Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 250/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr. 250/
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamantul,cu domiciliul ales în G- -escăruș.6,împotriva sentinței civile nr.290 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns intimatul, asistat de avocat, și intimatul Consiliul local al municipiului G, prin consilier juridic, lipsă fiind recurenta și intimatul Primarul municipiului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Se prezintă în instanță, avocat, care depune la dosar din partea recurentului, parte pe care o reprezintă avocat, cerere prin care acesta solicită acordarea unui nou termen întrucât susmenționata avocată, este bolnavă, în imposibilitate de a se prezenta în instanță.
Apărătorul intimatului, se opune cererii formulate, întrucât s-a mai acordat un termen pentru acest motiv, deși în principiu cunoaște aspectul că apărătorul acestuia este bolnavă.
Consilier juridic pentru intimata Consiliul local al municipiului G, lasă la aprecierea instanței.
Curtea, respinge cererea formulată de recurent, întrucât s-au mai acordat termene pentru acest considerent anterior, și nu s-a făcut dovada imposibilității că apărătorul nu s-a putut prezenta.
Curtea, după acordarea unui interval de timp, s-a procedat la strigarea pentru a doua oară a cauzei, la care s-a prezentat pentru recurentul lipsă, avocat, cu delegație de substituire a apărătorului ales, avocat, intimatul, asistat de avocat, și intimatul Consiliul local al municipiului G prin consilier juridic, lipsă fiind intimatul Primarul municipiului
Apărătorul recurentului, solicită admiterea apelului formulat, precizând că în cauză este vorba de o naționalizare abuzivă și legal imobilul nu a ieșit niciodată din proprietatea apelantului. Vânzarea cumpărarea unei părți din imobilul solicitat a fi restituit, cumpărător fiind intimatul, este nelegală, și actul a fost întocmit la data de 25 iunie 2007, recurentul nu cunoscut de existența acestui act, și în plus recurentul a formulat cerere de restituirea imobilului înainte de încheierea actului de vânzare cumpărare. Din probele administrate existente la dosar, rezultă că Primăria municipiului G, a procedat la vânzarea parțială a imobilului la un an după ce s-a cerut de apelant restituirea în natură a acestuia, act despre care recurentul nu a avut cunoștință, Primăria necomunicând acest aspect. Solicită ca urmare a admiterii apelului formulat, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului.
Apărătorul intimatului, solicită respingerea apelului formulat, apelantul avea posibilitatea de a formula cerere de restituire a imobilului în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr.112/1995, publicată în Monitorul Oficial la data de 29 noiembrie 1995, intrând în vigoare la 60 de zile de la publicare, astfel că termenul înăuntrul căruia apelantul putea depune cererea de restituire era cel de la 01.02.1996 - 31.07.1996. Restituirea imobilului a fost cerută de apelant la data de 3 septembrie 1997, cu mult peste termenul prevăzut de lege. Dreptul la acțiune al apelantului este prescris, în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001. însă au solicitat a li se încheia contracte de vânzare cumpărare pentru apartamentele în care locuiesc. Judecarea cauzei doar pe excepție a fost corectă, hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, astfel că solicită respingerea apelului formulat.
Consilier juridic pentru Consiliul local al municipiului G, solicită respingerea apelului, și menținerea sentinței de fond, susținând concluziile depuse prin întâmpinarea existentă la dosar.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Primăria municipiului G, Consiliul Local G și să se constate nulitatea actului de vânzare-cumpărare nr.3607/20.03.1998 prin care s-a înstrăinat o parte din imobilul proprietatea sa.
În motivarea acțiunii a arătat că prin dispoziția nr.1665/SR emisă de Primarul municipiului G la data de 7.04.2006 s-a dispus restituirea parțială a imobilului situat în G,-.
Prin dispoziția nr.3366/SR din 20.04.2007 s-a dispus,pentru partea din imobil înstrăinată în temeiul Legii nr.112/1995, acordarea de despăgubiri, pe considerentul că imobilul (teren și construcție) se încadrează în prevederile art. 2 lit. a din Legea nr.10/2001.
Imobilul revendicat din G,-, compus din teren și construcție a fost proprietatea lui, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1684/24.05.1937 de fostul Tribunal al Județului și a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950.
Restituirea acestui imobil a fost cerută de reclamant la Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 la data de 3.09.1997, dată după care orice înstrăinare este lovită de nulitate.
Pârâtului i-a fost vândut o parte din acest imobil în aprilie 1998, după data la care proprietarul ceruse restituirea, astfel încât, arată reclamantul, vânzarea este nulă de drept.
În conformitate cu prevederile art. 20 al. 2 din Legea nr. 10/2001, actele de vânzare-cumpărare sunt menționate în măsura în care ele au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a imobilelor cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului, ceea ce nu a fost cazul în speță.
Primăria municipiului Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiuni reclamantului pe motiv că acesta a stat în pasivitate și nu a uzat de dispozițiile Legi nr.112/1995.
La rândul său și pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat prescrierea dreptului la acțiune pe motiv că aceasta nu a fost introdusă în termenul de un an prevăzut de art. 45 din Legea nr.10/2001.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.290 din 29 februarie 2008 respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Potrivit art. 45 al 5 din Legea nr.10/2001, dreptul la acțiune în constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare, având ca obiect imobile care cad sub incidența Legii nr.10/2001, indiferent de cauza de nulitate, prin derogare de la dreptul comun, se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, termenul limită pentru promovarea unor asemenea acțiuni s-a împlinit la data de 14 august 2002, după ce a fost prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001.
În cauză învestirea instanței cu acțiunea în constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare încheiat pârâtului s-a făcut la data de 25.06.2007, cu mult peste termenul special de prescripție prevăzut de lege.
Instanța nu a reținut apărarea reclamantului în sensul că nu a avut cunoștință de faptul că o parte din imobil a fost înstrăinată pârâtului în anul 1998 aflând despre această înstrăinare odată cu comunicarea dispoziției nr.3366/SR din 20.04.2007.
Reclamantului i s-a restituit parțial în natură imobilul revendicat, prin dispoziția nr.2655/SR din 7.04.2006 și ulterior prin dispoziția nr.3366/SR din 20.04.2007 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru partea din imobil înstrăinată în baza Legii nr.112/1995 către pârât. Prin urmare, restituirea parțială în natură către reclamant a imobilului în litigiu, în aprilie 2006, constituie momentul în care reclamantul a aflat ori cu minime diligențe putea să afle că o parte din acesta a fost înstrăinat.
Pe de altă parte,înstrăinarea către pârât a locuinței deținute în calitate de chiriaș s-a făcut cu respectarea prevederilor Legi nr.112/1995.
Reclamantul a formulat inițial cerere de restituire a imobilului din G,-, în baza Legii nr.112/1995, la data de 3 septembrie 1997, cu mult peste termenul prevăzut de art. 14 din Legea nr.112/1995, iar pârâtul a cumpărat partea din imobil deținută în calitate de chiriaș, la 20.03.1998, după expirarea termenului prevăzut de art.14 din legea mai sus-menționată.
Prin urmare, actul de vânzare-cumpărare nr.3607/20.03.1998 a fost încheiat pârâtului cu respectarea legii nr.112/1995 în vigoare la data înstrăinării, iar acțiunea reclamantului privind constatarea nulității absolute a acestui act nu poate fi primită întrucât dreptul material la acțiune s-a prescris având în vedere considerentele expuse mai sus.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel, reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive;
Imobilul revendicat, teren și construcție a fost proprietatea lui, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1684 din 24 mai 1937 la Tribunalul Județului și a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.92/1950.
Arată că naționalizarea a fost abuzivă și astfel imobilul nu a ieșit nicicând din proprietatea titularului dreptului de proprietate.
Că restituirea acestui imobil a fost cerută de reclamant la Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 cu nr. 4170 din 3 septembrie 1997 dată după care orice înstrăinare consideră lovită de nulitate.
Astfel, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.20 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Că este ilegal să se susțină că a curs un termen de prescripție împotriva unei persoane care nu a cunoscut existența actului, cu atât mai mult cu cât s-a făcut prin fraudă la lege.
Intimata Instituția Primar, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat invocând starea de pasivitate din partea reclamantului care a așteptat să se emită dispoziția nr.3366/SR din 20 aprilie 2007, în condițiile în care a avut la dispoziție prevederile Legii nr.112/1995 pentru a demonstra că este îndreptățit la a solicita revendicarea imobilului.
Intimatul a solicitat respingerea apelului invocând că reclamantul a depus cererea de restituire peste termenul prevăzut de Legea nr.112/1995, înstrăinarea imobilului către chiriași s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.9 și 14 din Legea nr.112/1995.
Că Legea nr.10/2001, ca lege reparatorie, a dat posibilitatea solicitării constatării nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare, tuturor foștilor proprietari până la data de 14 august 2002.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.296 cod pr. civilă, constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente;
Prin dispoziția nr.2655/SR din 7 aprilie 2006 Primăria municipiului G, a dispus restituirea parțial în natură a imobilului (teren și construcție) situat în G-, iar pentru partea din imobil înstrăinată în conformitate cu dispozițiile Legii nr.112/1995 a reținut că solicitantul este îndreptățit la acordarea de despăgubiri în echivalent.
Prin dispoziția nr.3366/SR din 20 aprilie 2007 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005 pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură situat în G-.
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, republicată, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii.
Este adevărat că nu poate să curgă un termen de prescripție împotriva unei persoane care nu a cunoscut existența actului, dar reclamantul a aflat de existența vânzării cu ocazia emiterii deciziei nr.2655 din 7 aprilie 2006, unde la art.9 se menționează căo parte din imobil a fost înstrăinată conform Legii nr.112/1995.
Astfel, în raport de data înregistrării acțiunii, 25 iunie 2007 - reține că a fost depășit termenul stabilit pentru promovarea acțiunii.
Reclamantul avea obligația să-și formeze conduita și să respecte condițiile impuse de legiuitor sub aspectul termenului stabilit pentru promovarea acțiunii în constatarea nulității actului de vânzare - cumpărare.
Nerespectarea termenului atrage decăderea din dreptul de a mai obține o cercetare pe fond asupra legalității actului juridic a cărui desființare solicită pe calea nulității absolute.
Exercitarea dreptului la acțiune în termenul stabilit de legiuitor nu poate fi considerat ca o îngrădire a accesului liber la justiție, prin stabilirea lui se limitează efectele negative asupra stabilității și securității raporturilor juridice.
Față de considerentele expuse mai sus, reține că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a dispozițiilor legale aplicabile în materie, situațiune în care va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul,cu domiciliul ales în G- -escăruș.6,împotriva sentinței civile nr.290 din 29 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /-
Tehn.
6 ex./16.12.2008
fond -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu
