Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 249/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 249
Ședința publică din data de: 11.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aglaia Vălan
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 891/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - contestatoare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata - contestatoare, reprezentată de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. 37997/07.10.2008, lipsind apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Totodată, arată că au fost comunicate motivele de apel intimatei - contestatoare, care, la data de 04.11.2008, prin compartimentul registratură, a depus întâmpinare, în două exemplare, ce nu a fost comunicată; prin întâmpinare, intimata - contestatoare și-a indicat domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat " ", în B,-,. 4, sector 2. De asemenea, învederează că apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul intimatei - contestatoare precizează că a depus întâmpinarea în termen legal, respectiv cu C puțin cinci zile înainte de termenul de judecată de astăzi.
Curtea, având în vedere că apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL nu a solicitat comunicarea actelor de procedură și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază că nu se impune amânarea judecării cauzei pentru a se comunica întâmpinarea către această parte.
Curtea, constatând că nu sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul intimatei - contestatoare formulează concluzii de respingere a apelului promovat de către apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Totodată, precizează că, întreaga practică judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat unanim în sensul că nu au temei legal și nici eficiență dispozițiile pct. 1.4 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 498/203, potrivit cărora cererea se respinge, pentru că înstrăinarea nu a fost abuzivă și proprietarul ar fi fost îndestulat rezonabil.
Mai arată că partea pe care o reprezintă părăsise țara încă din anul 1972, deci anterior apariție Decretului nr. 223/1974.
Menționează că prin sentința civilă nr. 21331/1998 a Judecătoriei Sectorului 2 B s-a dispus anularea Deciziei nr. 668/1980, pârâtul Consiliul Local al Municipiului B fiind obligat să lase intimatei - contestatoare în deplină proprietate și posesie cota de din imobil, în acest sens emițându-se Dispoziția nr. 915/1999 a Primarului General al Municipiului B, dar, ulterior, s-a constatat că această cotă fusese vândută de stat.
Concluzionând, solicită admiterea în parte a apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării părții adverse să emită o dispoziție prin care să facă propuneri de acordare despăgubiri și pentru cota de din imobil, sau schimbarea în parte a sentinței în sensul propunerii acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Curtea, apreciind cauza lămurită, o reține în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 891/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - contestatoare.
CURTEA
Prin contestația din 23.11.2007, contestatoarea Scolari a solicitat în contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin, Primarul General, anularea, în parte, a dispoziției nr. 7017/28.11.2006 și obligarea acestuia la acordarea de măsuri reparatorii și pentru restul imobilului, respectiv pentru cota de din construcția situată în B,-, sector 2.
În motivare, a arătat că urmare a notificării înregistrată sub nr. 3856/2001, la executorul judecătoresc, în baza Legii nr.10/2001, intimata a emis dispoziția nr. 7017 din 28.11.2006, prin care i-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită și dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, pentru suprafața de 232 mp teren ce reprezintă cota de din suprafața de 464 mp teren situat în B,-, sector 2.
Prin aceeași dispoziție însă, intimata i-a respins cererea din notificare privind restituirea în natură și a cotei de din construcția situată la aceeași adresă și preluată la stat odată cu terenul, în baza Decretului nr. 223/1974. Respingerea acestui capăt de cerere este neîntemeiată și contrară prevederilor Legii 10/2001, care permite acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre valoarea efectivă a construcției și suma de bani acordată cu titlu de despăgubire.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestației apreciind că de vreme ce construcția a fost preluată cu plată în proprietatea statului, nu intră sub incidența Legii 10/2001 și a Normelor Metodologice pentru aplicarea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 891/21.05.2008 Tribunalul București, Secția a III-a Civilă a admis contestația, a anulat în parte dispoziția atacată și, admițând în totalitate pretențiile din notificare, a obligat-o pe intimată să acorde măsuri reparatori prin echivalent și pentru cota de din imobilul construcție situat în B,-, sector 2, preluat de stat prin decizia nr. 668/13.05.1980, măsuri reparatorii care să acopere diferența dintre suma primită de aceasta cu titlu de despăgubiri (16845 lei vechi) actualizată cu coeficientul de actualizare și valoarea de piață a locuinței stabilită potrivit standardelor naționale de evaluare.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile de la pct. 1.4 lit. B din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 din 3 aprilie 2007 prin care se statuează că preluarea este abuzivă atât în cazul trecerii imobilului fără plată în proprietatea statului, cât și în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat în mod obligatoriu locuința sa către stat. În acest caz, măsurile reparatorii vor consta în diferența dintre suma primită cu titlu de despăgubiri actualizată cu coeficientul de actualizare și valoarea de piață a locuinței stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Sentința a fost atacată cu apel d e către Municipiul B, care a susținut nelegalitatea acesteia sub aspectul aplicării greșite a HG nr. 250/2007 raportat la momentul soluționării notificării, când erau în vigoare prevederile HG nr. 498/2003, care excludeau plata de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate cu plata la stat.
De asemenea, greșit instanța nu a făcut aplicarea prevederilor art. 16 din titlul VII a Legii nr. 247/2005, în vigoare la data pronunțării hotărârii, prin care se prevede în mod expres că valoarea echivalentă a imobilului se stabilește de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în urma înaintării notificărilor predate pe bază de proces-verbal. A pretins că în cauză sunt incidente prevederile Deciziei în interesul legii nr. 52 din 4.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Apelul este întemeiat în raport de cele ce urmează.
Primul motiv de apel este neîntemeiat în raport de prevederile art. 2 lit. h din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, prin care se statuează că prin imobilele preluate în mod abuziv se înțelege, orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Chiar dacă cota de din construcția din litigiu a fost preluată la stat în baza Decretului 223/1974, cu plată în cuantum de 16845 lei, cu respectarea dispozițiilor acestei legi, prin prevederile art. 2 lit. h din Legea nr.10/2001, preluarea la stat se declară abuzivă.
Consecința legală a asimilării imobilelor preluate cu titlu cu a celor preluate fără titlu la stat, sub aspectul declarării caracterului abuziv al preluării, constă în includerea și a primei categorii de imobile în sfera imobilelor ce pot fi restituite persoanelor îndreptățite sau pentru care se acordă măsuri reparatorii în baza Legii 10/2001.
acestui efect se regăsește în mod expres și în prevederile art. 12 din aceeași lege, prin care se stipulează că "în situația imobilelor preluate de către stat, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică dintre cele prevăzute la art. 21 alin. 1, 2 și 4, dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea sumei primite actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit".
Este evident că, de vreme ce restituirea în natură cu privire la un imobil preluat la stat cu plată este posibilă, cu atât mai mult este posibilă și acordarea de măsuri reparatorii pentru situația când imobilul a fost între timp înstrăinat de către stat în baza Legii 112/1995.
Dispoziția atacată a fost pronunțată la data de 28.11.2006, deci după modificarea Legii 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, așa încât dispozițiile legii modificate sunt perfect aplicabile raportului juridic dedus judecății.
Faptul că normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 au fost aprobate de abia prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, care a înlocuit vechile norme metodologice de aplicare aprobate prin HG 498/2003, este lipsit de relevanță.
Aceasta întrucât, prin normele metodologice de aplicare a unei legi nu pot fi suprimate drepturi acordate prin aceasta, iar prioritate în aplicare, în caz de conflict, o are legea, act normativ de superior și nu normele cu caracter interpretativ date în aplicarea ei.
Apelul este însă întemeiat sub aspectul neaplicării de către prima instanță a prevederilor art. 16 alin. 2 din Legea nr. 247/2005 cât și a Deciziei în interesul legii nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Conform textului de lege susmenționat, "notificările formulate potrivit prevederilor Legii 10/2001, ce nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare primire Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor conținând propunerile motivate de acordare de despăgubire "
Evaluarea imobilului, cuantumul despăgubirilor și plata acestora nu se face de către unitatea deținătoare, ci de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în, după caz și după parcurgerea fazelor stabilite prin titlul VII a Legii nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În speță, cota de din imobil este înstrăinată în baza Legii 112/1995, neaflându-se nici măcar în patrimoniul Municipiului
În consecință, acesta nu poate decât să propună măsuri reparatorii pentru cota de din imobilul din litigiu și nu poate fi obligat la plata despăgubirilor.
Se constată că pentru măsurile reparatorii acordate prin dispoziție pentru suprafața de 232 mp teren, s-a dispus efectuarea comunicării către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin chiar conținut acestora.
Așa fiind, în baza art. 296 Cod procedură civilă urmează a se admite apelul și a se schimba în parte sentința, în sensul de a fi obligat Municipiul B să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și propunerea privind acordarea de măsuri reparatori prin echivalent pentru cota de din construcția situată în Municipiul B- sector 2, constând în diferența dintre suma primită cu titlu de despăgubiri actualizată cu coeficientul de actualizare, și valoarea de piață a locuinței, stabilită conform standardelor internaționale, respectiv potrivit valorii de piață.
Restul dispozițiilor sentinței urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL cu sediul în-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 891/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - contestatoare cu domiciliul ale la. Av. în B, sector 2, șos. - C M, nr. 36,. 4.. 1,. 3,. 11.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Obligă pârâta să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și propunerea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de din construcție, care să acopere diferența între suma primită cu titlu de despăgubiri, actualizată cu coeficientul de actualizare, și valoarea de piață a locuinței stabilită potrivit standardelor internaționale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. VA
.red. AP
4 ex./4.12.2008
Judecător fond - Secția a III-a Civilă
Președinte:Aglaia VălanJudecători:Aglaia Vălan, Georgeta Stegaru
