Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 239/
Ședința publică din 19 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile formulate de:
1) apelanta reclamantă și intimată, domiciliată în C,- și,
2) apelantul pârât și intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-,
împotriva sentinței civile nr. 244 din 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă și intimată asistată de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale AV nr. 64680/21.09.2009, precum și apelantul pârât și intimat Primarul Municipiului C reprezentat de d-na avocat în baza delegației nr. 17 de substituire a d-nei avocat.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul apelantei reclamante depune la dosar precizări la apelul formulat, însoțite de protocolul de predare - primire nr. 7489/17.08.2009, fișa clădirii din C,- corpul A, adresa nr. 1073/2000 eliberată de Arhivele Naționale - Direcția județeană C din care reiese că nu există cartea funciară pentru imobilul din--6 și nr. 738/7.12.2000 pentru plata despăgubirilor în baza Legii 112/1995. Arată că în procesul - verbal de predare-primire depus la dosar, invocat la termenul de judecată anterior, nu se face vorbire despre primirea de către apelanta reclamantă a corpului B de clădire.
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei și reținând totodată că părțile nu mai au cereri prealabile de formulat ori alte înscrisuri de depus la dosar, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Având cuvântul pentru apelanta reclamantă, avocatul acesteia solicită admiterea apelului reclamantei astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul restituirii și a terenului aferent corpului B de clădire.
În referire la apelul Primarului Municipiului C pune concluzii de respingere întrucât reclamanta este proprietarul imobilului, care a avut ca destinație atelier de boiangerie, ambele corpuri de clădire având aceeași vechime. Solicită obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru apelantul pârât Primarul Municipiului C, apărătorul acestuia având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, urmând să se aibă în vedere că, în ceea ce privește corpul B, reclamanta nu a făcut dovada proprietății. Solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Asupra prezentelor apeluri, constată:
Prin sentința civilă nr. 244/26.02.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admisă în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIUL C, astfel cum a fost precizată.
A fost respinsă ca nefondată cererea de anulare parțială a Dispoziției nr. 1775/21.03.2008 emise de Primarul Mun. C, pârâții fiind însă obligați la completarea dispoziției menționate, în sensul restituirii în natură către reclamantă și a construcției situate în mun. C,-, reprezentând Corpul B, cu regim de înălțime parter, cu suprafața construită de 35 mp, astfel cum a fost individualizat în referatul nr. -/22.10.2007.
A fost respinsă ca nefondată cererea de restituire a terenului aferent construcției menționate.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâților suma de 300 lei cheltuieli de judecată către pârât ( onorariu avocațial diminuat ).
Prima instanță a reținut că reclamanta are, potrivit art. 4 alin.2 din Legea nr.10/2001, calitatea de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii și pentru corpul B de clădire individualizat în referatul de fundamentare a dispoziției contestate, întrucât a probat dreptul de proprietate al autorului său și preluarea bunului de către stat în perioada de referință a legii speciale, prin depunerea, autorizațiunilor" nr.5251/27 iunie 1928 și nr.9787/21 iunie 1927 eliberate lui în vederea construirii la proprietatea nr.2 din strada -, a două construcții, din care cea de-a doua cu 4 camere și antreu.
S-a reținut totodată că s-a depus autorizația de construcție nr.5372/28.02.1939, prin care soții a și au fost autorizați să construiască din nou la proprietatea din- și 6, un adaos constând în suprapunerea unui etaj peste parterul existent compus din 9 încăperi, precum și în adăugirea la parter a unei magazii de materiale și locul scării pentru etaj. Conform cererii de înregistrare nr.11507/28.08.1950, autorul reclamantei a desfășurat în atelierele din- activitatea de spălătorie-boiangerie.
Față de modalitatea de preluare relevată de actele aflate la dosar, imobilul din- (în întregime) se circumscrie dispozițiilor art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, cu atât mai mult cu cât din motivarea dispoziției contestate nu rezultă contestarea dreptului de proprietate al autorului reclamantei asupra celui de-al doilea corp de construcție din-, ori preluarea acestuia de către stat.
Instanța de fond a reținut în acest context art.9 din Legea nr.10/2001, care se referă la restituirea în natură a imobilelor,în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini".
Judecătorul fondului a respins, însă, cererea reclamantei de restituire și a terenului aferent acestui corp de construcție, pe considerentul că în cauză nu există nici o dovadă a dreptului de proprietate al autorului reclamantei asupra vreunei suprafețe de teren la adresa din C,-, o asemenea mențiune nefiind înscrisă nici în anexa la Decretul nr.92/1950, figurând acolo ca proprietar la adresa din C,- și 6 doar cu 8 apartamente.
Instanța de fond a apreciat că argumentul esențial în aprecierea netemeiniciei pretențiilor reclamantei cu privire la terenul aferent construcției din- îl reprezintă faptul că acest teren nu a făcut obiectul notificării nr.49/30.05.2001; sintagma,parterul imobilului din-" utilizată în cuprinsul notificării acreditează ideea că obiectul notificării l-a constituit exclusiv construcția, nu și terenul aferent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, reclamanta, care a apreciat-o ca nelegală și netemeinică prin prisma respingerii capătului de cerere referitor la restituirea terenului aferent corpului B din clădire.
Apelanta a arătat că prin adresa nr. -/21.11.2007 înaintată Primăriei Mun. Cas pecificat faptul că obiectul cererii de restituire în natură îl constituie atât ambele corpuri de clădire, cât și terenul aferent, pentru care a și primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995.
S-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere că autorizațiile de construire nu ar fi putut fi acordate autorului său în măsura în care acesta nu justifica un titlu de proprietate asupra terenului și că nu s-au administrat probe contrare, care să ateste că în fapt o terță persoană era proprietarul acestuia.
S-a solicitat, pe cale de consecință, schimbarea în parte a soluției Tribunalului, în sensul obligării pârâtului și la restituirea în natură a terenului aferent corpului B de clădire.
La rândul său, pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, criticile sale vizând restituirea către reclamantă și a corpului B de construcție, pentru care apelantul pârât a apreciat că nu există la dosar nici un înscris ce atestă dreptul de proprietate al autorilor săi. S-a susținut că acest drept nu poate rezulta din conținutul autorizațiilor de construire emise pe numele lui, iar planul cadastral întocmit pe anii 1936 - 1938 atestă că pe lotul 10 sunt evidențiate cele două imobile, de la nr. 4 și 6, cu un singur corp ( A ).
Apelantul pârât a menționat că potrivit situației juridice existente la dosar nu se cunoaște cine este proprietarul corpului B de clădire din-, iar cât privește autorizația de construire nr. 5372/28.02.1939, soții au primit-o pentru construirea unui etaj peste parterul existent, precum și adăugirea la parter a unei magazii de materiale și locul scării pentru etaj. Aceste noi edificii urmau, susține apelantul, să fie lipite de vechea construcție ( corpul A ) deoarece scara pentru etaj nu putea fi altfel folosită.
Prin precizările depuse la termenul din 19.10.2009 și Protocolul anexat de predare-primire pentru restituirea imobilului situat în C,-, apelanta reclamantă a susținut că a fost pusă în posesie asupra corpului constituit din construcție - parter în suprafață de 94,59 mp.
Analizând criticile de nelegalitate și de netemeinicie formulate, vor fi avute în vedere următoarele considerente:
Apelantul pârât Primarul mun. Cac ontestat dreptul de proprietate al autorilor reclamantei față de corpul B al clădirii situate în C,-.
Criticile referitoare la inexistența unui înscris care să ateste titlul de proprietate și pentru acest edificiu sunt însă nefondate câtă vreme autoritatea publică locală - privită în raport de disp. Legii nr. 10/2001 ca entitate parte componentă a statului care a preluat abuziv imobilul - nu a probat faptul că acest corp nu aparținut niciodată lui, care a figurat în registrul de proprietăți ca titular al construcțiilor edificate la nr. 4 și 6 al str. -, ori că statul l-a dobândit în patrimoniu ca efect al unei transmisiuni de la o terță persoană.
În cauză există însă dovada că acest corp (a cărui afectațiune de magazie/ atelier a fost recunoscută prin referatul -/22.10.2007), a fost dezafectat ca urmare a stării tehnice precare avute încă înainte de 1990, el nefiind destinat rolului locativ. Existența autorizațiilor de construire din 1927 și 1928, coroborate cu cererea formulată la 28.08.1950 de autorul apelantei, pentru autorizarea exercitării meseriei sale, confirmă că acesta își desfășura activitatea profesională în atelierele situate în-, care erau așadar edificate la acea dată și utilate astfel cum rezultă din cuprinsul cererii.
Nu este lipsit de relevanță nici conținutul autorizației de construire din 1939, care permitea soților să edifice în acel an o magazie, astfel că apelantul pârât nu poate contesta reclamantei dreptul de proprietate asupra corpului B pe deducția (ce nu reiese din act) că anexele urmau a fi alipite corpului existent, iar nu realizate,în curte cum menționează înscrisul.
Pentru aceste considerente, se constată că în mod corect instanța a dispus completarea dispoziției, în sensul restituirii în natură și a acestui edificiu.
Sub aspectul motivelor de apel formulate de apelanta reclamantă, se va constata că în mod greșit prima instanță a reținut, printr-o interpretare excesiv literală a conținutului notificării înregistrate sub nr. 49/30.05.2001 la BEJ, că reclamanta nu a solicitat și terenul aferent construcției ce nu a putut face obiectul măsurilor reparatorii prevăzute prin Legea nr. 112/1995, câtă vreme notificanta a menționat că a primit despăgubiri conform Hotărârii nr. 765/2000 a Consiliului Județean C, pe care a și anexat-o documentației înaintate persoanei deținătoare.
Conform acestui act, petiționarei i s-a recunoscut dreptul de a primi despăgubiri pentru locuințele aflate la etajul imobilului din- și pentru cota indiviză de teren aferent, de 122 mp, cât și pentru locuințele situate în imobilul din-, cu terenul aferent de 178,60 mp.
Aceleași precizări privitoare la obiectul cererii de restituire în natură au fost aduse prin adresa înregistrată sub nr. -/21.11.2007 la Primăria Mun. C, însă autoritatea locală a emis dispoziția nr. 1775/21.03.2008 fără a solicita apelantei reclamante lămuriri, în condițiile legii, în legătură cu conținutul notificării.
Această clarificare era necesară în măsura în care conform referatului privind fundamentarea dispoziției, nr. -/22.10.2007 a Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 ( întocmit așadar a doua zi după înregistrarea cererii precizatoare a notificantei ), autorul reclamantei Th. figura în Registrul de proprietăți pe anul 1936 -. I - la nr. crt. 410, ca ocupând lotul 10 din careul nou 147 pe care se aflau cele două construcții, iar potrivit art. 20 alin. 1 din lege, persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi și numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație.
Se va reține, astfel, că odată ce statul a recunoscut apelantei dreptul de proprietate asupra terenului aferent imobilelor în procedura Legii nr. 112/1995, nu poate contesta același drept în raport de normele Legii nr. 10/2001, iar restituirea în natură a terenului aferent corpului B de clădire permite ca valorificarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra edificiului să nu fie unul iluzoriu și ineficient față de starea actuală a acestuia și de împrejurarea că pentru celelalte construcții nu au fost impedimente în sensul recunoașterii aceluiași drept.
În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 296 cod proc. civilă se va admite apelul formulat de apelanta reclamantă, cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate, în sensul că obligă pârâtul să restituie reclamantei, în natură, și terenul aferent corpului
Va fi respins apelul declarat de apelantul pârât, ca nefondat.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În temeiul art. 274 cod proc. civilă, apelantul pârât urmează a fi obligat către apelanta reclamantă la 750 lei - cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă, domiciliată în C,- împotriva sentinței civile nr. 244 din 26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că obligă pârâtul să restituie reclamantei și terenul aferent corpului B situat în mun. C,-.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge apelul formulat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Obligă apelantul pârât la 750 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
4.11.2009
Dact.disp.gref.
6 ex./5.11.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
