Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 25/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 25/
Ședința publică din 18 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, domiciliat în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 2690 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 11 martie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 18 martie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2690 pronunțată la data de 24 octombrie 2007 de Tribunalul Harghitaa fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu Primăria municipiului T, obligând reclamantul la plata sumei de 300 lei în favoarea pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării fondului cauzei, respectiv să se stabilească dacă reclamantul este sau nu îndreptățit la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001.
În considerentele declarației de apel, reclamantul a arătat că a fost expropriat abuziv în anul 1981 de imobilul situat în municipiul T, str. - - și, ca urmare, la data de 14 februarie 2002, notificat pârâta solicitând măsuri reparatorii.
În continuare, reclamantul a arătat că notificarea a fost depusă de mama sa, pe baza unei împuterniciri date de reclamant, însă pârâta a apreciat, în mod greșit că notificarea nu a fost depusă de persoana îndreptățită, iar Tribunalul Harghitaa avut în vedere aceleași considerente atunci când a fost respinsă contestația împotriva dispoziției dată de pârâtă.
Din acest punct de vedere, reclamantul consideră că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile legale aplicabile în speță.
În acest sens, reclamantul a invocat faptul că, art. 3 din Legea nr. 10/2001 se referă la persoana îndreptățită în principiu și nu sancționează cu nulitatea absolută, situație în care notificarea nu s-a făcut personal de persoana îndreptățită, sancțiunea fiind în realitate nulitatea relativă care poate fi acoperită în măsura în care nu s-a pricinuit părții interesate o vătămare.
Ulterior, prin note scrise, reclamantul după ce a reiterat starea de fapt, a arătat că solicită să-i fie acordate despăgubiri care să reprezinte diferența dintre valoarea imobilului și valoarea despăgubirilor primite la exproprierea imobilului.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, din două considerente: notificarea nu a fost formulată de persoana îndreptățită, încălcându-se dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 iar, pe de lată parte, la data exproprierii fostul proprietar a primit despăgubiri în valoare de 64.255 lei.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În fapt, la data de 14 februarie 2002, mama reclamantului, a notificat, prin intermediul executorului judecătoresc Primăria municipiului T, solicitând să fie repusă în drepturile cuvenite, conform Legii nr. 1/2000, pentru fosta proprietate ce s-a aflat în localitatea T,-.
Ulterior, printr-o notă de subsol, se precizează că titular al imobilului este numitul.
Atât primarul municipiului T, cât și Tribunalul Harghita au considerat că notificarea a fost făcută de o altă persoană decât cea îndreptățită.
Într-adevăr din cuprinsul notificării, se observă că cea care solicită măsurile reparatorii este și nu fiul său. Ea solicită să fie repusă în drepturi, nu în numele fiului său, așa cum susține reclamantul, ci în numele său. Chiar după ce s-a adăugat nota de la subsolul notificării, nu se face și mențiunea că cererea a fost făcută pentru sau în numele lui.
Chiar dacă din notificare ar rezulta că a acționat în calitate de mandatar, reclamantul nu a dovedit acest lucru, conform art. 1169 Cod civil.
Prin urmare, pârâta nu a constatat nulitatea absolută a notificării, așa cum susține în apel reclamantul, ci doar a constatat că persoana solicitantă a măsurilor reparatorii nu este persoana îndreptățită, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001. Mai mult, art. 22 din aceeași lege, prevede că notificarea trebuie făcută de persoana îndreptățită personal sau în temeiul unui mandat, conform art. 1532 și următoarele Cod civil.
Față de cele reținute, considerând că prima instanță a respectat dispozițiile legale în materie, Curtea va respinge apelul, conform art. 295, 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul, domiciliat în O,-, județul B, împotriva Sentinței civile nr. 2690 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exemplare
10.04.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
