Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-

Dosar nr. 9813,-

DECIZIA NR. 221

Ședința publică din data de 2 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu

JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta SC SA- prin lichidator, cu sediul în P,-,. 34 R 2,. A,. 2, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței civile nr. 507 pronunțată la 22 iulie 2004 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B,-, - 4,. 1,. 6,. 37, sector 6, Cod poștal - și cu pârâții SC SA, cu sediul în, Cod poștal -, Județ D,prin lichidator, cu sediul în P,-,. 34 R 2,. A,. 2, Cod poștal -, Județ P și PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, Cod poștal -, Județ D, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr. 6164 pronunțată la 22 octombrie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Apel scutit de taxă de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă asistată de avocat din Baroul București, lipsind apelanta-pârâtă SC Prodas SA, lichidatoarea și intimații-pârâți SC SA și Primăria Comunei.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că avocat, în calitate de lichidator al SC Prodas SA și SC SA, a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât nu se poate prezenta în instanță, având de susținut o altă cauză la Tribunalul Comercial Argeș.

Avocat, având cuvântul, arată că nu este de acord cu cererea de amânare formulată de lichidatorul societăților Prodas SA și SA, întrucât nu a făcut dovada susținerilor sale.

Curtea, respinge cererea de amânare formulată de lichidatorul societăților Prodas SA și SA, având în vedere că acestea au primit citația pe data de 2 noiembrie 2009, iar cererea de amânare nu este însoțită de acte doveditoare, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 156 pr.civilă.

ntimata-reclamantă, personal, solicită să se ia act că, în baza art. 247 alin. 1 și 2 Cod pr. civilă, renunță la însuși dreptul pretins, față de Primăria comunei și SC Prodas SA. Depune declarațiile date în acest sens la notar și autentificate sub nr. 3146 și nr. 3147/19.10.2009.

Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită, în conformitate cu art. 247 alin. 5 pr.civilă, anularea în parte a sentinței civile nr. 507/2004, în măsura renunțării, în sensul de a se menține soluția instanței de fond doar cu privire la obligarea intimatei SC SA, să restituie, în natură, suprafața de 5.484 mp, precum și grajdul și magazia din scândură, așa cum au fost identificate prin expertizele efectuate în cauză.

Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Asupra apelului civil de față, trimis spre rejudecare potrivit deciziei nr.6164 pronunțată la 22 octombrie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.5175/2003, reclamanta a chemat în judecată Primăria comunei, județul D prin primar, solicitând restituirea în natură a conacului, respectiv a imobilului situat în comuna, județul D, fosta locuință a tatălui său decedat la 10 noiembrie 1991 compus din casa de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață de 2 ha, invocând dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale nr.HG614/2001.

În motivarea acțiunii reclamanta a învederat că a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său cu privire la imobilul în litigiu cu procesul verbal din 17 iunie 1946 pentru evaluarea și stabilirea taxei succesorale la averea rămasă de pe urma lui decedat la 27 octombrie 1944 și respectiv certificatul de 553/9 octombrie 1997 eliberat de Direcția județului Da A rhivelor Naționale prin care se certifică faptul că tatăl său figura în "Camera agricolă D" pe anul 1949 cu una clădire neterminată, un grajd, una magazie, două cotețe de păsări, suprafața de 2,0933 ha. una casă cu 19 camere din care 10 camere neterminate atribuite.

A mai susținut reclamanta că prin dispoziția nr. 191/20 februarie 2003 ce i-a fost comunicată la 14 aprilie 2003 Primarul comunei i-a respins notificarea prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu cu motivarea că " a fost aprobată pe Legea nr.1/2001, anexa 46, poziția nr.1".

Reclamanta a mai arătat că prin amendamentul la hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr.21/2000 în ședința din 21 iunie 2001 la anexa 46 "se validează cu o poziție (defunct - moștenitor )" fără să se precizeze suprafața de teren aferent, suprafața construcțiilor de orice fel ce au aparținut exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949 pentru completarea Legii nr.187/1945.

Astfel, potrivit art.3 din Decretul nr.83/2 martie 1949 nu intrau în prevederile acestui decret obiectele de uz personal și casnic aparținând proprietarilor exploatărilor expropriate, prepușilor acestora precum și familiilor lor.

Precizează reclamanta că prin OUG nr.102/29 iunie 2001 au fost abrogate dispozițiile art.31 din Legea nr. 1/2000 ce îi dădea dreptul la restituirea imobilului în litigiu, iar prin Legea nr.400/9 iulie 2002 prevederile art.31 din Legea nr.1/2000 au fost menținute. În fapt atât prin amendamentul la hotărârea nr.21/2000 menționată cât și prin dispoziția nr. 191/20 februarie 2003 a Primarului comunei i s-a refuzat retrocedarea imobilului în litigiu.

Reclamanta și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor bănești pentru imobilele a căror restituire în natură nu mai era posibilă.

Ulterior, prin cererea din o8.o4.2004 reclamanta a chemat în judecată SC Prodas SA și SC SA motivat de faptul că potrivit expertizei topografice terenul și clădirile anexe, în litigiu aparțin celor două pârâte cu destinația de teren intravilan construcții, pentru producție agricolă, care au fost notificate sub nr. 124 din 22 decembrie 2003 și nr. 123 din 22 decembrie 2003.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr.507/22 iulie 2004, a admis acțiunea împotriva Primăriei comunei, cererea completatoare formulată la 10 decembrie 2003 și cererea de chemare în judecată a altor persoane din 8 aprilie
2004 a SC Prodas SA prin lichidator SC SRL și SC
SA, a anulat dispoziția nr.191/20 februarie 2003 emisă de Primarul comunei și a dispus restituirea în natură a casei de locuit, grajdului, magaziei de scândură și remizei, identificate prin raportul de expertiză întocmit de arhitect și a suprafeței de 2 ha identificată prin raportul de expertiză întocmit de ing., din care 5,484 mp în folosința SC SA iar 14.522 mp în folosința SC Prodas SA.

Totodată, instanța a constatat dreptul reclamantei pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent în sumă de 18.615.000 ROL.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a probat dreptul de proprietate al tatălui ei dobândit prin actul de donație încheiat în 1939, donator fiind (bunicul reclamantei) asupra terenului în suprafață de 2 ha, teren cămin de casă, un grajd cu fânar, o polată, patru cotețe, o magazie din scândură, o remiză și o magazie - fânar din scândură.

S-a mai reținut de către instanță că s-a dovedit că prin Decretul nr.83/1949 de la tatăl reclamantei a fost expropriat imobilul compus din casa cu 19 camere din care 10 camere terminate, grajd, magazie, șase cotețe porci și păsări, două șoproane și suprafața de 2,0933 ha, fiind înscris în fondul "Camera Agricolă" D pe anul 1949. Bunurile expropriate au fost preluate de la proprietar prin procesul verbal din 7 martie 1949 și predate împreună cu celelalte bunuri mobile delegatului organelor puterii de stat din perioada respectivă.

Totodată, cu certificatul de moștenitor nr.19 din 13 ianuarie 1992 emis de notariatul de stat local al Sectorului 6 B reclamanta a probat că este unica succesoare a autorului decedat la 16 noiembrie 1991 în calitate de descendentă.

Astfel fiind, în raport de dispozițiile art.7 (1) și respectiv art.9 (1) din Legea nr.10/2001, instanța a decis că reclamanta era îndrituită la restituirea în natură și liber de orice sarcini a imobilului în litigiu, iar conform expertizei de specialitate a constatat că acestea se află în posesia SC SA și respectiv SC Prodas SA.

În ceea ce privește imobilele care aveau altă destinație decât aceea de locuință și care au fost demolate, un șopron, patru cotețe de lemn, două cotețe de păsări în valoare totală de 18.615.000 ROL, conform evaluării din completarea la expertiza tehnică în construcții, tribunalul a decis că reclamanta era îndrituită la măsuri reparatorii în echivalent.

S-a conchis că, deși prin amendamentul la hotărârea nr.21/2000 a Comisiei județului D pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a aprobat restituirea către reclamantă a bunurilor solicitate în temeiul Legii nr.18/1991, acest aspect nu poate conduce la respingerea notificării cât timp nu s-a dovedit și că bunurile au fost efectiv predate reclamantei.

Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr.378/18.03.2005 a admis apelul declarat de pârâta Prodas prin lichidator C SRL, împotriva sentinței nr.507/22.07.2004 a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă, în contradictoriu cu reclamanta și intimatele-pârâte Agricor și Primăria comunei, județul D, a admis excepția tardivității formulării contestației, excepție invocată de apelantă și a schimbat în tot sentința nr.507/22.07.2004 a Tribunalului Dâmbovița în sensul că a respins ca tardiv formulată contestația reclamantei împotriva pârâților și Primăria comunei.

Instanța de apel a reținut că, față de data comunicării dispoziției nr.191/20.02.2003 emisă de Primarul comunei, județul D prin care i s-a respins reclamantei notificarea, respectiv 21.02.2003 conform adresei nr.370/2003, acțiunea promovată la 14.07.2003 este cu mult peste termenul legal de 30 de zile prevăzut de art.24(7) din Legea nr. 10/2001.

Astfel fiind și întrucât reclamanta nu a făcut dovada că neintroducerea contestației în termenul legal a fost urmarea unei împrejurări mai presus de voința ei, instanța de apel a admis excepția tardivității formulării contestației.

În contra menționatei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și susținând, în esență, că în mod impropriu instanța de apel a calificat acțiunea reclamantei ca pe o simplă contestație împotriva dispoziției nr.191/2003 emisă de Primarul comunei, când de fapt aceasta are o sferă mai largă de solicitări.

În acest sens recurenta a învederat că prin acțiune a cerut "restituirea în natură a imobilului situat în comuna, fosta locuință a tatălui meu, decedat la data de 10.11.1991, compus din casa de locuit, anexele gospodărești și terenul aferent, în suprafață de 2 ha, potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06.03.19454-22.12.1989".

Ori, prin chemarea în judecată a celorlalte două persoane juridice - unități deținătoare ale imobilelor în litigiu - și Prodas, acțiunea cu petitul indicat mai avea două pârâte.

Prin urmare, față de aceste pârâte, acțiunea constituia o contestație în baza Legii nr.10/2001 la dispoziția nr.55/17.02.2004 a și o acțiune întemeiată tot pe Legea nr.10/2001, de obligare la restituire în natură a imobilelor deținute de Prodas SA, care nu soluționase notificare ce-i fusese adresată, iar o atare atitudine reprezenta de fapt un răspuns negativ din moment ce termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr.10/2001 expirase.

Astfel fiind, acțiunea reclamantei cuprinde și contestarea soluției de respingere a notificării data de, precum și sancțiunea lipsei răspunsului la notificarea adresată SC Prodas SA.

În aceste condiții, chiar dacă acțiunea îndreptată împotriva dispoziției nr.191/2003 emisă de Primarul comunei a fost formulată tardiv, la 22 martie 2004 acțiunea nu este tardivă față de pârâtele SC SA care i-a comunicat dispoziția motivată de respingere a notificării la 23 februarie 2004 și respectiv SC Prodas SA care nu a dat curs notificării și nu a emis vreo decizie în acest sens.

Apreciază recurenta că, în ceea ce privește intimata apelantă SC Prodas SA, decizia instanței de apel nu cuprinde soluția respingerii ca tardivă a contestației, deși i-a fost admis apelul, instanța omițând să se pronunțe asupra tardivității acțiunii față de pârâta apelantă care a invocat această excepție.

Prin decizia nr. 6164 pronunțată la 22 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție admis recursul, a casat decizia nr.378 din 18 martie 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Din dosar rezultă că inițial, reclamanta a chemat în judecată Primăria comunei, județul D înțelegând să conteste dispozițiile art.191/20 februarie 2003 emisă de primar, prin care i s-a respins notificarea nr.541/2001 privind imobilul situat în comuna, județul D, fostă locuință a tatălui ei cu anexele gospodărești și terenul aferent de 2 ha. (12dos.nr.5175/2003).

După efectuarea în cauză a două expertize tehnice, reclamanta, în temeiul art.57 Cod procedură civilă a chemat în judecată SC SA și SC SA, în calitate de unități deținătoare a imobilelor solicitate și pe care le-a notificat sub nr.123/2003 și nr.124/22 decembrie 2003, în condițiile art.22 (6) din Legea nr.10/2001 republicată (112-113 și 116-117 dos. nr.5175/2003).

Din cele expuse rezultă că, așa cum a susținut și reclamanta prin motivele de recurs, acțiunea promovată la 14 martie 2003 completată la 10 decembrie 2003 (77 dos.nr.5175/2003) și ulterior întregită prin chemarea în judecată și a SC SA devenită SC Prodas SA și respectiv SC SA, avea și alte capete de cerere în afara contestației asupra dispoziției nr.191/20 februarie 2003 emisă de Primăria comunei prin primar, care vizau pe cele două unități deținătoare introduse în proces, pentru restituirea în natură a terenului și construcțiilor ce le stăpâneau cu subsidiarul acordării de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile demolate.

Instanța de fond s-a pronunțat tocmai având în vedre aceste limite ale învestirii.

Împotriva sentinței dată în cauză a declarat apel numai pârâta SC Prodas SA, invocând atât motive de fond vizând nelegalitatea hotărârii cât și excepția tardivității formulării contestației în raport de data comunicării dispoziției nr.191/2003 emisă de Primăria comunei, prin primar.

Ori, instanța de apel, admițând menționata excepție și care așa cum s-a relevat viza exclusiv dispoziția nr.191/2003 dar care nu a fost emisă de apelantă, practic, a lăsat nesoluționat apelul declarat de SC Prodas SA prin lichidator SC "" SRL, entitate de asemenea, notificată de reclamantă cu respectarea dispozițiilor art.22 (6) din Legea nr.10/2001 dar care nu s-a pronunțat asupra ei, deși potrivit art.25 (1) din Legea nr.10/2001 avea obligația să o facă.

Înalta Curte de Casație și Justiție a conchis că din dispozitivul deciziei atacate cu recurs rezultă că instanța de apel a respins contestația formulată de numai în raport cu pârâții SC SA și Primăria comunei, ceea ce atestă odată în plus că, deși a admis apelul pârâtei SC Prodas SA prin lichidator SC "" SRL nu a luat nici o măsură în ceea ce o privește pe această pârâtă apelantă, în schimb s-a pronunțat cu privire la SC SA care însă nu a declarat apel și nici nu a emis dispoziția nr.191/2003.

Cauza a fost reînregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr. 9813,-, iar la termenul din data de 2.12.2009 intimata reclamanta a depus la dosarul cauzei două declarații autentificate sub nr.3147/19.10.2009 și nr.3146/19.10.2009 de către, solicitând și oral cele consemnate în aceste declarații, respectiv a se lua act că renunță la însuși dreptul pretins în raport cu pârâta intimată Primăria comunei și cu pârâta apelantă SC SA.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la cererea de renunțare a reclamantei la însuși dreptul pretins în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei și SC SA, Curtea de Apel constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamanta și-a completat acțiunea la data de 10.12.2003 în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor bănești pentru imobilele a căror restituire în natură nu mai era posibilă.

Ulterior, reclamanta a chemat în judecată SC SA SA și SC SA motivat de faptul că potrivit expertizei topografice terenul și clădirile anexe, în litigiu aparțin celor două pârâte cu destinația de teren intravilan construcții, pentru producție agricolă, care au fost notificate sub nr. 124/22 decembrie 2003 și nr. 123/22 decembrie 2003.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr.507/22 iulie 2004, admis acțiunea împotriva Primăriei comunei, cererea completatoare formulată la 10 decembrie 2003 și cererea de chemare în judecată a altor persoane din 8 aprilie
2004 a SC Prodas SA prin lichidator SC SRL și SC
SA, a anulat dispoziția nr.191/20 februarie 2003 emisă de Primarul comunei și a dispus restituirea în natură a casei de locuit, grajdului, magaziei de scândură și remizei, identificate prin raportul de expertiză întocmit de. și a suprafeței de 2 ha identificată prin raportul de expertiză întocmit de ing., din care 5,484 mp în folosința SC SA iar 14.522 mp în folosința SC Prodas SA.

Totodată, instanța a constatat dreptul reclamantei pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent în sumă de 18.615.000 ROL.

Împotriva sentinței dată în cauză a declarat apel numai pârâta SC Prodas SA, invocând atât motive de fond vizând nelegalitatea hotărârii cât și excepția tardivității formulării contestației în raport de data comunicării dispoziției nr.191/2003 emisă de Primăria comunei prin primar.

În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației, în raport de data comunicării dispoziției nr.191/2003 emisă de Primăria comunei prin primar, se poate observa că Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia exercitării controlului judiciar prin decizia nr.6164/2008 a stabilit, cu putere de lucru judecat, în conformitate cu dispozițiile art.315 cod pr.civilă pentru instanța de trimitere, că cele două societăți comerciale au fost, de asemenea, notificate de reclamantă cu respectarea dispozițiilor art.22 (6) din Legea nr.10/2001, dar nu s-au pronunțat asupra lor, deși potrivit art.25 (1) din Legea nr.10/2001, aveau obligația să o facă.

Raportat la declarațiile orale ale reclamantei intimate date în fața instanței la data de 2.12.2009 și confirmate prin declarațiile cu nr.3146 și nr.3147 din 19 octombrie 2009, autentificate la BNP, Curtea de Apel constată căreclamanta a înțeles să renunțe la însuși dreptul pretins împotriva Primăriei comunei și împotriva apelantei SC SA.

Ori, în conformitate cu dispozițiile art.247 cod pr.civilă renunțarea la dreptul pretins se poate face și fără învoirea celeilalte părți, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel, atât în ședință, cât și prin înscris autentic, iar potrivit art.247 alin.5 cod pr.civilă, atunci când renunțarea este făcută în fața instanței de apel hotărârea va fi anulată în totul sau în parte în măsura renunțării.

Ca atare, singurul apel declarat în cauză cel al SC SA apare ca fiind fondat sub aspectul declarației reclamantei prin care a înțeles să renunțe la însuși dreptul pretins împotriva acestei părți.

Raportat la această chestiune procedurală prealabilă, se poate observa că nu mai pot fi analizate motivele de apel invocate de către aceasta cu privire la soluționarea pe fond a cauzei.

În condițiile în care reclamanta a renunțat la însuși dreptul pretins în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria comunei se poate constata că nu poate fi analizată nici măcar ca motiv de ordine publică excepția tardivității formulării contestației împotriva dispoziției nr. 191/2003 emisă de Primăria comunei prin primar, renunțarea de față operând similar unuifine de neprimireal oricăror cereri și excepții referitoare la acțiunea formulată.

În ceea ce privește admiterea acțiunii în raport cu SC SA, parte care nu a înțeles să declare apel împotriva sentinței civile nr.507/2004, Curtea de Apel nu poate exercita controlul judiciar, prevederile hotărârii instanței de fond bucurându-se în acest caz de putere de lucru judecat.

Ca atare, în baza dispozițiilor art.296 cod pr. civilă va fi admis apelul declarat de SC SA, iar conform art.247 alin.5 cod pr. civilă va fi anulată în parte sentința civilă nr.507/2004 a Tribunalului Dâmbovița în sensul că potrivit art.247 cod pr. civilă se va lua act de renunțarea reclamantei la însuși dreptul pretins în contradictoriu cu pârâtele SC SA și Primăria comunei cu consecința respingerii acțiunii în măsura renunțării la dreptul pretins față de cele două pârâte, respectiv anularea dispoziției nr.191/2003 a Primarului comunei și restituirea în natură a suprafeței de 14522 mp aflată în folosința SC SA și a construcțiilor edificate pe acesta ce au aparținut contestatoarei.

Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței cu privire la SC SA, în sensul că, raportat la această parte, acțiunea a fost admisă prin obligarea la restituirea în natură a suprafeței de 5484 mp și a construcțiilor edificate pe aceasta, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de ing. în fața instanței de fond (filele 153 - 157 și 162 - 165 dosar fond) și la constatarea dreptului de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent prin despăgubiri bănești pentru construcțiile demolate.

Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, dându-se preeminență principiul disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de pârâta SC SA-prin lichidator, cu sediul în P,-,. 34 R 2,. A,. 2, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței civile nr. 507 pronunțată la 22 iulie 2004 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B,-, - 4,. 1,. 6,. 37, sector 6, Cod poștal - și cu pârâții SC SA, cu sediul în, Cod poștal -, Județ D,prin lichidator, cu sediul în P,-,. 34 R 2,. A,. 2, Cod poștal -, Județ P și PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, Cod poștal -, Județ D, cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr. 6164 pronunțată la 22 octombrie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ia act de renunțarea reclamantei la dreptul pretins în contradictoriu cu pârâtele SC Prodas SA și Primăria.

Anulează în parte sentința civilă nr. 507/2004, în măsura renunțării la dreptul pretins față de cele două pârâte.

Menține în rest soluția cu privire la SC SA.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2009.

Președinte, Judecător,

- - - - -

Fiind în concediu fără plată

se semnează de

Președintele instanței

Grefier,

- -

Red.tehnored./CC

7.ex. 21.12.2009

fond.5175/2003 Trib.

fond.

operator date cu caracter personal

notificare nr.3120

Președinte:Mioara Iolanda Grecu
Judecători:Mioara Iolanda Grecu, Elisabeta Gherasim

#Judecator Mioara Iolanda Grecu

Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Ploiesti