Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 256/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 256
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 26 august 2008, privind judecarea apelului declarat de reclamantul, domiciliat în B, sect. 4, nr. 220-224,. 7.. B,. 3,. 42, împotriva sentinței civile nr. 376 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 246/2004, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN D, cu domiciliul în C, bd. -, nr. 68, - 12,. 1,. 12, jud. C, cu B, sect. 1, -., nr. 95-103,. 8,. A,. 5,. 22, având ca obiect Lg.10/2001.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din data de 26 august 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea intimatei pârâte prin apărător să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi 2 2008.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data de 19 decembrie 2003, reclamantul - a formulat contestație împotriva Dispoziției nr.311/18.11.2003, emisă de Președintele Consiliului Județean D în baza Legii nr.10/2001, arătând că prin această dispoziție a fost respinsă notificarea nr.229/N/2001 formulată de reclamant, cu privire la imobilul situat în C,-, respectiv la terenul aflat la această adresă.
A învederat că prin actele depuse la dosar a făcut dovada atât a calității sale de moștenitor, cât și a dreptului de proprietate al autoului său, astfel încât, respingerea notificării este nejustificată.
Pârâtul Consiliul Județean Daf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.
A arătat că reclamantul a solicitat restituirea în natură a Jd in terenul situat în C,-, pentru restul terenului care se află sub construcție solicitând despăgubiri bănești, iar actele anexate în copie de acesta la notificare, nu au fost de natură să dovedească nici dreptul de proprietate asupra imobilului și nici calitatea sa de moștenitor.
Înscrisurile respective nu au fost depuse în copie legalizată, reclamantul nu a prezentat originalele în vederea certificării sau verificării acestora, iar unele dintre înscrisuri nu erau lizibile.
Astfel, reclamantul a dat dovadă de pasivitate, termenul de 18 luni prevăzut de lege pentru depunerea actelor doveditoare, expirând de foarte mult timp.
Pârâtul a mai învederat că imobilul este inclus în domeniul public al Județului D, fiind afectat unei utilități publice, în acest imobil funcționând Școala Specială "Sf. " și Centrul de Plasament nr.10.
La data de 18 martie 2004, reclamantul și-a precizat contestația, arătând că este legatar universal al numitei, în baza testamentului autentic nr.26393/23.06.1994, aceasta fiind fiica lui, născută și.
Că, autoarea reclamantului a dobândit imobilul în litigiu prin moștenire de la mama sa ce purta același nume, care la rândul său a dobândit cota indiviză de 1/2 din acest imobil în baza actului de partaj voluntar întocmit la 6 aprilie 1944 și transcris sub nr.689/10 martie 1954.
A mai susținut reclamantul că în acest act de partaj se face vorbire despre imobilul situat în C - nr.44, iar terenul ce constituie obiectul notificării face parte din acest imobil, fiind grădina din spate care avea corespondență pe str. -, actuală - - și este în suprafață de 850., ocupat în parte de construcția Școlii Speciale "Sf. " și Centrului de Plasament nr.10, iar restul este liber.
Reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața de 100. ocupată de construcții și restituirea în natură a suprafeței de 750.
Referitor la preluarea abuzivă, reclamantul a învederat că imobilul a fost preluat de Armata, în 1944.
La data de 08 aprilie 2004, pârâtul Consiliul Județean Daf ormulat un răspuns la precizarea contestației, arătând că prin Dispoziția nr.38/10 martie 2004 Președintelui Consiliului Județean D, s-a dispus restituirea în natură către apelantele și, a unui teren în suprafață de 832,50. situat în C,-, fost nr.5, cele două petente dovedindu-și dreptul de proprietate tot cu actul de partaj voluntar transcris sub nr.689/1945, invocat în proces și de reclamantul, acestea făcând dovada deplină a dreptului lor de proprietate și a calității de moștenitor, prin actele depuse la dosar.
La data de 10 iunie 2004, reclamantul și-a precizat din nou contestația, solicitând anularea parțială a dispoziției de restituire nr.38/10 martie 2004, în sensul ca restituirea terenului ce formează obiectul litigiului să se facă atât către cele două petente și, cât și către reclamant, toți trei având drepturi succesorale asupra acestui teren.
La data de 22 iunie 2004, pârâtul a formulat răspuns la noua precizare a contestației, arătând că Dispoziția nr.38/2004 este temeinică și legală, fiind emisă în concordanță cu prevederile Legii nr.10/2001, dat fiind că pârâtele și au făcut dovada dreptului lor de proprietate și a calității de moștenitor, dovadă pe care reclamantul nu a făcut-o nici până în prezent.
Prin sentința civilă nr.376 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.246/2004, s-a respins contestația precizată, formulată de reclamantul - împotriva dispozițiilor nr.311/18.11.2003 și nr.38/10.03.2004 emise de Președintele Consiliului Județean D, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean D, și.
S-a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C,-, în sensul avut în vedere de art.4 alin. 2 din Legea nr.10/2001, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că autoarea sa este una și aceeași persoană cu, copartajanta din actul de partaj întocmit cu privire la imobilul în litigiu, în anul 1944.
Apelul declarat de reclamantul a fost admis prin decizia civilă nr.1305 din 16 mai 2005 Curții de APEL CRAIOVA, prin care s-a schimbat sentința, s-a admis acțiunea, s-a anulat Dispoziția nr.311 din 18 noiembrie 2003 și Dispoziția nr.38 din 10 martie 2004 emise de Consiliul Județean D, dispunându-se emiterea unei noi dispoziții pentru terenul în suprafață de 832,50. situat în C,- pe numele moștenitorilor, și.
Pentru a decide astfel, s-a reținut că era cunoscută și cu numele de, iar actul de partaj s-a făcut după ce mama reclamantului, divorțase și revenise la numele de familie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele și, iar prin decizia nr.10120 din 5 decembrie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, a admis recursul declarat, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se, pe de o parte,că instanțele au pronunțat hotărâri contradictorii pe baza unui material probator insuficient, iar pe de altă parte, că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită pe bază de probe lămuritoare, actele nefiind depuse la dosar în original sau în copie legalizată, nefiind verificate nepotrivirile existente între datele și numele consemnate în aceste act.
În rejudecarea cauzei, Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Civilă a pronunțat decizia nr.664 din 13 2006 prin care a admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 2 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele și, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivele de recurs s-a susținut că s-au aplicat greșit dispozițiile art.165 Cod pr. civilă referitoare la disjungere, în condițiile în care măsura disjungerii se putea dispune în orice stare a pricinii, chiar și în apel, precum și dispozițiile art. 315 Cod pr. civilă, în raport de care hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii instanței de trimitere.
S-a invocat aplicarea greșită și a dispozițiilor art.297 Cod pr. civilă, apreciindu-se că aceste cazuri prevăzute de dispozițiile legale arătate, sunt strict determinate și nu pot fi interpretate extensiv.
Prin decizia nr.2246 din 9 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, s-a admis recursul declarat de pârâtele și, s-a casat decizia nr.664/13.09.2006 a Curții de APEL CRAIOVA - Secția Civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.
Pentru a decide astfel, s-a reținut că instanța de apel nu s-a conformat indicațiilor din decizia de casare referitoare la administrarea probelor, cu toate că Înalta Curte a dat și indicații precise în legătură cu probele care urmează a fi administrate în vederea lămuririi pe deplin a situației de fapt, încălcând dispozițiile art. 315 Cod pr. civilă și aplicând greșit dispozițiile art. 297 Cod pr. civilă.
În rejudecarea apelului, în ședința publică din data de 9 octombrie 2007, după închiderea dezbaterilor, apărătorul reclamantului a depus la dosar un set de înscrisuri reprezentând acte de stare civilă în dovedirea arborelui genealogic al familiei, al cărei moștenitor testamentar se pretinde, precum și un raport de expertiză criminalistică extrajudiciară nr.115 din 01.10.2007 întocmit de expertul.
În ședința publică din data de 6 noiembrie 2007, apărătorul apelantului reclamant a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza criminalistică, pentru a se verifica dacă semnătura de pe actul de căsătorie nr.54/27.01.1907 a fost executată de aceeași persoană care a semnat " " pe actul de partaj voluntar și tranzacție nr.840/12.03.1945.
Instanța a pus în discuția părților prezente probele solicitate, pe care le-a încuviințat, punând în vedere reclamantului, prin apărător, să depună mai multe înscrisuri în original cu semnătura autoarei, pentru a se verifica dacă semnătura " " de pe actul de căsătorie nr.54/27.01.1907 a fost executată de aceeași persoană care a semnat " " pe actul de partaj voluntar și tranzacție nr.840/12.03.1945.
La solicitarea apărătorului reclamantului, în ședința publică din data de 19 februarie 2008, instanța a încuviințat și administrat proba cu interogatoriul luat intimatei pârâte.
La data de 03 iunie 2008 s-a depus la dosar raportul de expertiză criminalistică nr.153 din 27.05.2008, efectuat de expert din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice
În ședința publică din data de 26 august 2008, apărătorul reclamantului a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, arătând că expertul nu a răspuns concret la toate obiectivele stabilite de instanță. Instanța a respins obiecțiunile formulate, apreciind că în conținutul raportului de expertiză criminalistică se regăsește răspunsul concret la obiectivele încuviințate.
Apelul este fondat.
Legea nr.10/2001 republicată, este actul normativ cu caracter reparator ce reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instituind principiul restituirii în natură a acestor imobile, precum și stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură.
În art. 3 din Legea nr.10/2001 legiuitorul definește persoanele îndreptățite la restituire, categoriile respective fiind enumerate limitativ, în sensul că sunt îndreptățite persoanele fizice proprietare la data preluării în mod abuziv a imobilelor.
În dispozițiile art.4 alin. 2 din Legea nr.10/2001 este prevăzută o singură excepție, în sensul că de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanei fizice îndreptățite, prin succesiune legală sau testamentară.
Așadar, o primă obligație ce-i revine moștenitorului pentru a putea succeda este aceea de a dovedi propria sa calitate, fie că ne aflăm în prezența unei succesiuni legale sau a unei succesiuni testamentare.
Prin acest mod el dovedește aptitudinea sa de a succede și vocația lui succesorală.
În speță, prin notificarea formulată de reclamantul înregistrată sub nr.229/N/2001, la data de 30 mai 2001 s-a solicitat restituirea în natură a Jd in imobilul situat în C,-, imobil ce a fost solicitat în baza Legii nr.10/2001 și de pârâtele și, în favoarea cărora s-a și emis Dispoziția nr.38/10.03.2004 de către Consiliul Județean D, în baza căreia s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 830,50. situată în C,-.
Consiliul Județean D, prin Dispoziția nr.311/18 noiembrie 2003 respins notificarea formulată de reclamant, menționând că acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și nici calității de moștenitor.
Obiectul contestației reclamantului l-a constituit atât Dispoziția nr.311/2003 emisă de Consiliul Județean D, prin care s-a respins notificarea acestuia, cât și Dispoziția nr.38/10 martie 2004, emisă pe numele celor două pârâte, în raport de care s-a solicitat ca restituirea să se facă în indiviziune cu pârâtele, pentru același imobil.
Întrucât instanța de fond a soluționat cauza reținând că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001 și nici dovada că autoarea sa ar fi moștenitoarea numitei, în raport de îndrumările deciziilor de casare, instanța a pus în vedere reclamantului să depună la dosar acte legalizate privind arborele genealogic al familiei al cărei moștenitor testamentar se pretinde, depunându-se astfel în copii legalizate: certificatul de naștere al; actul dotal nr.575/26.01.1907; actul de căsătorie nr.54/27.01.1907; sentința de divorț nr.170/25.12.1920; actul de împărțeală voluntară și tranzacție nr.840/12.03.1945; certificatul de deces; certificatul de deces al; certificatul de legatar nr.110/1999.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, se constată că prin Testamentul autentificat la data de 23 iunie 1999, reclamantul a fost instituit ca legatar universal de către autoarea .
Actele de stare civilă depuse la filele 21 - 36 ( dosar apel -) atestă că autoarea reclamantului s-a născut la data de 16 aprilie 1912, având ca părinți pe și ( fila 34).
Autoarea reclamantului a decedat la data de 9 mai 1999, așa cum rezultă din certificatul de deces ( fila 35 ) această autoare fiind, la rândul său, fiica numitei, fostă, născută la data de 11 februarie 1885, având ca părinți pe și pe ( fila 21 dosar ).
Actul de căsătorie și sentința de divorț ( filele 25 - 28 ) atestă că mama autoarei reclamantului, respectiv ( născută ) s-a căsătorit în anul 1907 cu tatăl autoarei reclamantului, prin actul de căsătorie semnat " " și " " ( fila 25 ), iar prin sentința de divorț nr.170 din 25 decembrie 1920 dată de Tribunalul Dolj ( fila 27 ), s-a desfăcut căsătoria acestora.
Se constată astfel, că numai în perioada în care a fost căsătorită ( 1907 - 1920 ) mama autoarei reclamantului s-a numit, în restul anilor numindu-se.
Prin actul de partaj voluntar și tranzacție încheiat în anul 1945 ( filele 30 - 31), mama autoarei reclamantului a primit o cotă-parte de 1/2 din imobilul în litigiu, în indiviziune cu sora sa, care este autoarea pârâtelor și.
Întrucât în conținutul actului de partaj s-a menționat numele " ", iar pe actul de căsătorie mama autoarei reclamantului a semnat cu numele corect " " conform certificatului de naștere, la solicitarea reclamantului, care a depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară criminalistică, susținând că i se mai spunea și, așa cum rezultă și din declarațiile extrajudiciare, instanța a încuviințat expertiza criminalistică având ca obiectiv să se stabilească dacă semnătura " " de pe actul de căsătorie nr.54/27.01.1907 a fost executată de aceeași persoană care a semnat " " pe actul de partaj voluntar și tranzacție nr.840/12.03.1945, avându-se în vedere și semnăturile de pe actele originale atașate la dosar: "declarație nr.13 autentificată în anul 1948, contract de închiriere încheiat la 21 mai 1918, precum și alte înscrisuri ce poartă semnătura acestei autoare.
Din conținutul raportului de expertiză criminalistică întocmit de expert, rezultă că semnătura de pe actul de partaj voluntar și tranzacție nr.689/10.03.1945 (transcris în registru sub nr.840/12.03.1945) a fost executată de " ". Printre grafismele de comparație executate de I, s- aflat și semnătura " I " de pe actul de căsătorie nr.54/27.01.1907.
Coroborând proba cu expertiza criminalistică, cu conținutul adreselor nr. 256, 257 și 259 din 10 martie 2008 emise de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale( filele 69-70), care atestă că în perioada 1 ianuarie 1885- 31 decembrie 1887a fost înregistrată nașterea persoanei " " fiica lui și născută la 11 februarie 1885, și nu a persoanei " ", precum și declarația extrajudiciară a martorilor care au afirmat că a fost una și aceeași persoană cu, rezultă că mama autoarei reclamantului, respectiv este una și aceeași persoană cu, așa cum s-a menționat în actul de împărțeală voluntară și tranzacție nr.840/12.03.1945, în baza căruia acestei autoare i-a revenit cota de 1/2 din imobilul în litigiu, alături de sora sa, care este autoarea pârâtelor și.
Reclamantul a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 republicată, în condițiile în care în calitate de moștenitor testamentar, în baza legatului universal a primit universalitatea bunurilor testatoarei în baza testamentului autentificat sub nr.26393 din 23 iunie 1994 de notariatul de Stat Local al Sectorului 5
Sunt nefondate susținerile intimatelor pârâte și, din concluziile scrise depuse la dosar privind lipsa calității reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 și a inaplicabilității dispozițiilor art. 692 Cod civil.
Succesiunea este un mod de a dobândi proprietatea prin succesiune, așa cum s-a menționat în art. 644 Cod civil, înțelegând efectul juridic al transmisiunii operate prin moartea unei persoane în beneficiul și în persoana moștenitorului său, indiferent dacă acesta are sau nu sezina, dacă este succesor legitim sau neregulat, ab intestat sau testamentar.
Este suficient ca acest moștenitor să fie chemat a succede în virtutea vocației pe care o are de la lege, ori în baza unei dispoziții de ultimă voință, ce emană de la defunct.
În concordanță cu art. 692 Cod civil, în cazul în care un succesibil chemat care a primit o moștenire moare înainte de a fi acceptat sau renunțat, el transmite moștenitorilor săi proprii dreptul de opțiune ce-l avea.
Este clar că această transmitere este consecința faptului că proprietatea moștenirii trece de drept asupra succesibilului, din momentul decesului. În același sens sunt și dispozițiile art. 899 Cod civil, care prevăd că legatarul are din ziua morții testatorului un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil moștenitorilor săi.
Se constată astfel, că reclamantul a dobândit universalitatea bunurilor testatoarei, odată cu repunerea în termenul de acceptare al succesiuni în baza art. 4 alin. 3 din Legea nr.10/2001, dobândind prin retransmitere și dreptul patrimonial de opțiune succesorală pe care testatoarea îl avea față de succesiunea mamei sale, drept exercitat de reclamant prin formularea notificării.
Este recunoscută retransmiterea succesorală în cazul moștenitorilor testamentari atât prin art. 4 alin. 2, care se referă la moștenitorii legali și testamentari, cât și prin art. 4 alin. 3, care repune în termen pe toți succesibilii persoanelor îndreptățite care nu au acceptat succesiunea după data de 6.03.1945, legea nefăcând distincție între succesibilii legali sau testamentari, între moștenitorii prin reprezentare sau prin retransmitere.
Sunt nefondate și susținerile intimaților pârâți, și Consiliul Județean D privind nerespectarea procedurii administrative de către reclamant, în sensul că acesta nu a depus toate înscrisurile doveditoare privind calitatea de persoană îndreptățită, precum și actele de proprietate ale imobilului în litigiu odată cu notificarea, având în vedere că probele administrate în prezenta cauză au justificat pe deplin îndreptățirea reclamantului la atribuirea în natură în indiviziune cu cele două pârâte a terenului în suprafață de 832,50. situat în C,-, identificat prin anexa la Dispoziția nr.38/2004. dispoziție emisă în baza aceluiași act de partaj voluntar și tranzacție nr.840/12 martie 1945.
Față de considerentele menționate, în baza art. 296 Cod pr. civilă se va admite apelul declarat de reclamant, se va schimba sentința civilă atacată, în sensul că se va admite acțiunea precizată, formulată de reclamant.
Se va anula Dispoziția nr.311 din 18.11.2003 și Dispoziția nr.38 din 10.03.2004 emise de Consiliul Județean D și se va dispune emiterea unei noi dispoziții pentru terenul în suprafață de 832,50. situat în C,-, identificat potrivit anexei la Dispoziția nr.38/2004, pe numele moștenitorilor, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 376 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 246/2004, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN D, și.
Schimbă sentința civilă atacată, în sensul că admite acțiunea precizată, formulată de reclamant.
Anulează Dispoziția nr.311 din 18 noiembrie 2003 și Dispoziția nr.38 din 10 martie 2004, emise de Consiliul Județean D și dispune emiterea unei noi dispoziții pentru terenul în suprafață de 832,50. situat în C,-, identificat potrivit anexei la Dispoziția nr.38/2004, pe numele moștenitorilor, și.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./6 ex.
18.09.2008
Jud. fond.
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Emilian Lupean
