Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 227/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 227/A/2008
Ședința publică din data de 19 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea vicepreședintele Curții de APEL CLUJ
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 173/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe reclamanții, și având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantele intimate și, lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant și reclamanții intimați și.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul apelant a răspuns solicitării instanței, prin înscrisul aflat la fila 26 din dosar.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reclamantele apelante solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei reprezentând transportul și contravaloarea zilei de lucru.
CURTEA:
Asupra apelului declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 173/11.02.2008 a Tribunalului Maramureș, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtului Primarul comunei și s-a anulat dispoziția nr. 123/05.06.2006 emisă de pârât în baza Legii nr. 10/2001.
Pârâtul Primarul comunei a fost obligat să soluționeze prin dispoziție motivată fondul notificării la Legea nr. 10/2001, înaintată de reclamanți privind retrocedarea suprafeței de 22 ari teren intravilan în.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la 02.05.2006, reclamanții au chemat în judecată pe pârâtul Primarul comunei, solicitând obligarea acestuia să dispună restituirea în natură, în baza Legii nr. 10/2001, a unui teren intravilan în suprafață de 22 ari, înscris în CF 293, nr. top. 1311.
Prin sentința civilă nr. 1691/2006 Tribunalul Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea reclamanților, cu motivarea că la data de 5 iunie 2006 pârâtul a emis dispoziția nr. 123/2006.
Prin decizia civilă nr. 1572/18.10.2006 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis recursul reclamanților, fiind casată sentința Tribunalului Maramureș, trimițându-se cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, secția civilă.
În rejudecare, instanța a constatat că reclamanții au formulat cereri în baza Legii nr. 10/2001, începând cu data de 28.08.2001, în termenul prevăzut de lege.
Reclamanții sunt moștenitorii în calitate de descendenți ai proprietarului tabular G, a lui, având deci calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, pârâtul trebuind să restabilească prin dispoziție motivată drepturile.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea acesteia și în principal trimiterea cauzei pentru o nouă judecată Tribunalului Maramureș, iar în subsidiar modificarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamanților.
În ședința publică din 30.05.2008 instanța a recalificat calea de atac, stabilind că sentința atacată este supusă căii de atac a apelului.
În motivele de apel pârâtul apreciază că sentința este nelegală, întrucât în mod greșit a apreciat instanța că reclamanții ar fi formulat notificarea în termen legal.
Notificarea s-a făcut doar la 10.02.2003 prin executorul judecătoresc, aspect în raport de care respingerea acesteia ca tardivă este în concordanță cu legea.
Și pe fond hotărârea este nelegală, întrucât din probele administrate rezultă că trecerea în proprietatea statului a terenului în litigiu a avut loc în anul 1942, ceea ce îl exclude din sfera de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Apelul nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, persoana îndreptățită la măsuri reparatorii va notifica, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, persoana juridică deținătoare. Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin nr.OUG 109/2001 și nr.OUG 145/2001, fiind considerate în termen notificările formulate până la data de 14 august 2002.
Prin Normele metodologice adoptate prin nr.HG 250/2007, la art. 22.1 lit. a, s-a stipulat că prevalează principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii.
În acord cu acest principiu, corect a apreciat prima instanță că reclamanții au formulat notificarea în termen, prin cererile pe care le-au adresat Primăriei, chiar dacă cererile inițiale nu s-au făcut prin executor judecătoresc.
Cererea de restituire adresată Primăriei la 28.08.2001 Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, deși nu a fost formulată prin executor judecătoresc este asimilată notificării deoarece din cuprinsul acesteia rezultă suficiente elemente de identificare atât a persoanelor îndreptățite, cât și a imobilului a cărui restituire se cere.
Primăria a fost notificată în termen, iar notificarea făcută la 10.02.2003 prin executorul judecătoresc nu face decât să reitereze cererile anterioare ale reclamanților având ca obiectiv stabilirea măsurilor reparatorii pentru terenul în litigiu.
Criticile privind fondul cauzei sunt neavenite, câtă vreme dispoziția instanței este limitată la obligarea Primarului comunei la emiterea dispoziției motivate prin care să se soluționeze fondul notificării.
Este real că prin precizarea de acțiune ( 14 dosar nr-), reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr. 123/2006, emisă de Primarul comunei, și obligarea la restituirea în natură a imobilului, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, iar reclamanții nu au atacat sentința.
Procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității, în apelul declarat de pârât sentința nu poate fi desființată sau schimbată, instanța nefiind investită cu apel declarat de reclamanți care ar fi avut interes să atace sentința pentru nesoluționarea fondului cererii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296.pr.civ. urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat de pârât.
În baza dispozițiilor art. 274.pr.civ. pârâtul va fi obligat să plătească intimaților suma de 78,13 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând cheltuieli de deplasare dovedite cu biletele de călătorie depuse la filele 28-32.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 173 din 11 februarie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatelor suma de 78,13 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.SL/dact.
7 ex./01.10.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
