Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 24/A/2009
Ședința publică de la 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de către pârâta SC - - SA- FILIALA A I împotriva sentinței civile nr.1085 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar cu nr.unic - având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin registratură concluzii scrise din partea pârâtei apelante, având atașată notă de cheltuieli, copie chitanță de onorariu avocațial și chitanța cu onorariul expertizei.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 13 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub nr.-, urmare a hotărârii de declinare pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr.-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC "" SA solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligată pârâta la restituirea în natură a suprafeței de 1815 mp înscrisă în prezent în CF 28608 A I nr. top. 4967/1, în temeiul 10/2001.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că a formulat notificare pentru imobilul în litigiu conform dispozițiilor L 10/2001, notificare ce nu a fost soluționată de către pârâtă, deși în speță imobilul a fost trecut fraudulos în proprietatea acesteia în baza Deciziei nr. 422/31.10.1987 a Consiliului Popular al Județului A, decizie care nu vizează topograficul revendicat.
În aceste condiții, preluarea fiind făcută fără titlu valabil, în temeiul art. 2 alin. 2 al L:10/2001, persoana de la care s-a preluat își păstrează calitatea de proprietar pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire.
La primul termen de judecată după declinare, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând:
-constatarea nulității absolute a titlului statului asupra imobilului cu nr. top. 4967/1 în suprafață de 1815 mp, transmis în administrare Întreprinderii de exploatare și întreținere a rețelelor și instalațiilor energetice și de distribuție a energiei electrice și termice A I, fără titlu valabil;
-constatarea nulității absolute a parcelării nr. top. 4967 în top. 4967/1 de 1815 mp și top. 4967/2 de 394 mp;
-radierea întabulării parcelei cu nr. top. 4967/1 în CF 28608 A I în favoarea pârâtei;
-obligarea pârâtei la daune cominatorii de 100 RON/zi, începând cu data de 8.10.2001, data expirării termenului de 60 de zile de la data depunerii notificării (8.08.2001) termen în care pârâta era obligată să emită o despăgubire în condițiile 10/2001.
Reclamantul și-a completat acțiunea (48) indicând actul a cărui anulare parțială o solicită ca fiind certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 1921/22.05.1995, act în baza căruia pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate asupra parcelei pentru care s-a formulat notificare.
Prin decizia nr. 399/15.06.2007 (53) emisă în cursul procesului, pârâta a respins cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu formulată prin notificarea adresată de reclamant, întrucât imobilul a intrat în proprietatea sa în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 03 nr. 1921/22.05.1995, valoarea trenului fiind inclusă în capitalul social al pârâtei iar în urma cumpărării acțiunilor deținute de stat la SC SA, societatea pârâtă s-a privatizat integral, conform Hotărârii nr. 2/8.05.1997.
În aceste condiții, pârâta a redirecționat notificarea împreună cu decizia emisă, în favoarea AVAS
Reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând anularea deciziei emise de pârâtă, întrucât imobilul notificat a intrat în proprietatea pârâtei fără nici un titlu valabil astfel că se impune anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu privire la acest teren și obligarea pârâtei la restituirea în natură a suprafeței revendicate ( 69).
La termenul de judecată din 19.09.2007, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.1085/2007, Tribunalul Albaa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC "" SA I, și în consecință:
A constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în condițiile art. 4 alin. 2,3,4 din Legea 10/2001 pentru imobilul înscris inițial în CF 6714 A I, nr. top. 4967/1 în suprafață de 1815 mp. și transcris în CF 28606 A I, preluat fără titlu.
A anulat decizia nr. 399/15.06.2007 emisă de pârâta SC "" SA și dispune obligarea acesteia la emiterea unei decizii de restituire în natură a imobilului în litigiu.
A fost respinsă în rest acțiunea reclamantului.
Au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă privind lipsa calității sale procesuale pasive și prescripția dreptului la acțiune.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Conform evidențelor de carte funciară (6) imobilul înscris în CF 6714 A I, nr. top. 4445, 4446, 4948, 4975/1 și 4967 avut ca proprietari tabulari pe (B1) în cotă de 1/7 părți, căs. (B2) în cotă de 1/7 părți, căs. (B3) în cotă de 1/7 părți, (B4) în cotă de 1/7 părți, (B5) în cotă de 1/7 părți, (B6) în cotă de 1/7 părți și Statul Român (B7) în cotă de 1/7 părți.
Prin încheierea nr. 366/1968 cota def. de sub B1 s-a întabulat în favoarea moștenitorilor (B8) în cotă de părți și ( ) în cotă de părți.
Totodată, prin încheierea nr. 915/1991, asupra cotelor def. (măr.) de sub B3 și a def. de sub B6 s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor - - (6/36 părți), n - - (6/36 părți), (6/36 părți), - (&/36 părți), (9/36 părți) și (3/36 părți).
Ulterior, în baza deciziei nr. 422/1987 a Consiliului Popular A, a schiței și planului de situație și parcelare, prin încheierea nr. 6940/1996 imobilul de sub, cu nr. top. 4967 s-a dezmembrat în două parcele noi cu nr. 4967/1 arător de 1815 mp. și 4967/2 arător de 394 mp. parcela cu nr. top. nou 4967/1 transcriindu-se în CF 28608 A I în favoarea pârâtei SC "" SA (fila 5).
Prin notificarea înregistrată la. la 8.08.2001 (9), în nume propriu și în calitate de moștenitor al def. - mama sa, - bunic, - mătușă, - unchi, - unchi, a solicitat pârâtei restituirea în natură a imobilului cu nr. top. 4967/1 în suprafață de 1815 mp. preluat fără titlu valabil.
Conform dispozițiilor art. 4 alin. 4 din 10/2001 în actuala reglementare, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanelor îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire.
Cum în speță nu s-a făcut dovada notificării și de către alți moștenitori și cum din actele de stare civilă depuse la filele 99 - 106 rezultă că petentul are calitate de moștenitor legal al unora dintre proprietarii tabulari, având și o cotă proprie în CF 6714 A I, excepția lipsei calității procesuale pasive așa cum a fost motivată de pârâtă nu poate fi primită.
Astfel, este adevărat că petentul are calitate de coproprietar în CF 6714 AIa supra parcelei cu nr. top. nou 4967/2 de 394 mp. însă notificarea sa a vizat topograficul 4967/1 de 1815 mp. rezultat în urma dezmembrării topograficului 4967 existent inițial în cartea funciară, și asupra căruia pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate.
Ori, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 3 și 4 din 10/2001, petentul are calitate de persoană îndreptățită la restituire și pentru cotele celorlalți proprietari tabulari de sub B2, B4, B5, B8 și B9 pe care-i moștenește precum și pentru cota antecesorului său confiscată de Statul Român în baza sentinței penale 312/1955 (fila 103) și întabulată sub B7, considerentele invocate în sprijinul excepției lipsei calității procesuale pasive nu pot fi reținute.
Pe de altă parte, calitatea procesuală pasivă a pârâtei este justificată în speță de calitatea sa de deținător al imobilului notificat, investită fiind cu soluționarea cererii de restituire în natură.
În legătură cu acest aspect, pârâta s-a apărat susținând că este o societate privatizată integral anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001 astfel că nu se încadrează în categoria entităților obligate prin lege la stabilirea de măsuri reparatorii, sens în care prin dispoziția nr. 399/2007 a și redirecționat notificarea spre AVAS -
Susținerea pârâtei nu poate fi primită întrucât în sensul 10/2001, unitate deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptului de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii dar și entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii.
Așadar, una dintre condițiile impuse de legea specială unității ce are obligația de a primi și soluționa notificarea este aceea ca ea să dețină bunul solicitat și să aibă obligația legală de a stabili măsuri reparatorii, conform 10/2001.
Pentru a determina obligația legală de restituire este necesar a se analiza dacă în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 21 din lege sau ale fostului art. 27 în forma în vigoare la momentul notificării.
Astfel, conform art. 27 alin. 1 din 10/2001 în forma în vigoare la momentul notificării - aplicabil în speță - în situația imobilelor preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, nu este posibilă restituirea în natură, notificarea urmând a fi soluționate de instituția publică implicată în privatizare.
a contrario, pentru imobilele preluate fără titlu sau fără titlu valabil și evidențiate în patrimoniul societății comerciale privatizate, acestor societăți le incumbă obligația legală de soluționare a notificării.
În speță, este adevărat că pârâta s-a privatizat integral înainte de intrarea în vigoare a 10/2001, după cum rezultă din Hotărârea nr. 2/1997 a Adunării Generale a Acționarilor (58) însă imobilul în litigiu, evidențiat în patrimoniul său, a fost preluat fără nici un titlu.
Astfel, pârâta a invocat ca titlu în baza căruia a dobândit dreptul de administrare și ulterior i s-a atestat dreptul de proprietate decizia nr. 422/1987 a Consiliului Popular al Județului A (fila 8), decizie care a avut ca obiect transmiterea din administrarea Comitetului executiv al Consiliului Popular în administrarea Întreprinderii de exploatare și întreținere a rețelelor și instalațiilor energetice și de distribuție a energiei electrice și termice AIt erenul proprietate de stat în suprafață totală de 7401 mp. înscris în CF 4967 A I, nr. top. 4969/1, 4970/1/1, 4970/2/1 și CF 5020 A I, nr. top. 4969/2, 4970/1/2 și 4970/2/2.
Ori, după cum se poate observa, actul de transmitere a dreptului de administrare nu a vizat imobilul în litigiu astfel că nu putea transmite legal nici un drept în favoarea antecesoarei pârâtei în condițiile în care nici nu avusese loc preluare în orice mod de la proprietarii tabulari și nici nu s-a înscris în CF dreptul de proprietate al Statului Român decât asupra cotei de 1/7 a antecesorului reclamantului condamnat politic.
Practic, proprietarii imobilului au pierdut doar posesia, nu și dreptul însuși iar persoana juridică nu a dobândit decât posesia, nu și dreptul de proprietate asupra bunului, situația în care în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 al. 2 din 10/2001, legiuitorul statuând că în cazul imobilelor preluate fără titlu, dreptul de proprietate nu s-a pierdut niciodată, restituirea în natură fiind obligatorie.
Această soluție își are fundamentul în recunoașterea împrejurării că în cazul unor astfel de preluări statul sau orice alte persoană juridică nu au putut dobândi dreptul de proprietate.
Așa fiind, în speță pârâtei îi revine obligația legală de a răspunde notificării, nefiind aplicabilă procedura prevăzută de art. 29 alin. 3 (în actuala reglementare), împrejurare față de care decizia 399/2007 este nelegală, urmând a fi anulată, cu obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a parcelei cu nr. top. 4967/1 înscrisă în CF 6714 A I și transcrisă în CF 28608 A
În ce privește cererea reclamantului de anulare parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei, acesta nu se încadrează în categoria actelor juridice de înstrăinare încheiate în cadrul procesului de privatizare, fiind un act administrativ de autoritate astfel că nu se circumscrie prevederile art. 45 din 10/2001 (în actuala reglementare) neputând fi supus cenzurii în cadrul procedurii speciale prevăzută de această lege și nici nu se impune în condițiile în care, așa cum s-a reținut anterior, fiind vorba de un imobil preluat fără titlu, pârâta este obligată la restituirea în natură, fiind irelevant modul în care bunul este evidențiat în patrimoniul societății comerciale privatizate.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și care a statuat că imobilele preluate fără titlu valabil sunt supuse restituirii în natură chiar dacă societatea comercială notificată era privatizată la momentul intrării în vigoare a 10/2001, actele de privatizare neconferindu- nici un drept asupra imobilelor preluate în acest mod (decizia 9737/27.11.2006, decizia 4075/2005).
În aceste condiții, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă nu-și găsește aplicabilitatea în speță, și a fost respinsă.
În ce privește celelalte capete de cerere formulate de reclamant privind anul parcelării nr. top. 4967 din CF 6714 A I și a transcrierii parcelei cu nr. top. 4967/1 în CF 28606 A I, acestea au fost respinse în condițiile în care acesta nu înțeles să atace actele juridice în baza cărora s-au efectuat operațiunile contestate și oricum cererea sa este lipsită de interes, având în vedere că prin obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de restituire în natură, acesta dobândește un titlu de proprietate în condițiile art. 25 alin. 4 din lege (în actuala reglementare).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea criticilor, apelanta arată următoarele:
-în temeiul dispozițiilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe întrucât există neconcordanțe între hotărârea publicată pe site-ul Ministerului Justiției și dispozitivul hotărârii atacate;
-instanța nu a dispus introducerea în cauză a AVAS B în calitate de pârât deși prin completarea de acțiune reclamantul a solicitat în subsidiar să fie obligată AVAS la restituirea contravalorii de 200 euro/mp;
- Tribunalul Alba era necompetent material să soluționeze capătul de cerere inserat în precizarea de acțiune aflată la fila 48 prin care se solicita desființarea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Instanța nu a pus în discuție nici competența materială și o eventuală disjungere a acestui capăt de cerere și nici excepția tardivității acțiunii în anularea certificatului, astfel față de dispozițiile art.261 pct.5 cod procedură civilă coroborat cu art.105 alin.2 cod procedură civilă hotărârea este nulă. Instanța de fond în loc să se declare necompetentă și să disjungă acest capăt de cerere și să-l trimită secției de contencios administrativ, se pronunță pe fondul cererii respingând-o;
-instanța de fond față de lipsa de apărare calificată a reclamantului și poziția expresă din concluziile scrise trebuia să redeschidă dezbaterile și să pună în discuția părților efectuarea unei expertize de specialitate care să precizeze dacă pe imobilul revendicat există sau nu construcții și în ce măsură retrocedarea lui ar impieta buna desfășurare a activității societății.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apel s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică topografică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și față de dispozițiile art.295 cod procedură civilă, Curtea constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că imobilul în litigiu, cu nr.top.4967/1 în suprafață de 1815 mp, înscris inițial în CF 6714 AIa fost proprietatea reclamantului și antecesorilor lui și a fost preluat fără titlu.
Reclamantul a urmat procedura administrativă instituită de dispozițiile art.21-22 din Legea 10/2001 solicitând restituirea în natură a imobilului preluat fără titlu prin notificarea transmisă prin executor judecătoresc către deținătoarea SC SA.
Starea de fapt reținută de către instanța de fond este corect constatată, astfel cum rezultă fără echivoc din înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, corect a reținut instanța de fond că titlul în baza căruia pârâta a dobândit dreptul de administrare și ulterior i s-a atestat dreptul de proprietate, și s-a întabulat în cartea funciară asupra imobilului în litigiu inițial cu drept de administrare, decizia nr.422/1987 a Consiliului Popular al Județului A, nu a avut ca obiect și imobilul în litigiu.
Terenul revendicat de către reclamant nu se regăsește în această decizie.
De altfel e de precizat că pârâta apelantă prin motivele de apel nu contestă nici starea de fapt și nici temeiurile de drept reținute de către instanța de fond.
Abia prin concluziile scrise se arată că dreptul de proprietate al apelantei a fost dobândit în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, titlu ce nu a fost anulat, astfel că în cauză nu pot fi incidente prevederile Legii 10/2001.
Aceste susțineri nu pot fi primite, corect a reținut instanța de fond că în speță este irelevant modul în care este terenul evidențiat în patrimoniul societății comerciale, față de situația de fapt reținută și dispozițiile art.2 alin.2 din Legea 10/2001 (în vigoare la data pronunțării sentinței) și art.27 din Legea 10/2001.
Întrucât imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil, în cauză sunt incidente prevederile art.27 alin.1 din Legea 10/2001, în vigoare înainte de modificarea acestora prin art.1 pct.60 din titlul I al Legii 247/2005.
Potrivit acestui text legal, "pentru imobilele preluate fără titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite beneficiază de restituirea în natură a respectivelor bunuri".
Prin modificarea acestui text legal, care face distincție între imobilele preluate cu titlu și cele fără titlu valabil, prin Legea 247/2005 s-a prevăzut exclusiv dreptul persoanelor îndreptățite la despăgubiri în condițiile legii speciale.
Ori, dispozițiile Legii 247/2005 care au modificat art.27 au fost declarate neconstituționale prin Decizia 830/8 iulie 2008 Curții Constituționale.
Prin urmare, corect a dispus prima instanță obligarea pârâtei să emită dispoziție de restituire în natură a imobilelor în litigiu, în conformitate cu dispozițiile art.27 din Legea 10/2001.
Din raportul de expertiză topografică efectuat în apel rezultă că pe imobilul în litigiu nu sunt edificate construcții, astfel că nu există impedimente legale pentru restituire. Împrejurarea că acest teren este o în incinta imobilului societății nu prezintă relevanță față de cele reținute mai sus.
Prima critica adusă de către apelantă prin cererea de apel referitoare la neconcordanța între minuta hotărârii publicată pe site-ul Ministerului Justiției și dispozitivul hotărârii atacate e de neprimit.
Se constată că instanța de fond a respectat dispozițiile art.258 și 261 din Codul d e procedură civilă. Minuta pronunțată (fila 110 dosar fond) coincide cu dispozitivul hotărârii atacate în conformitate cu dispozițiile legale arătate.
Împrejurarea că între soluția pe scurt apărută pe site-ul Ministerului Justiției și dispozitivul hotărârii apar neconcordanțe nu conduce la nulitatea hotărârii întrucât textul citat face referire strictă la dispozitivul pronunțat de către instanță și cel cuprins în hotărâre.
Nici critica referitoare la AVAS nu poate fi primită. Pe de o parte, lipsa de calitate putea fi invocată doar de partea interesată și dacă a suferit o vătămare. C mult reclamantul putea invoca acest aspect.
Pe de altă parte, instanța de fond a admis cererea formulată de către reclamant în principal, de restituire în natură a imobilului în litigiu, astfel că cererea formulată de reclamant în subsidiar e rămasă fără obiect.
Critica referitoare la competența materială a Tribunalului Alba referitoare la certificatul de atestare e de neprimit.
Instanța de fond nu a admis capătul de cerere privind certificatul, și aceasta nu datorită analizei pe fond, cum greșit susține apelanta, ci apreciind, corect, că nu poate fi supus cenzurii în cadrul procedurii speciale și nici nu se impune fiind vorba de un imobil preluat fără titlu valabil iar pârâta este obligată la restituire.
Astfel, corect instanța de fond Tribunalul Albaa soluționat acest capăt de cerere.
Se constată că, față de soluția dată de către instanța de fond acestui capăt de cerere, apelanta nu justifică niciun interes pentru a aduce critici prin promovarea căii de atac a apelului.
Pentru considerentele expuse, față de dispozițiile art.296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat prezentul apel, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.
Față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și soluția dată apelului, în cauză nu se vor acorda cheltuieli de judecată apelantei.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
(continuarea deciziei civile 24/A/2009)
DECIDE
Respinge apelul declarat de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.1085/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, |
Red.
Dact.4ex/26.02.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
