Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 219
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de contestatorii prin procurator -, domiciliată în B,-, sector 1, Cod poștal - și, domiciliat în B,-, sector 1, Cod poștal - împotriva sentinței civile nr. 1579 pronunțată la 3 iunie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA, cu sediul în M,-, Cod poștal -, Județ
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-contestatoare și apelantul-contestator reprezentați de avocat din Baroul Buzău și intimata Primăria M prin consilier juridic, lipsind procuratoarea -.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că expertul a depus la dosar o cerere de reexaminare încheierii de ședință din 11 iunie 2009 prin care a fost amendat pentru nedepunerea lucrării.
De asemenea, se învederează că procuratoarea - a depus la dosar un set de acte, cu borderou, respectiv:sentința civilă nr. 1244/2009 a Judecătoriei Mizil, comunicarea nr. 853/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil dată în dosarul nr. 853/P/2007 la data de 30.06.2008, adresa nr.14804/2009 a Primăriei M, cererea formulată de la data de 21.01.1998, certificatul eliberat de Arhivele Naționale-Direcția Județeană P, adresa nr.1536/1994 eliberată de Arhivele Naționale-Direcția Județeană P, declarația autentificată sub nr.51/1198, procesul-verbal nr. 500/1931, titlul de proprietate nr-, acte de stare civilă, certificatul nr. 816/1997 eliberat de Arhivele Naționale-Direcția Județeană P, procesele-verbale din 13 iulie 1946, 1 august 1946, 13 august 1946, 30 ianuarie 1948, 30 august 1948, 13 aprilie 1945, șase schițe de plan.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că nu este de acord cu admiterea cererii de reexaminare formulată de expert, întrucât, pe de o parte, acesta nu a răspuns obiecțiunilor încuviințate de instanță, raportul de expertiză depus la termenul anterior fiind identic cu primul raport de expertiză, iar pe de altă parte, lucrarea a fost depusă la aproape un an de zile de la data când a fost încuviințată.
Avocat, având cuvântul, arată că este de acord cu admiterea cererii de reexaminare, întrucât expertul s-a deplasat de mai multe ori pe teren, dar nu a fost ajutat de reprezentanții primăriei să obțină relații cu privire la terenuri, pentru a le putea identifica.
La solicitarea instanței, avocat precizează că s-a formulat o singură notificare pentru terenurile intravilane solicitate de contestatori, întrucât acestea fac parte din Moșia.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că reclamanții au formulat 11 notificări pentru terenuri, printre care și notificarea nr. 148/2001, care face obiectul prezentului dosar. Pentru lămurirea situației, depune la dosar precizări cu privire la notificările formulate de contestatori.
Avocat, având cuvântul, arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că expertul nu a răspuns obiecțiunilor depuse în scris la fila 305 din dosar și încuviințate de instanță.
La fila 82 din dosar există o cerere formulată de expertul în care arată că nu poate identifica terenurile doar pe baza actelor existente la dosar, iar în situația în care nu se renunță la efectuarea expertizei, a solicitat să se încuviințeze identificarea terenurilor de către contestatori, pe răspunderea acestora.
Deși instanța a dispus ca identificarea să se facă în baza actelor prezentate de părți, expertul a identificat terenurile doar în baza susținerilor contestatorilor.
Precizează că nu solicită refacerea expertizei, dar solicită ca susținerile sale să fie considerate apărări pe fondul cauzei.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, arată că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea motivat de faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și nici dovada că terenurile au fost preluate în mod abuziv.
Precizează că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite să li se restituie terenurile, potrivit art. 3 din Legea nr. 10/200, iar dovada dreptului de proprietate pentru terenul intravilan s-a făcut cu situația parcelară, iar pentru terenul extravilan cu procesul-verbal din 2 martie 1949.
Solicită admiterea apelului în sensul de a se admite acțiunea și a se dispune restituirea, către contestatori, a Moșiei, formată din și teren.
Pentru se solicită măsuri reparatorii în echivalent, potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005, întrucât a fost demolat.
Referitor la terenuri, precizează că din suprafața totală de 215 ha s-au restituit contestatorilor 50 ha, astfel că, se solicită restituirea suprafeței de 165 ha, din care 115 ha teren extravilan aferent conacului, iar 50 ha intravilan, liber de construcții.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, întrucât, la data preluării, terenurile solicitate de contestatori erau terenuri agricole, situate în extravilan, astfel că, nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
O dovadă în acest sens, este faptul că, în baza legilor fondului funciar, autoarei contestatorilor i s-a emis un titlul de proprietate pentru suprafața de 50 ha, teren care a făcut parte din aceeași moșie.
Mai arată că o parte din terenurile solicitate de contestatori fac parte din domeniul public, pe ele fiind amplasate un parc și un cinematograf, astfel că, nu pot fi restituite.
Referitor la cererea contestatorilor de a li se acorda măsuri reparatorii în echivalent pentru, solicită să fie respinsă, întrucât a fost formulată prima dată în fața instanței, fără a se solicita să fie identificat printr-o expertiză de specialitate.
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 3885/25.04.2006, contestatorii și au chemat în judecată pe intimata Primăria M, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea intimatei să finalizeze procedura administrativă prealabilă referitoare la notificarea privind retrocedarea în natură a și terenului aferent acestuia, de 215 ha, situate în M, ce au aparținut defunctului ().
În motivarea acțiunii, contestatorii au arătat că autoarea lor este moștenitoarea defunctului, în baza sentinței civile nr. 431/2003 Judecătoriei Mizil, defunct care deținut în proprietate imobilele sus-menționate, preluate abuziv de către stat, caz în care, intimata refuză să soluționeze notificarea nr. 148/2001 formulată de autoarea lor, privind restituirea diferenței de teren neatribuită din 215 ha și plata unor despăgubiri de circa 100.000 dolari pentru conacul demolat.
La data de 16.05.2006, intimata formulat întâmpinare prin care invocat excepția necompetenței materiale a instanței, în condițiile în care acțiunea vizează obligație de face, fiind competentă instanța de drept comun.
La data de 19.05.2006, contestatorii și-au completat acțiunea, solicitând obligarea intimatei să le retrocedeze, în natură, și suprafața aferentă de 215 ha teren, din care 54 ha intravilan pe raza orașului
În ședința publică din 13.06.2006, instanța respins excepția necompetenței materiale, în condițiile în care acțiunea are ca temei juridic Legea nr. 10/2001, fiind de competența tribunalului și nu judecătoriei.
La 27.06.2006 și 1.09.2006, contestatorii și-au precizat acțiunea în sensul că solicită judecarea în fond notificării cu nr. 148/2001, obligarea intimatei să le restituie și suprafața de teren aferentă, de 165 ha, situate pe raza orașului M, motivându-se că aceste imobile cad sub incidența Legii nr.10/2001, în condițiile în care au fost preluate de IAS, iar terenurile au fost trecute în intravilan.
Prin încheierea din 17.04.2007, s- dispus suspendarea cauzei în baza art.242 pct.2 pr.civilă, iar la data de 26.06.2007, cauza a fost repusă pe rol.
Prin contestația înregistrată cu nr. 3916/105/18.06.2007, contestatorii și au chemat în judecată pe intimata Primăria M, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea dispoziției de respingere nr.874/30.05.2007, obligarea intimatei să le emită titluri de valoare nominală pentru, până la concurența sumei de 100.000 dolari, la restituirea în natură suprafeței aferentă acestuia, de 165 ha, motivându-se că autoarea lor, este moștenitoarea defunctului, care dobândit cele două imobile prin contractul nr. 26950/1920 și preluate abuziv de către stat, astfel încât, în mod eronat intimata le-a respins notificarea cu nr.148/2001 privind restituirea în natură a terenului de 165 ha și plata unor despăgubiri privind conacul demolat.
În ședința publică din 4.09.2007, instanța, având în vedere că între aceleași părți există două dosare cu același obiect și cauză, dispus conexarea dosarului cu numărul mai mare, respectiv nr-, la dosarul cu numărul mai mic, respectiv la prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 1579 pronunțată la 3 iulie 2008, Tribunalul Prahova, a respins atât acțiunea principală-completată și precizată formulată de contestatorii și, cât și contestația conexată, ca neîntemeiate, reținând următoarele:
Prin actele de vânzare din 8.12.1920, actul dotal din 22.11.1913, certificatul nr. 571/27.07.2001, procesele-verbale din 26.10.1922 și 28.05.1930, extrasul din 1949, numitului () dobândit 1/2 din partea rămasă neexpropriată din Moșia, situată în M, în suprafață de 112 ha, împreună cu toate construcțiile și îmbunătățirile amplasate pe aceasta, însă numiții și din au figurat înscriși în tabelele de exproprieri cu suprafețele de teren expropriate la nr.64 în perioada 1919-1945 cu Moșia, în suprafață de 215 ha, rămase după exproprierea în baza Decretului Lege nr. 3697/1918 și care au fost supuse exproprierii, în timp ce, în tabelul privind proprietarii expropriați în baza Decretului Lege din 2.03.1949, la nr. 4 figurează, din comuna -, cu următoarele terenuri expropriate: 59 ha arabil, 28 ha vii, 600 mp clădiri, în total 87 ha.
În baza Avizului nr.335/23.02.1946, proceselor-verbale din 1.08.1946, 13.07.1946, 30.01.1948, 13.08.1946, 30.04.1948, 13.04.1945 și 12.06.1946, fișelor de expropriere depuse la dosar, dispozitivului de parcelare existent la dosar, situației de parcelare, în perioada 1945-1948 s-au expropriat de la și terenurile situate în M, de 37 ha, 34,43 ha, 5 ha arabil, expropriindu-se de la la 6.09.1928, în baza Decretului Lege nr. 3697/1918 terenuri în suprafață totală de 138,670 ha din Moșia, iar de la s-au expropriat la 13.08.1946 și 1.04.1948, terenurile de 4,50 ha și 18,44 ha, situate în M, de la 15 ha situate în - Moșia în 1930.
S-a mai reținut că, potrivit actelor sus-menționate, s- procedat la exproprierea terenului -, la 13.04.1945 și 12.06.1946, ce aparținut numiților și, din care li s- rezervat acestora cota de 50 ha moșie, din care s- procedat la împroprietărirea unor persoane din M, sat, cu 16,5112 ha.
Conform actelor de stare civilă existente la dosar, certificatelor de moștenitor nr.80/2000 și nr.27/2002, sentinței civile nr.431/13.05.2003 Judecătoriei Mizil, fost admisă acțiunea formulată de contestatorul împotriva contestatoarei și s- constatat că defuncta, decedată la 4.12.2001, avut calitatea de moștenitoare a defunctului (), decedat la 28.03.1952, defunctului, decedat la 7.09.1978, defunctei (), decedată la 1.03.1985, și că de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori legali contestatorii și numita, în calitate de nepoți de fii predecedați.
Prin titlul de proprietate nr. 94057/25.05.2005 s- reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numiților și, autorii contestatorilor, în calitate de moștenitori ai defunctului, asupra terenului de 50 ha, situat în M, județul P, arabil și vie.
În baza dispoziției nr.1072/22.09.2006 emisă de către intimată, fost respinsă notificarea formulată de contestatori și înregistrată la nr.196/24.08.2005 privind restituirea în natură a terenurilor situate în M, în calitate de moștenitori ai defuncților, (), ca fiind tardiv formulată.
Prin dispoziția nr.874/30.05.2007 a fost respinsă notificarea nr. 148 din 13.11.2001 formulată de contestatori privind restituirea în natură clădirilor, conacelor, terenurilor și utilajelor aferente acestora, preluate abuziv prin Decretul nr. 83/1949, reprezentând Moșia, în virtutea prevederilor art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, motivându-se că terenurile în litigiu, fiind în extravilan, nu intră sub incidența Legii nr.10/2001.
A mai arătat instanța de fond că, din raportul de expertiza tehnică topometrică ing., reiese că Moșia, în suprafață de circa 165 ha, se compune din 115 ha extravilan, amplasate pe raza administrativă orașului și circa 50 ha intravilan situate în M, caz în care, din Moșia, 100 ha se suprapune peste terenul reconstituit lui, astfel încât, terenul în litigiu este unul și același cu terenul ce ar fi aparținut autorilor contestatorilor, menționându-se că terenul din extravilan, de 115 ha, a fost reconstituit în totalitate foștilor proprietari, în baza legilor fondului funciar.
De asemenea, s-a mai reținut că în cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică ing. rezultă că parte din terenurile în litigiu, notificate de contestatori, constituie proprietăți publice în baza HG nr. 1359/1988 și a Hotărârii nr. 61/1995 Consiliului Local M, terenuri pe care se află amplasate parcuri și un cinematograf, iar restul terenurilor pe care se află amplasate un restaurant, un abator și 60 locuri de casă pct., de 11 pogoane, reprezintă proprietăți particulare.
S-a mai arătat că potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.10/2001 modificată, imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6.03.1945- 22.12.1989 se restituie în natură, iar în cazul în care asemenea restituire nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Totodată, dispozițiile art.8 din Legea nr. 10/2001 modificată, prevăd că nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al cărora regim juridic este reglementat prin legile fondului funciar, respectiv Legea nr. 18/1991 modificată, Legea nr. 1/2000 modificată și Legea nr. 169/1997 modificată.
În baza art.39 din Legea nr.18/1991 modificată, art.16 din Legea nr. 1/2000 modificată, persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949 și al oricăror alte acte normative de expropriere, sau moștenitorii acestora, au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren trecută în proprietatea statului.
Instanța de fond a reținut că, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că, la 8.12.1920, numitul dobândit în timpul vieții un teren de 112 ha și toate construcțiile și îmbunătățirile amplasate pe acest teren, reprezentând Moșia, însă în perioada 1945-1948, cu ocazia aplicării legii reformei agrare și Decretului Lege din 2.03.1949, s-au expropriat de la acesta diferite suprafețe de teren din Moșia, în timp ce, numiții și au dobândit în timpul vieții terenuri reprezentând Moșia, în suprafață totală de 97 ha, 94,43 ha ce au fost ulterior expropriate în urma aplicării legii reformei agrare și Decretului Lege din 2.03.1949, menționându-se că, în baza Decretului Lege nr. 3697/1918 s-au expropriat de la și terenuri din Moșia, rămânând cu 215 ha teren neexpropriat.
Pe de altă parte, instanța a reținut că, potrivit actelor existente la dosar, autoarea contestatorilor, este moștenitoarea defuncților, și, fiindu- reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 50 ha, în baza legilor fondului funciar, în calitate de moștenitoare defunctului și că, terenurile în litigiu, în suprafață totală de 165 ha, din care 115 ha extravilan și 50 ha intravilan, se află amplasate pe raza orașului M, făcând parte din Moșia, caz în care, suprafața de 115 ha a fost reconstituită conform legilor fondului funciar, iar restul terenurilor constituie proprietate publică și privată, astfel încât, prin Dispoziția nr. 874/30.05.2007 fost respinsă notificarea contestatorilor.
A apreciat tribunalul că, atât timp cât autoarea contestatorilor este moștenitoarea defunctului, în baza sentinței civile nr. 431/2003 și că acesta din urmă deținut în proprietate un teren în suprafață totală de circa 112 ha, reprezentând Moșia și o serie de construcții imobile expropriate de la în perioada 1945-1949 în urma aplicării legii reformei agrare din 1945 și Decretului Lege nr. 83/1949, înseamnă că aceste imobile solicitate de contestatori să le fie restituite, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, ci a Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, deoarece la data preluării respectiv 1945-1949, terenurile sus-menționate constituind Moșia erau terenuri agricole, amplasate în extravilan, iar actele normative în baza cărora au fost expropriate de la fostul proprietar, nu fac obiectul restituirii reglementate de Legea nr.10/2001, ci de legile fondului funciar.
dovadă în acest sens, o constituie și titlul de proprietate nr. 94057/2005 în baza căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autoarei contestatorilor, în calitate de moștenitoare legală defunctului, asupra unui teren de 50 ha, situat în și care făcut parte din aceeași moșie, în urma aplicării Legilor Fondului Funciar și nicidecum Legii nr. 10/2001. Mai mult chiar, din cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică ing., reiese, cu certitudine, că întregul teren de 165 ha făcut obiectul legilor fondului funciar și nu Legii nr. 10/2001, întrucât o parte din această suprafață de teren, respectiv 115 ha, fost reconstituită unor terțe persoane în urma aplicării legilor fondului funciar, iar cealaltă parte constituie proprietate publică și privată, neputând face obiectul Legii nr. 10/2001.
S-a mai arătat că, pentru a se stabili dacă asupra unor parcele din terenul de 165 ha, sunt aplicabile, sau nu, dispozițiile legilor fondului funciar sau ale Legii nr. 10/2001, se ține seama de actul normativ ce stat la baza preluării lor de la fostul proprietar, și nu de situația juridică actuală a acestor terenuri sau de amplasamentul actual al acestora.
În condițiile în care terenul în litigiu, în suprafață totală de 165 ha, fost preluat de la fostul proprietar, în perioada 1945-1949, în urma aplicării legii reformei agrare din 1945 și Decretului Lege nr.83/1949, înseamnă că modul de restituire acestor terenuri, indiferent de amplasamentul actual al acestora, este reglementat de legile fondului funciar și nicidecum de Legea nr. 10/2001, mai ales că această din urmă lege exceptează de la reglementare, în mod expres, terenurile agricole preluate în baza unor acte normative de expropriere.
Pe de altă parte, nu există nicio dovadă la dosar că petenții ar fi moștenitorii defuncților, și și, chiar dacă aceștia ar avea calitatea de moștenitori ai celor trei defuncți, nici terenurile ce au aparținut acestora, reprezentând Moșia, nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, ci legilor fondului funciar, fiind expropriate în urma aplicării legii reformei agrare din 1945 și Decretului Lege nr. 83/1949, acte normative de expropriere ce cad sub incidența legilor fondului funciar și nu Legii nr. 10/2001.
Tribunalul a apreciat că pretențiile contestatorilor privind restituirea în natură, terenului în suprafață totală de 165 ha și acordarea unor măsuri reparatorii pentru aceste imobile în cazul în care nu ar putea fi restituite în natură, sunt neîntemeiate deoarece, pe de o parte, nu există nicio dovadă la dosar care să ateste preluarea de către stat, de la defunctul, unui, iar pe de altă parte, contestatorii nu au dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, atât timp cât terenurile în litigiu nu fac obiectul acestei legi.
Totodată, s-a arătat că invocarea de către contestatori unor hotărâri judecătorești pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce privește aplicarea în speță Legii nr. 10/2001, nu poate fi avută în vedere întrucât aceste hotărâri judecătorești vizează pretenții total diferite de pretenția formulată de contestatori, precum și imobile care au fost preluate de către stat în baza unor acte normative ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001 și nicidecum legilor fondului funciar.
instanța de fond că în mod corect intimata a emis Dispoziția nr. 874/2007 prin care respins cererea de notificare cu nr. 148/2001, constatând că terenurile în litigiu nu cad sub incidența Legii nr.10/2001 ci a legilor fondului funciar, împrejurare recunoscută și de către contestatori pe parcursul soluționării cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii prin procurator - și,pentru următoarele motive:
Contestatorii susțin că în mod greșit s-a respins ca neîntemeiată contestația, respectiv cererea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc sau acțiuni, în conformitate cu dispozițiile art.16 din Legea nr.10/2001, completată prin Legea nr.247/2005, pentru construcția intitulată, deoarece cumpărătorul din actul de proprietate exhibat ca titlu este una și aceeași persoană cu autorul reclamanților apelanți.
Arată apelanții contestatori că este nefondată motivarea instanței în sensul că autorul lor nu a făcut dovada calității de proprietar pentru conacul și a suprafeței de teren aferente.
Astfel, apelanții menționează că din probele administrate în cauză rezultă faptul că au făcut dovada proprietății, a deținerii legale a acesteia în momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită, precum și faptul că autorul lor este persoana deposedată, pentru că persoana individualizată în procesele verbale de expropriere, cu privire la suprafețele de teren intravilan este presupusă că deținea suprafețele de teren în nume de proprietar, iar prin actul de proprietate, apelanții răstoarnă prezumțiile simple prevăzute de art.22 alin.1 în sensul că cel de la care s-au preluat suprafețele de teren este și proprietar.
Totodată, precizează apelanții că Primăria Maf ăcut opoziție pentru că toate suprafețele de teren intravilane și cei 100 ha teren ce aparținea Moșiei, i-au fost reconstituite unui cetățean de etnie romă, din acest punct de vedere toate suprafețele de teren intravilane au făcut obiectul unor înstrăinări, așa cum precizează și expertul.
În concluzie, apelanții contestatori solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată.
De asemenea, apelanții contestatori au depus la dosar completări la motivele de apel prin care au solicitat introducerea în cauză a SC România cu sediul în comuna -, sat., DN 72, județul P, în conformitate cu dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005 care are calitate de unitate deținătoare a suprafeței de teren intravilan de 5300 mp ce face obiectul notificării nr.148/2001 și obiectul apelului de față.
Prin încheierea de ședință din data de 12 noiembrie 2008, în baza dispozițiilor art.295 alin.2 cod pr. civilă a dispus completarea probelor cu o expertiză topografică pentru refacerea expertizei efectuate la instanța de fond și pentru stabilirea întinderii fiecărei suprafețe de teren din intravilan cu întocmirea schițelor de plan pentru fiecare teren identificat, raportul de expertiză fiind întocmit de expertul topograf și depus la dosar la data de 16 septembrie 2009.
La data de 2 decembrie 2009, intimata Primăria orașului Mad epus la dosar precizări - concluzii scrise prin care, după cea făcut un istoric al cauzei, solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond prin care a fost respinsă contestația formulată de contestatori ca neîntemeiată.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma hotărârii pronunțate de Tribunalul Prahova, în raport de criticile formulate de contestatori, apreciază că apelul este întemeiat în limita și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, obiectul contestației, așa cum a fost completată și precizată de către apelanți, îl constituie, pe de o parte acordarea de măsuri reparatorii, în echivalent, cât privește conacul ce aparține moșiei, întrucât acesta a fost demolat, iar pe de altă parte terenul în suprafață de 165 ha din care 115 ha teren extravilan, aferentă conacului, iar 50 ha intravilan, liber de construcții.
Referitor la aceste imobile, așa cum au fost precizate mai sus, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, în ceea ce privește conacul, cererea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc sau acțiuni, este neîntemeiată, deoarece în conformitate cu dispozițiile art.16 din legea 10/2001 completată prin Legea 247/2005, pentru această construcție nu s-au produs dovezi de către contestatori, că acel cumpărător din actul de proprietate exhibat ca titlu este una și aceeași persoană cu autorul contestatorilor apelanți.
Chiar expertul în lucrarea efectuată a precizat că nu a putut să identifice imobilul, întrucât nu au existat acte - dovezi, constatările efectuate s-au întocmit numai pe baza susținerilor contestatorilor
Sub acest prim aspect, contestația (inițială și conexă) este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca nefondată, potrivit dispozițiilor art.296 cod pr. civilă.
Cât privește suprafața de teren de 165 ha din care 115 ha teren extravilan și 50 ha teren intravilan, solicitată de către contestatori în sensul de a li se restitui, Curtea apreciază că, față de constatările efectuate de expertul topo prin expertiza întocmită, în sensul că pe aceasta sunt amplasate diferite construcții, parc, cinematograf, contestatorilor li se pot recunoaște dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru această suprafață de teren situată în raza administrativă a orașului
Sub acest ultim aspect, Curtea apreciază că prima instanță nu a analizat în mod corect actele depuse la dosar de către contestatori, cu care aceștia și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite în a obține măsuri reparatorii, în sensul dispozițiilor art.3 din Legea 10/2001, ca o consecință a dreptului lor de proprietate asupra acestora, terenurile fiind preluate în mod abuziv.
Că este așa, rezultă nu numai din procesele verbale de preluare, aflate la filele 135, 153 - 158 dosar apel, situația parcelară a suprafețelor expropriate din cuprinsul teritoriului Comunei M din anul 1949, dar și din raportul de expertiză ce s-a efectuat în cauză de către expert ing., care în răspuns la obiectivele fixate de instanță, a arătat că terenul în litigiu este unul și același cu terenul ce a aparținut contestatorilor și autorilor lor.
La această expertiză, așa cum a fost refăcută, intimata Primăria Orașului M nu a formulat obiecțiuni, ci doar apărări de fond, la fel și apelanții contestatori, întrucât au fost mulțumiți de conținutul acesteia.
Pentru toate considerentele sus menționate, Curtea urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art.296 cod pr. civilă, să se admită apelul, a se schimba în tot sentința sus menționată și drept consecință a se admite în parte contestația conexă, a se anula dispoziția nr.874/2007 și a se constata că apelanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 165 ha, situat în raza administrativă a orașului
De asemenea, în ceea ce privesc măsurile reparatorii solicitate pentru, ce fac obiectul contestației conexe, urmează a fi respinse ca nefondate, pentru considerentele sus menționate, iar conform disp.art.274 cod pr. civilă, urmează a obliga intimata Primăria Orașului M să plătească apelanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de contestatoriiprin procurator -,domiciliată în B,-, sector 1, Cod poștal - și, domiciliat în B,-, sector 1, Cod poștal -,împotriva sentinței civile nr. 1579 pronunțată la 3 iunie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA, cu sediul în M,-, Cod poștal -, Județ
Schimbă în tot sentința sus menționată.
Admite în parte contestația, conexă.
Anulează dispoziția nr.874/2007.
Constată că apelanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 165 ha situat în raza administrativă a orașului
Respinge în rest contestația conexă.
Obligă intimata Primăria orașului M să plătească apelanților contestatori 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Fiind în concediu fără plată
Se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
- -
Fiind în concediu de odihnă
Se semnează de
Prim Grefier
Red.tehnored.AP/CC
6 ex.29.12.2009
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Aurelia Popa
