Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 222/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 222/
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 71/A din 15.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUN. G și PRIMARUL MUNICIPIULUI G, în acțiunea civilă având ca obiect legea 10/2001, cauză trimisă spre rejudecarea apelului.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28.10.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi care face parte integrantă din prezentat când, Curtea, pentru a da posibilitatea apelantului-reclamant să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 30.10.2008 când,
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea a reținut următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată Consiliul local G reprezentat prin Primarul municipiului G - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în G,- ce a constituit proprietatea părinților săi și în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 837/27.03.1924 al Tribunalului județului, secția notariat, imobil ce a fost naționalizat abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.
Totodată reclamantul a învederat că în prezent terenul solicitat este liber și poate fi restituit în natură, sens în care a notificat sub nr. 135 N/06.06.2001 Primăria Municipiului G care însă nu i-a analizat notificarea în termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr.10/2001 și nu a emis vreo dispoziție sau decizie motivată ca răspuns la notificare.
Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 34/31.01.2003 a respins acțiunea ca inadmisibilă, soluție menținută de Curtea de APEL GALAȚI, secția civilă, prin decizia nr. 96/A/20.06.2003.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 2607/31.03.2004 a admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei nr. 96/A/20.06.2003 a Curții de APEL GALAȚI, secția civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
În considerentele deciziei s-a reținut că în condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia sau dispoziția prevăzută de art. 23 din lege, în termen de 60 de zile nu se poate refuza persoanei îndreptățite, dreptul de a se adresa instanței competente - adică tribunalului - pe considerentul că cererea sa ar fi prematur introdusă sau inadmisibilă. Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, dar acest refuz trebuie cenzurat de către tribunal tot în condițiile acestei proceduri speciale.
Curtea de APEL GALAȚI, secția civilă, prin decizia nr. 156/A/16.12.2004 a admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 34/31.01.2003 a Tribunalului Galați, secția civilă, pe care a anulat-o și a fixat termen pentru judecarea cauzei la 20.01.2005.
Ulterior, Curtea de APEL GALAȚI, secția civilă, prin decizia nr. 71/A/15.03.2006 a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Consiliul Local al municipiului G în baza Legii nr. 10/2001 și a obligat Primăria municipiului G să atribuie prin compensare suprafața de 576 mp identificată cu culoarea albastră în schița anexă la suplimentul de expertiză efectuat de expert.
În motivarea soluției instanța a reținut că potrivit expertizei topometrice efectuată în cauză imobilul din- G, solicitat de reclamant a-i fi restituit în natură nu a putut fi identificat cu precizie deoarece str. - și construcțiile din zonă au fost dezafectate pe toată suprafața de teren situată în zonă - fiind construite blocuri cu rețele de deservire și amenajări de spații verzi.
Expertiza a fost completată la cererea reclamantului cu obiectivul de a identifica o suprafață liberă de teren în vecinătatea fostei proprietăți a autorilor reclamantului.
Suplimentul la raportul de expertizăa identificat două suprafețe de teren, între blocuri, respectiv 513 mp spațiu situat între blocurile 1, 1, 1 și Post trafo și un alt teren în suprafață de 576 mp spațiu constituit din două parcele S 1 având suprafața de 320 mp și S 2 în suprafață de 256 mp ambele situate la - blocul, la - str. -, la - blocul 3, la - monumentul istoric " Poarte ".
Curtea de Apel având în vedere art. 1 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 a conchis că între măsurile reparatorii prin echivalent ce pot fi acordate persoanei îndreptățite, atunci când restituirea în natură nu era posibilă figurează și compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării sau despăgubiri.
În speță, restituirea în natură nu era posibilă și întrucât reclamantul a cerut măsuri reparatorii prin compensare cu un alt teren liber și vecin, iar primăria nu a justificat imposibilitatea obiectivă față de această reparație, reclamantul era îndrituit să primească suprafața de 576 mp identificată în schița 1 anexă la suplimentul raportului de expertiză ( culoarea albastră ) efectuat de expert.
În contra menționatei decizii a declarat recurs Primarul municipiului G în calitate de reprezentant al administrației publice locale susținând în esență că prin decizia criticată a fost obligată Primăria municipiului G să atribuie reclamantului teren în compensare, respectiv suprafața de 576 mp conform expertizei, ori părți ale raportului juridic dedus judecății erau reclamantul și Consiliul local al municipiului G prin primar.
Or, potrivit art. 66 și 67 (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 calitate procesuală are Primarul municipiului G care este îndrituit prin lege să reprezinte municipiul în Justiție.
De asemenea, conform art. 38 lit. f din Legea nr. 215/2005Consiliul local este cel care administrează domeniul public și domeniul privat al comunei sau orașului, iar conform lit. g al aceluiași articol este cel ce hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei,m sau orașului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local în condițiile legii.
Cu alte cuvinte, instituția îndrituită de lege să dispună de terenurile ce aparțin domeniului public este doar Consiliul Local al municipiului G, atribut ce excede competențele instanțelor judecătorești, potrivit legii.
Pe de altă parte, regimul juridic al terenurilor ce fac parte din domeniul public sau privat al unităților administrativ - teritoriale împiedică instanța să acorde un alt teren în compensare, iar potrivit art. 93 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001acortdarea unui imobil la schimb se aplică numai imobilelor care aveau destinație comercială la data preluării.
De asemenea, față de faptul că imobilul în litigiu a fost expropriat pentru sistematizarea orașului, că aceste lucrări au fost efectuate, se aplică art. 11 din Legea 10/2001 care prevede și măsurile reparatorii ce pot fi acordate ( titluri de valoare nominală).
Mai mult, recurentul a încunoștiințat instanța de judecată că nu deține imobile disponibile acordării prin compensare, însă instanța s-a pronunțat fără să cunoască regimul juridic al terenului și din această perspectivă, hotărârea era profund ilegală.
Astfel, terenul atribuit reclamantului face parte din domeniul public al municipiului G și este monument istoric cuprins în ordinul nr. 2314/2004 al Ministerului Culturii și cultelor privind lista monumentelor istorice actuale și lista monumentelor istorice dispărute. Pe acest teren este amplasat monumentul istoric de interes național. "Poarta de " identificat la nr. 140 din listă.
Pe de altă parte potrivit nr.HG 502/2002, terenul atribuit în compensare reclamantului face parte din domeniul public de interes local și este administrat de Consiliul local al municipiului G singura autoritate abilitată să dispună asupra acestuia.
Totodată, prin soluția dată au fost nesocotite prevederile art. 294 Cod procedură civilă întrucât reclamantul a cerut restituirea în natură a terenului din-, iar instanța i-a atribuit prin compensare un alt teren aflat în domeniul public de interes local.
Mai mult, au fost încălcate și prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, instanța arogându-și drept de dispoziție asupra domeniului public al municipiului G atribut ce excede competența instanței judecătorești.
În urma analizării probelor administrate, prin decizia civilă nr. 2309/14.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției a fost admis recursul declarat de Primarul Municipiului G și casând decizia civilă nr. 71/2006 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚIa trimis cauza spre rejudecare la această instanță.
S-a reținut în motivarea deciziei că instanța de apel avea obligația de a verifica regimul juridic al terenului în discuție respectiv dacă acesta aparține domeniului public sau privat al municipiului
De asemenea s-a precizat că era necesar să se solicite de la pârât lista terenurilor libere aparținând domeniului privat al municipiului G și în funcție de răspunsul primit să pună în vedere reclamantului să își precizeze poziția în sensul de a opta de o altă măsură de restituire prin echivalent.
Procedând la rejudecarea cauzei Curtea constată că prin decizia civilă nr. 1560/2004 a fost admis apelul reclamantului și anulându-se sentința civilă nr. 34/2003 pronunțată de Tribunalul Galațis -a fixat termen pentru judecarea în fond a cauzei.
Cum decizia civilă nr. 71/2006 a fost casată, Curtea urmează să judece în fond cererea formulată de reclamant.
De asemenea, Curtea constată că la data de 28.XI.2005 Primarul municipiului Gae mis dispoziția nr. 2221/2005 prin care se propune acordarea reclamantului despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în G,-.
S-a precizat în raportul nr. 135/2005 că imobilul nu poate fi restituit în natură fiind afectat de lucrări de sistematizare.
Având în vedere considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a solicitat Consiliului Local al municipiului G să facă dovada cu acte că terenul solicitat de reclamant în compensare face parte din domeniul public sau privat al municipiului G și să înainteze lista cu terenurile disponibile ce pot fi atribuite prin compensare.
În răspunsul primit de la pârâtă s-a precizat că terenul solicitat face parte din domeniul public și pe acesta se află un monument istoric cuprins în Ordinul nr. 2314/2004 al Ministerului Culturii și Cultelor.
De asemenea pârâtul a înaintat și lista cu terenurile disponibile ce pot fi atribuite prin compensare.
S-a mai precizat de către pârât că zona în care se află terenul în discuție a fost sistematizată potrivit Decretului de expropriere nr. 149/28.04.1984 emis de fostul Consiliu de Stat al României.
Având în vedere că terenul în discuție se află în imediata apropiere a monumentului istoric "Poarta " pârâtul a solicitat punctul de vedere al Muzeului de din G privind posibilitatea atribuirii acestui teren unei persoane fizice, în speță, reclamantul.
Prin adresa nr. 95014/2008 Direcția județeană pentru cultură, culte și patrimoniul cultural Gac omunicat pârâtei că terenul solicitat a fi atribuit prin compensare se află în zona de protecție a monumentului istoric iar prin zona de protecție se asigură păstrarea și ameliorarea cadrului arhitectural și urbanistic al monumentelor istorice prin supravegherea și avizarea tuturor schimbărilor care intervin în zona de protecție a monumentelor istorice.
Același punct de vedere a fost exprimat și de către Muzeul de Istorie G prin adresa nr. 96602/2008.
Având în vedere toate aceste probe despre care am făcut vorbire mai sus, Curtea apreciază că restituirea în compensare a terenului aflat în imediata apropriere a monumentului istoric nu se poate face.
Reclamantul deși întrebat la mai multe termene nu și-a manifestat disponibilitate de a i se atribui un alt teren din cele indicate de pârâtă ca fiind libere potrivit listei aflate la dosarul cauzei.
Reclamantul nu și-a precizat nici punctul de vedere cu privire la o altă măsură de restituire prin echivalent astfel că instanța urmează a constata că a achiesat la dispoziția nr. 2221/2005 emisă de Primarul municipiului
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în temeiul Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect legea 10/2001 formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUN. G și PRIMARUL MUNICIPIULUI
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red. /6.11.2008
Tehnored.
5 exp./07.11.2008
Com. 3 exp./11.11.2008
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Valentina Gabriela Baciu
