Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 25/A/2009
Ședința publică de la 20 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului, în rejudecare după casare, formulat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2734/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr- având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu intimații - TRATAMENT, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIMĂRIA ORAȘULUI, PREFECTURA JUDEȚULUI
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 6 Februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere care împreună cu cea de amânare ulterioară a pronunțării din 13 Februarie 2009 fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 1362/2005 (nr. unic -) reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - și Recuperare a Capacității de Muncă SA - Sucursala solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii la notificarea formulată privind retrocedarea suprafeței de 5500 mp situați în comuna în zona lacului, teren înscris în CF nr. 3504/a nr. top 2398/2/1, 2403/2/1 și 2405/1 sau calcularea sumei echivalente a valorii terenului.
Solicită obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 500.000 lei/zi până la emiterea deciziei.
În drept invocă dispozițiile art. 23 și următoarele din Legea nr. 10/2001 și art. 1083, 1085 și 1073 Cod civil.
În motivare arată că pârâta nu a răspuns notificării sale de retrocedare a suprafeței de 5500 mp.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului deoarece nu a făcut dovada că are calitatea de succesor al numiților și HG care arau proprietari tabulari ai terenului în anul 1958. În subsidiar a solicitat să se constate că acțiunea este lipsită de obiect deoarece prin decizia nr. 92/23.02.2004 emisă în luna februarie 2004 și-a exprimat foarte clar punctul de vedere oficial și legal cu privire la notificarea reclamantului.
Astfel, arată că este proprietară a construcțiilor, anexelor și a terenului de 5500 mp din CF 3504/a în baza sentinței nr. 2069/22.06.1996 a Judecătoriei Deva modificată prin decizia civilă nr. 1110/19.05.1997 a Tribunalului Hunedoara rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1721/1997 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Mai arată că terenul revendicat de reclamant a fost cedat (donat) Statului Român de către numitul și nu s-a putut face vreodată dovada existenței unui viciu de consimțământ al cedentului, astfel că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 care vizează doar acte de preluare abuzivă.
Reclamantul și-a precizat și completat contestația solicitând chemarea în judecată și a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a Primăriei Orașului și a Prefecturii Județului H, cât și anularea dispoziției nr. 92/23.02.2004 emisă de pârâta inițială, menținând petitele vizând în principal retrocedarea în natură a terenului, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii pentru acesta.
În motivare arată, sub aspectul calității procesuale active, că terenul în litigiu este parte din suprafața de 10.343 mp ce a aparținut foștilor proprietari și HG care au fost unchiul și numitei, mama reclamantului. Aceasta, împreună cu soțul ei, tatăl reclamantului, au dobândit terenul prin uzucapiune, mai puțin parcela în litigiu. Întrucât terenul în litigiu a intrat în folosința Statului de la tatăl său, consideră că retrocedarea trebuie să se facă aceleiași persoane, precizând că terenul este liber de construcții.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta DGFP - Hai nvocat lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice iar pe fond arată că lasă la aprecierea instanței soluția în raport de concluziile unei expertize topografice care să stabilească dacă există teren liber ce poate fi restituit în natură.
La rândul său, prin întâmpinarea formulată, instituția Prefectului Județului Hai nvocat lipsa calității sale procesuale pasive iar pe fond a arătat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii depuse de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 2734/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost respinsă contestația formulată și precizată de contestatorul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că terenul în litigiu a format obiectul dosarului nr. 9295/1996 al Judecătoriei Deva soluționat definitiv și irevocabil, intrat în puterea lucrului judecat. Prin sentința civilă nr. 2069/1996, Judecătoria Devaa constatat cu putere de lucru judecat că din totalul suprafeței de teren dobândit prin uzucapiune de antecesorii contestatorului, și, suprafața de 0,55 ha ce coincide cu cel din litigiu a fost cedat la Stat în anul 1983 și donația este valabilă întrucât legiuitorul nu impunea anterior anului 1990 încheierea unor atare acte de donație către Stat sub formă autentică sub condiția"ad validitatem". Pe cale de consecință s-a conchis că terenul nu intră în categoria imobilelor preluate abuziv în perioada de referință prevăzută expres de Legea nr. 10/2001 modificată.
Pe de altă parte, s-a reținut că nici contestatorul nu are calitatea de persoană îndreptățită să beneficieze de reparațiuni potrivit respectivului act normativ, respectiv acesta nu a avut calitatea de proprietar al imobilului la data preluării acestuia sau să fie moștenitor legal ori testamentar al unui astfel de proprietar, ori, sub acest aspect, contestatorul nu și-a dovedit vocația.
Față de celelalte părți chemate în judecată în cauză s-a constatat lipsa calității procesuale pasive având în vedere obiectul cauzei și pretențiile precizate de contestator.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamantul solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației astfel cum a fost precizată.
În expunerea motivelor de apel se arată că imobilul a aparținut tatălui reclamantului care l-a dobândit de la unchiul său HG, în registrul agricol imobilul fiind trecut pe numele părinților săi, și. Terenul a fost preluat la Stat în anul 1983 de la.
Susține că greșit s-a reținut de către prima instanță autoritatea de lucru judecat în condițiile în care între dosarul de față și dosar nr. 9295/1996 al Judecătoriei Deva nu există identitate de părți, obiect și cauză, iar în acel dosar nu s-a dispus nimic în legătură cu imobilul în litigiu.
Consideră că analiza valabilității actului de trecere în proprietatea Statului trebuie făcută prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu prin prisma considerentelor unei hotărâri judecătorești pronunțată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul făcând obiectul acestui din urmă act normativ, fiind preluat fără titlul valabil conform art. 2 lit. h din Legea nr. -.
Instanța nu putea reține că donația este valabilă în condițiile în care aceasta nu există, singura dovadă a trecerii imobilului în proprietatea Statului fiind cea cuprinsă în registrul agricol în care se menționează că în anul 1983 s-a scăzut din suprafața de teren aparținând lui suprafața de 55 ari în baza cererii nr. 1040/1982 care însă s-a nu s-a depus la dosar.
Precizează că întabularea unității în cartea funciară este nelegală fiind făcută în baza unor hotărâri judecătorești prin care nu se dispune în dispozitiv întabularea dreptului de proprietate al pârâtei.
Sub aspectul calității procesuale active mai arată că imobilul a trecut la Stat în perioada în care figura în proprietatea părinților săi, reclamantul fiind singurul moștenitor al acestora.
Întrucât imobilul a fost preluat fără titlu valabil solicită a-i fi restituit în natură susținând că împrejurarea că pârâta a construit niște cotețe pe acest teren nu produce nici o consecință juridică atâta timp cât conform art. 492 și următoarele cod civil proprietarul terenului este și proprietarul construcțiilor. Pârâta poate invocat un drept de creanță asupra construcțiilor edificate pe terenul altei persoane, eventual printr-o cerere separată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză Instituția Prefectului Județului Har eiterat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că pe fond lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Prin decizia civilă nr. 141/A/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- a fost respins apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță subliniază că în speță este vorba de puterea lucrului judecat și nu de excepția autorității lucrului judecat cum eronat susține apelantul, nicăieri în cuprinsul sentinței nefăcându-se trimitere la dispozițiile art. 1201 Cod civil sau ale art. 166 Cod procedură civilă. Deasemenea, s-a constatat că în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru a putea beneficia de reparațiuni.
Prin decizia civilă nr. 1178/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei de mai sus care a fost casată iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei s-a reținut că terenul a trecut la Stat de la autorul reclamantului, fila 76 dosar fond, prin cedare către Consiliul Popular, făcându-se mențiune în acest sens în registrul agricol, în anul 1982, deci imobilul a fost preluat de stat în perioada de referință reglementată de Legea nr. 10/2001, fila 84 dosar fond, de la autorul reclamantului, care avea deschisă poziție de rol în calitatea sa de cap de familie.
Tribunalul și instanța de apel nu au soluționat pricina în raport de prevederile art. 1201 Cod civil, nu s-a reținut că acțiunea formulată de reclamant este admisibilă față de prevederile art. 163 și următoarele Cod procedură civilă ci faptul că valabilitatea donației făcută în anul 1983 a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat prin sentința nr. 2069/1996 a Judecătoriei Deva.
Existența dreptului recurentului-reclamant a fost analizată în raport de înscrisurile depuse la dosar, inclusiv mențiunile din cartea funciară, însă preluarea bunului cu titlu valabil și faptul că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire, potrivit art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, au fost reținute fără ca situația de fapt să fie pe deplin stabilită.
Astfel, prin Legea 10/2001, lege specială de reparație, s-a reglementat regimul juridic al imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar prin dispozițiile art. 2 din lege s-a stabilit domeniul de aplicare al acestei legi.
Instanța de apel a constatat că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, prin donație, deși la dosar nu a fost depus actul de donație.
Stabilirea modului în care a fost încheiat actul de cedare este esențială, deoarece, potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 10/2001, republicată, numai dacă actul s-a încheiat în forma autentică prevăzută de art. 813 Cod civil restituirea imobilului în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 este condiționată de admiterea acțiunii în anulare sau în constatarea nulității donației, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Or, actul de donație nefiind depus la dosar, nu se poate stabili dacă preluarea abuzivă este condiționată de anularea actului.
În această situație, greșit instanța de apel a reținut că reclamantul nu este îndreptățit la restituirea imobilului în litigiu, motivat de faptul că autorul său ar fi donat această suprafață de teren, fără să analizeze existența dreptului reclamantului în raport de art. 2 (c) din Legea 10/2001, care privește imobilele donate statului, text modificat prin Legea nr. 247/2005.
Pe de altă parte, instanța de apel a reținut că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire, potrivit art. 3(1) coroborat cu art. 4 (2) din Legea 10/2001, întrucât nu ar fi făcut dovada calității sale de moștenitor al fostului proprietar, nesocotind actele aflate în dosarul nr. 9295/1994 al Judecătoriei Deva, atașat prezentului dosar, fila 7, respectiv certificatul de moștenitor nr. 857/1984 al notariatului de Stat județean T, din care rezultă că autoarea reclamantului a fost moștenitoarea legală a defunctei, proprietara tabulară a imobilului înscris în CF 3504, nr. top 3405, 2398-24903, în cotă de1/4așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 2069/1996 a Judecătoriei Deva, definitivă și irevocabilă, în calitate de nepoată de soră, căreia i-a revenit cota de 1/6 din masa succesorală rămasă de pe urma acestei defuncte.
Fiind dovedită legătura de rudenie între autoarea recurentului-reclamant și proprietara tabulară, pentru corecta aplicare a art. 4 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel trebuie să stabilească dacă au existat rudenie între autorii reclamantului și celălalt proprietar tabular junior.
HGS-a apreciat că aceste împrejurări se impun a fi stabilite prin administrarea probei cu înscrisuri, față de faptul că chiar prin decizia atacată s-a reținut că terenul a fost cedat statului în anul 1983 de către antecesorii reclamantului, fapt ce rezultă și din sentința civilă nr. 2069/1996 și în raport de susținerea recurentului că proprietarul tabular a HG fost unchiul tatălui său.
În rejudecare, Curtea, în conformitate cu recomandările deciziei de casare a solicitat Primăriei date despre imobilul în litigiu, respectiv cu privire la data trecerii în proprietatea statului și a pus în vedere reclamantului să facă dovada că antecesorii săi erau moștenitorii lui și HG să depună extras CF in extenso (fila 16).
Totodată, în cauză s-a dispus și efectuat un raport de expertiză topografică.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata DGFP H pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea ca nefondat a apelului reclamantului întrucât în mod corect s-a reținut că apelantul nu a dovedit calitatea sa de proprietar ori de moștenitor legal sau testamentar al proprietarului imobilului în litigiu.
Prin notele de ședință depuse la termenul din 19 septembrie 2008, pârâta a reiterat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocând, deasemenea, și excepția lipsei de obiect a acțiunii dat fiind faptul că acestuia i s-a eliberat decizia solicitată ca răspuns la notificare.
Procedând la rejudecarea apelului, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 22.1 lit. d din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 în forma aflată în vigoare la data promovării acțiunii, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate la care face referire art. 22 din aceeași lege se înțelege orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acestuia la data preluării abuzive: extras carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul - verbal întocmit cu ocazia preluării, orice acte emanând de la o autoritate din perioada respectivă care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol (aceste prevederi se regăsesc și în normele metodologie aprobate prin nr.HG 250/2007 la art. 23.1 lit. d).
Din adresa nr. 4525/26.06.2008 a Primăriei Orașului rezultă că la data preluării imobilului în litigiu în proprietatea Statului acesta se afla înscris în registrul agricol la poziția lui, precizându-se că singura dovadă a trecerii imobilului din proprietatea acestuia este cea cuprinsă în registrul agricol în care se menționează că în anul 1983 s-a scăzut din suprafața de teren ce aparținea numitului suprafața de 55 de ari în baza cererii nr. 1040 din 21.06.1982 la locul numit "La ". Se mai arată că în arhiva primăriei nu se mai găsește cererea 1040/21.06.1982 și se anexează o copie din registrul agricol în are s-a efectuat această mențiune (filele 31 - 33).
Împrejurarea că terenul în discuția a fost preluat de către Stat de la autorii reclamantului în anul 1982 este reținută și în considerentele deciziei nr. 1110/1997 a Tribunalului Hunedoara în cadrul căreia s-a analizat cererea antecesorilor reclamantului de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a mai reținut că actul de cedare la stat a terenului de 0,55 ha este valabil neexistând nici un motiv de nulitate a consimțământului lui și nefiind necesară nici încheierea lui în formă autentică (filele 45 - 54 dosar fond).
Toate aceste înscrisuri se circumscriu cerințelor stabilite de textul de lege cât și de normele de aplicare ale Legii nr. 10/2001 enunțate mai sus și dovedesc faptul că imobilul în discuție a fost preluat de la tatăl reclamantului care l-a donat Statului. Acest fapt coroborat cu împrejurarea că prin actele de stare civilă depuse la dosar reclamantul probează faptul că este moștenitor al defunctului justifică pe deplin calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii cu privire la imobilul în discuție în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 10/2001 și, implicit, calitatea procesuală activă a acestuia. În consecință, excepția lipsei calității procesuale active invocată de societatea pârâtă apare ca fiind nefondată iar reținerea primei instanței în sensul că reclamantul nu și-a dovedit calitatea cerută de art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 este lipsită de fundament.
Imobilul a trecut în proprietatea Statului în anul 1982, deci intră în categoria imobilelor care fac obiectul măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 aspect reținut ca atare și de instanța de casare.
Instanța de control judiciar s-a pronunțat și în privința reținerii autorității de lucru judecat de către instanța de fond constatând că pricina nu a fost soluționată în raport de revederile art. 1201 Cod civil și nici nu s-a reținut că acțiunea formulată de reclamant este inadmisibilă față de prevederile art. 163 și următoarele Cod procedură civilă ci faptul că valabilitatea donației făcută în anul 1982 a fost stabilită cu autoritate de lucru judecată prin sentința civilă nr. 2069/1996 a Judecătorie În consecință este inutilă analizarea criticilor apelantului care vizează greșita reținere a autorității de lucru judecat de către prima instanță.
E de necontestat faptul că prin sentința civilă nr. 2069/1996 a Judecătoriei Devas -a constatat cu putere de lucru judecat faptul că terenul în litigiu a fost cedat la Stat în anul 1982 și că donația era valabilă deoarece legiuitorul nu impunea anterior anului 1990 încheierea unor atare acte de donație către stat sub forma autentică sub condiția "ad validitatem".
Desigur că cele reținute prin hotărârea judecătorească menționată se bucură de putere de lucru judecată dar acestea nu au avut ca fundament dispozițiile Legii nr. 10/2001 care nu erau în vigoare la acea dată. În aceste condiții, și cum în prezenta cauză analizarea modului de preluare a imobilului de către stat se cere a fi făcută prin prisma dispozițiilor legii speciale de retrocedare, Curtea constată că sentința invocată de societatea pârâtă nu este relevantă în speță și nu poate constitui un impediment în examinarea titlului Statului în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Sub acest aspect Curtea constată că în mod greșit prima instanță a reținut că donația din anul 1982 este valabilă și că imobilul nu intră în categoria celor preluate abuziv în perioada de referință a Legii nr. 10/2001.
Norma care trebuie avută în vedere la aprecierea titlului Statului este cea indicată de instanța de control judiciar în decizia de casare, respectiv art. 2 lit. c din Legea nr. 10/2001 în conformitate cu care, numai dacă actul de donația s-a încheiat în formă autentică, restituirea imobilului în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 este condiționată de admiterea acțiunii în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Din adresa Primăriei (fila 31 dosar apel) rezultă că singura dovadă a trecerii imobilului în proprietatea Statului este cea din registrul agricol în care se menționează că în anul 1983 s-a scăzut din suprafața de teren ce aparținea lui suprafața de 55 ari în baza cererii nr. 1040/1982 care nu se mai găsește în arhiva primăriei.
Așadar, nu există un act de donație care să poată fi supus cenzurii instanțelor de judecată, astfel că stabilirea caracterului abuziv al preluării nu este condiționat în speță de anularea actului.
Concluzia care se impune este aceea că imobilul în litigiu intră în categoria imobilelor preluate abuziv conform art. 2 lit. c din Legea nr. 10/2001 putând astfel forma obiect al măsurilor reparatorii prevăzute de lege.
Solicitarea reclamantului de restituire în natură a imobilului este fondată.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de expert relevă faptul că pe terenul preluat de autorul reclamantului s-a edificat o casă de oaspeți cu parte și două nivele după anul 1994, aceasta nefiind terminată, este tencuită dar fără uși și ferestre. Expertul nu a fost în măsură să arate dacă aceasta are sau nu are autorizație de construcție iar pârâta nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte existența unei astfel de autorizații. Mai reține expertul existența unei fose septice pe teren cât și faptul că în CF construcțiile fostei cocini au fost notate ca anexe gospodărești, nemaifiind folosite în prezent.
Potrivit art. 9 alin 1 din Legea nr. 10/2001 în forma aflată în vigoare la data introducerii acțiunii imobilele preluate în mod abuziv, indiferente în posesia cui se află în prezent se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Art. 10 alin 3 din aceeași lege prevede că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990 precum și construcții ușoare sau demolate.
Totodată, se constată că potrivit art. 10.5 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în cazul în care pe terenul notificat se află edificate construcții care nu mai sunt necesare unității deținătoare se poate dispune restituirea și a terenului aferent acestora dacă persoana îndreptățită achită unității deținătoare o despăgubire reprezentând valoare reală actuală a construcției respective.
Față de aceste dispoziții legale și având în vedere că clădirea "casă de oaspeți" a fost edificată după anul 1990, fără autorizații cât și faptul că, așa cum rezultă din raportul de expertiză, anexele gospodărești și fosa septică nu sunt folosite în prezent de către pârâtă, Curtea va admite ca fondat apelul reclamantului.
Prin urmare, va fi anulată dispoziția contestată iar pârâta va fi obligată să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului.
Pentru anexele gospodărești și fosa septică pârâta urmează să stabilească despăgubirile la care trebuie obligat reclamantul în conformitate cu art. 10.5 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței prin care s-a respins contestația formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura Județului H și Primăria Orașului în mod corect reținând prima instanță că acești pârâți nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta intimată - și Recuperare a Capacității de Muncă SA - Sucursala va fi obligată să achite reclamantului apelant suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată dovedite în toate instanțele.
(continuarea deciziei civile nr. 25/A/2008 din dosar nr-)
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2734/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 1362/2005 (-) pe care o schimbă în parte în sensul că admite contestația formulată și precizată de reclamant în contradictoriu cu pârâta - și Recuperare a Capacității de Muncă SA și în consecință:
Anulează dispoziția nr. 92 din 23.02.2004 și obligă pârâta să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului înscris în CF nr. 3504/a nr. top 2398/2/1, 2403/2/1 și 2405/1 în suprafață de 5500 mp.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă pârâta la 200 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
. activitatea
Semn. Președinte
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /7 ex/19.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
