate care atestau deținerea proprietății la momentul spolierii), ulterior, legiuitorul, realizând dificultatea reală a prezentării unor astfel de acte (datorită intervalului mare de timp și a schimbărilor politice survenite de la momentul preluării imobilelor) a derogat de la exigențele impuse în materie de probațiune a dreptului de proprietate și a statuat prin art. 24 apartenent legii în discuție că " în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actele în care s-a dispus sau s-a executat măsura preluării abuzive de către stat".
Chiar dacă că în speță nu s-a depus vreun act de preluare sau de executare a acestei măsuri referitor la imobilul ce face obiectul notificării ci doar un act care atestă că autoarea petiționarilor a fost spoliată, alături de alte persoane fizice, de mai multe imobile, aceasta nu înseamnă că nemișcătorul în discuție nu putea fi preluat în fapt de către Statul Român, încadrându-se în art. 2 lit. i din Legea nr.10/2001. În concluzie, odată dovedit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar, până la proba contrară se poate prezuma și preluarea abuzivă a imobilului, legiuitorul înțelegând să relaxeze probatoriul în această materie, îngăduind și recurgerea la prezumții simple (în speță, aceea că, din moment ce autoarea reclamanților a fost spoliată de mai multe imobile, se poate conchide că și cel ce face obiectul litigiului pendinte a avut aceeași soartă).
În speță, calitatea de unitate deținătoare a fost contestată, fiind repudiată în mod reciproc de către pârâții Primarul orașului și Ministerul Administrației și Internelor prin Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Pornind de la descrierea imobilului (așa cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare și din notificarea remisă de reclamanți), ce a fost coroborată cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză - potrivit căruia există o coincidență între forma și amplasarea construcțiilor pe planul cu numerotarea veche a orașului și forma și amplasarea construcțiilor identificate topografic în CF 5215, nr. cadastral 215 -, tribunalul a conchis că, în speță, unitatea deținătoare se verifică a fi Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T din cadrul Ministerul Administrației și Internelor - ca fiind acela care posedă în prezent imobilul litigios, în temeiul unui contract de concesiune. De altfel, Legea nr.10/2001, prin al său art.9, nu impune condiția ca entitatea învestită cu soluționarea notificării să dețină bunul în proprietate, ci ca acesta să se afle în posesia lui, la data formulării notificării. Ca atare, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât și unită cu fondul cauzei, în temeiul art. 137 alin.2 Cod pr. civ. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, reținând că imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare se identifică cu cel aflat în posesia pârâtului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, înscris în CF 5215, nr. cadastral 215, și că cel din urmă subiect pasiv are calitatea de unitate deținătoare în accepția art. 9 și 21 din Legea nr.10/2001, instanța a dispus conform celor arătate mai sus.
Împotriva sentinței adeclarat apel pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate,solicitând schimbarea ei în sensul respingerii cererii formulate împotriva sa.
În motivare a invocat greșita reținere a identității dintre imobilul ce a aparținut antecesoarei reclamanților și cel solicitat spre restituire, nici chiar expertul tehnic neconcluzionând în acest sens.
Pe cale de întâmpinare, intimații au invocat excepția tardivității apelului - excepție respinsă de instanță la termenul din 03.02.2010 pentru motivele arătate în încheierea de ședință - iar pe fond au solicitat respingerea apelului.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art. 295 al. 1 Cod pr.civ. față de probele administrate și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Pe calea apelului de față, pârâtul invocă lipsa de identitate dintre imobilul preluat de stat de la antecesoarea reclamanților și imobilul al cărui deținător în sensul Legii nr.10/2001 este.
În primul rând, instanța observă că pârâtul nu a contestat situația particulară a evidențelor funciare din localitatea, astfel cum a fost susținută de reclamanți și reținută de prima instanță.
În continuare, este de observat că, într-adevăr, expertul nu concluzionează că, în mod indubitabil, imobilul ce face obiect al notificării este cel deținut de pârât, însă precizează că, față de conținutul planului cu numerotarea veche a orașului, există coincidență între forma și amplasarea construcțiilor pe acest plan și forma și amplasarea celor din planul anexat raportului de expertiză și că imobilul de la nr. 2 (vechi) are aceeași configurație cu casa - fostă proprietate a antecesoarei reclamanților, iar cea situată la nr. 1 (vechi) are configurația celei situate în stânga casei în litigiu ( 151 dosar fond); această concluzie a fost menținută de expert pe calea răspunsului la obiecțiunile reclamanților ( 167 dosar fond).
Raportând aceste concluzii la actele de proprietate vizând imobilul și la situația particulară a evidențelor de carte funciară din localitate, rezultă că în mod corect a reținut prima instanță incidența art. 2 lit. I, art. 24 din Legea nr. 10/2001 și a făcut aplicarea disp.art. 1199, 1203 Cod civil, concluzionând că există identitate între cele două imobile.
De observat este că pârâtul nu a contestat în condițiile art. 212 al. 2 Cod pr.civ. părerea expertului, potrivit cu care probele administrate induc prezumția identității imobilelor, iar criticile formulate pe calea apelului nu sunt de natură a face dovada contrară celor reținute de prima instanță.
În consecință, în mod legal a reținut tribunalul calitatea pârâtului apelant de unitate deținătoare a imobilului în litigiu și l-a obligat la emiterea unei dispoziții sau decizii în condițiile art. 22, 27 din Legea nr.10/2001.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 296 Cod pr.civ. instanța va respinge apelul declarat de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T împotriva sentinței civile nr. 3397/PI/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții, și și pârâții Primarul Orașului și Statul Român, prin Consiliul Local al Orașului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T împotriva sentinței civile nr. 3397/PI/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții, și și pârâții PRIMARUL ORAȘULUI și STATUL ROMÂN, prin CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. - 09.02.2010
Tehnored., 8 ex./11.02.2010
Tribunalul Timiș, Judecători:,
Un exemplar se comunică părților:
Reclamanților intimați
- T, nr. 2,. A,. 7, Județ
- T, nr. 2,. A,. 7, Județ
- T, nr. 2,. A,. 7, Județ
intimați:
PRIMARUL ORASULUI -, nr. 82, Județ
STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL ORASULUI -, nr. 82, Județ
Pârâtului apelant:
MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR PRIN INSPECTORATUL JUDETEAN AL POLITIEI DE FRONTIERA - T, nr. 11-13, Județ
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu
