Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 25
Ședința publică de la 06 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de împotriva sentinței civile nr. 1458 din 1.10.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul de registratură precizări formulate de intimatul Primarul Municipiului I, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă, însoțite de înscrisuri (adresa numărul 753/2009, anunțul numărul 749/2009), cu duplicat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă a rămas în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Reclamanta a chemat în judecată pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI I, solicitând anularea dispoziției nr. 103/26.01.2007, obligarea pârâtului la restituirea în natură a apartamentului situat în I,- -.. 1. 8 județul În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtului la restituirea altui bun în compensare, în cazul în care imobilul solicitat mai sus, a fost înstrăinat cu respectarea legislației în vigoare, obligarea pârâtului la stabilirea exactă a valorii despăgubirilor prin echivalent, în cazul în care apartamentul acesta nu poate fi restituit în natură sau prin compensare. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Decizia nr.708/13.12.1982 a Consiliului Popular al Județului I, apartamentul deținut în temeiul contractului de construire nr. 43040/30.12. 1975, fost trecut în proprietatea statului, în baza dispozițiilor Decretului 223/1974, cu plata unei despăgubiri de 25.293 lei, sumă pe care nu este de acord să o restituie la valoarea reactualizată.
După apariția Legii 10/ 2001, prin notificarea nr. 411/ 2001 trimisă de a solicitat restituirea în natură bunului preluat de către stat, notificare care a fost soluționată cu propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile 10/ 2001, propunere cu care nu este de acord, deoarece dorește o despăgubire efectivă, eventual prin acordarea unui alt bun în compensare.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 1458 din 1.10.2008, a respins acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu Primarul Municipiului
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită a obține măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/ 2001 conform disp. art. 2, art. 3 alin. 1 lit. a, art. 4 alin. 2 din acest act normativ, pentru apartamentul notificat, făcând dovada dreptului de proprietate cu contractul de construire nr. 43040/30.12. 1975, iar a preluării abuzive cu Decizia Consiliului Popular al Jud. I nr. 708/ 13.12.1988 emisă în baza Decretului nr. 223/1974.
Raportat la solicitarea notificantei de restituire în natură a apartamentului notificat, prin Dispoziția contestată în prezenta cauză, aceasta s-a respins motivat de faptul că apartamentul a fost înstrăinat în condițiile Legii nr. 112/ 1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului - prin Contractul de vânzare - cumpărare cu plata în rate nr. 690/06.10.1999.
La emiterea soluției de respingere a cererii de restituire în natură și propunere de acordare măsuri reparatorii în echivalent au fost avute în vedere disp. art. 18 lit. c din 10/2001, potrivit căroramăsurile reparatoriise stabilesc numai în echivalent și în următoarele cazuri: c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.
Față de această dispoziție legală, având în vedere și contractul de vindere - cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/ 1995, nr. 37/2001, s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură.
În ceea ce privește cererea reclamantei de a obliga pârâtul la restituirea unui alt bun în compensare, aceasta este nefondată în condițiile în care măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent depinde, în primul rând de voința unității notificante,
Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, permite unității deținătoare, obligată la restituire, să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile care sunt acceptate de persoana îndreptățită, instanța de judecată neavând competența de a obliga Primarul Municipiului I, la emiterea unei dispoziții de acordare de teren în compensare pentru cel preluat abuziv.
A mai reținut instanța că nici solicitarea privind stabilirea exactă a valorii despăgubirilor prin echivalent nu este întemeiată în condițiile în care prin intrarea în vigoare a Legii 247/ 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, s-a modificat procedura administrativă de stabilire a cuantumului despăgubirilor în limita căruia se acordau măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilele imposibil de restituit în natură.
Forma republicată a Legii nr. 10/2001, reglementează pentru entitatea investită cu soluționarea notificării, respectiv pentru instanța de judecată, competența de stabilire: a calității de persoană îndreptățită și a existenței / nu a posibilității de restituire în natură a imobilelor, și nicidecum cea de stabilire a cuantumului despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari, etapă a procedurii administrative necontencioase care se realizează după procedura prevăzută de legea specială.
Potrivit noilor reglementări, atât notificările soluționate prin emiterea unei dispoziții înainte de intrarea în vigoare a Legii 247/ 2005 în care s-au consemnat sume, cât și notificările soluționate după această dată prin emiterea unei dispoziții cuprinzând propunerea de acordare de măsuri reparatorii în condițiile legii speciale privind regimul de acordare și plată despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată - sunt înaintate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
a declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, ea susține că sentința atacată încalcă dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 care prevăd că, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Învederează apelanta că aceeași reglementare se regăsește și în art. 20 din lege coroborat cu art. 20 din Normele metodologice de aplicare, iar raportat la situația juridică a imobilului care nu mai poate fi restituit în natură ca urmare a înstrăinării sale, prima instanță trebuia să dispună ca prima modalitate de reparație să fie compensarea cu alte bunuri sau servicii.
Apelanta pretinde că identificarea unor astfel de bunuri fiind de competența entității investite cu soluționarea notificării, instanța de fond trebuia să prevadă ca obligație alternativă și obligarea pârâtului la acordarea unor bunuri sau servicii în compensare, iar în subsidiar să mențină decizia atacată, care prevede acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Legal citat, Primarul Municipiului I nu a formulat întâmpinare în cauză.
Din oficiu, Curtea a solicitat Primarului Municipiului I să înainteze la dosarul cauzei lista cu bunurile ce ar putea fi oferite spre compensare, conform art. 2 din Legea nr. 10/2001, iar prin adresa nr. 7258/2.02.2009, acesta a precizat că în Municipiul I nu au fost identificate bunuri disponibile care să poată fi oferite în compensare pentru imobilele notificate în baza Legii nr. 10/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile apelantei, de ansamblul materialului probator administrat în cauză și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul nu este întemeiat.
În acest sens, instanța de apel, constată că, prin dispoziția n 103 din 26.01.2007, Primarul Municipiului Iar espins cererea formulată de privind restituirea în natură a apartamentului nr. 8 din I,-, -. B,. 1, motivat de faptul că apartamentul solicitat a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995.
Prin aceeași dispoziție s-a respins și cererea de acordare în compensare a unui alt apartament din fondul locativ de stat întrucât nu există bunuri disponibile a fi oferite în compensare persoanelor notificatoare și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către stat (Titlul VII din Legea nr. 247/2005).
Măsurile dispuse de către primar au fost menținute de către instanța de fond care a respins acțiunea reclamantei.
Prin motivele de apel, a achiesat la respingerea cererii sale de restituire în natură a apartamentului notificat precizând că restituirea este imposibilă în condițiile în care bunul imobil a fost înstrăinat în baza prevederilor Legii nr. 112/1995.
Astfel, apelanta a înțeles să critice numai respingerea cererii sale de acordare de bunuri sau servicii în compensare.
Potrivit capitolului I alin. 1 pct. 1 lit. a din nr.HG 250/2007 în procesul de soluționare a notificărilor persoanelor îndreptățite se va avea în vedere prevalența restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus notificări. Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, sau propunerea de acordare de despăgubiri, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în cazul în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
În prezenta cauză, prin adresa nr. 7258/2.02.2009, Primarul Municipiului Iaî nvederat instanței că pe raza Municipiului I nu au putut fi identificate bunuri care să poată fi oferite în compensare persoanelor îndreptățite, conform Legii nr. 10/2001.
Raportat la conținutul acestei adrese și la prevederile legale mai sus menționate, Curtea reține că măsura compensării nu este posibilă în speță, astfel că, în mod corect, s-a dispus acordarea către apelantă de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Față de cele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul declarat de și se va păstra sentința tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1458 din 1.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 6.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.03.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea
