Speta Legea 10/2001. Decizia 255/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 255
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 26 august 2008, privind judecarea apelului declarat de reclamanta -, domiciliată în B, sector 2,-,. A,. 6, prin procurator G cu domiciliul în comuna, G împotriva sentinței civile nr. 71 din data de 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNCIPIULUI TG J - Tg J, G, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din data de 26 august 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări a amânat pronunțarea pentru data de azi 2 2008.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta -, prin procurator G, a chemat în judecată pe Primarul Municipiului Tg. J, solicitând să se dispună restituirea în echivalent valoric a suprafeței de teren de 5242. preluată abuziv de la autoarea și a construcțiilor ce au existat pe acest teren, naționalizate prin Decretul de naționalizare nr.92/1950.
În motivarea acțiunii a arătat că autoarea a fost mama sa, a cărei unică moștenitoare este, care a avut în proprietate în anul 1950 suprafața de 5242.și două case de locuit cu anexe, situate pe-, fostă strada - -, iar în anul 1952 casele au fost naționalizate și au existat până în anul 1968, când au fost demolate și construite blocuri pe teren.
Reclamanta a susținut că proprietatea mamei sale începea din str. 30 până la actualul sediu al Direcției Sanitare G și Centrului de donare de sânge și analize sanguine.
A precizat că a formulat notificarea nr. 409 E/2001 transmisă spre soluționare Primarului Municipiului Tg. J la data de 4 octombrie 2005, care a rămas nesoluționată.
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul prin care solicitat respingerea cererii reclamantei, motivând că pentru terenul solicitat aceasta nu a depus acte, iar pentru imobilele situate în- a mai depus întâmpinare și numita .
Reclamanta a mai solicitat prin apărătorul ales, încuviințarea administrării în cauză a probei testimoniale și a probei cu expertiza tehnică în construcții și expertiza topografică, pentru dovedirea acțiunii formulate.
Prin sentința civilă nr.71 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, prin procurator G, împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI TG-
S-a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilele construcții naționalizate prin Decretul 92/1950 de la autoarea.
A fost respinsă cererea, referitoare la restituirea în echivalent pentru suprafața de 5242 mp. situată în Tg.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că autoarea sa a avut în proprietate suprafața de 5242. teren în momentul deposedării, aceasta fiind îndreptățită numai la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcțiile naționalizate prin Decretul nr.92/1950, de la autoarea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta -, prin procurator G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel s-a invocat atât lipsa rolului activ al instanței, cât și soluționarea greșită a cauzei.
În primul motiv de apel s-a susținut, în esență, că în mod nejustificat instanța nu avut în vedere și notificarea numitei, prin care aceasta a solicitat proprietatea autorilor ei și, conform foilor matricole de la nr.24, care anterior naționalizării a avut nr.48, apreciind că numai proprietățile autorilor notificatoarelor au fost naționalizate în anul 1950, pe terenul aferent celor două imobile construindu-se în 1968 blocurile existente în prezent.
În privința expertizei efectuată în fața instanței de fond, s-a susținut că raportat la topografică a zonei, anterioară desființării caselor autorilor celor două notificatoare, suprafața de teren aferentă celor două imobile de la nr.24 și 24 bis avea 5300. față de suprafața de 5242. cerută de reclamanta -, aspect cu privire la care nu au existat obiecțiuni.
S-a arătat că, în condițiile în care pentru diferența de 4280. rezultată prin scăderea din suprafața de 5300. a celor 1020. aferenți construcțiilor notificate de numita, nu a existat o altă notificare de restituire care să fie formulată de alt proprietar, judecătorul fondului putea să constate că suprafața de 4280. reprezintă curtea și construcțiile autoarei reclamantei.
Ultimele critici din apel vizează omisiunea instanței de a dispune restituirea în echivalent valoric cel puțin a suprafeței construite de 1325. menționată în raportul de expertiză, omisiunea de a se fi stabilit valoarea terenului notificat și de a se fi constatat ca fiind o preluare abuzivă deținerea de către Municipiul Tg. Jat erenului pe care au existat construcțiile ce au fost naționalizate de la autoarea reclamantei.
S-a susținut totodată, că în mod nejustificat instanța nu a dispus a se stabili prin expertiză valoarea despăgubirii în echivalent pentru imobilele în litigiu, nefiind acordate nici cheltuielile de judecată solicitate prin acțiune.
Apelul este nefondat.
Legea nr.10/2001 republicată, instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 1989 și acordarea măsurilor reparatorii în echivalent în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, de prevederile acestei legi beneficiind proprietarii imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii legali sau testamentari, în sensul dispozițiilor art. 3 și 4 din lege.
În dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului în privința căruia se susține că a fost preluat abuziv, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, depunând totodată și actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum și actele care atestă calitatea de moștenitor și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din lege, fiind incidente prevederile art. 23 din Legea nr.10/2001, republicată.
Prevederile Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 la punctul 23.1 evidențiază înțelesul noțiunii de "acte doveditoare", referindu-se la orice acte juridice translative de proprietate care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică, acte juridice care atestă calitatea de moștenitor, orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul acesteia la data preluării abuzive, precum și orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptățită înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale.
În speță, prin notificarea formulată la data de 27 iulie 2001, înregistrată sub nr.409/E/30.07.2001, reclamanta - a solicitat stabilirea măsurilor reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Tg. J,-, fostă-, județul G, imobil compus din casă de locuit și anexe, așa cum este descris în fișa matricolă, precum și teren în suprafață de 5242. invocând schița întocmită de expert topograf, respectând planul topografic din 1970, anterior demolării.
Actele de stare civilă depuse la dosar evidențiază că reclamanta a dovedit că este fiica autorilor și, formulând în termenul legal notificarea în temeiul Legii nr.10/2001.
Prin Decretul nr.92/1950 pentru naționalizarea unor imobile ( filele 9,10 dosar fond), autoarei reclamantei i s-au naționalizat două apartamente situate în Tg. J,-, aceasta figurând în anexa decretului pentru naționalizarea unor imobile în Județul G, la poziția nr.176.
În matricola nr.2 ( fila 8 dosar fond ) întocmită pentru perioada 1942 - 1951 este descris imobilul pentru care autoarea plătea impozit, ca fiind compus din casă de zid cu patru camere și o casă cu trei camere separat, un șopru, grajd și pivniță.
Celelalte înscrisuri depuse la dosar, reprezentând foaia matricolă nr.2 pentru imobilul situat în Tg. J,- și nr.48 ( filele 45-46 dosar fond), evidențiază imobilul ce a aparținut numiților și, pentru care reclamanta susține că a fost depusă notificare de către moștenitoarea acestora, înscrisuri ce nu prezintă relevanță, în condițiile în care nu fac dovada dreptului de proprietate al autorilor reclamantei asupra imobilului teren, ce a făcut obiectul notificării acesteia.
Susținerea reclamantei din acțiune și din motivele de apel, privind deținerea de către autoarea acesteia a dreptului de proprietate și asupra unei suprafețe de 5242. teren pe care ar fi fost situate construcțiile aparținând autoarei ce au fost naționalizate în baza Decretului nr.92/1950, nu este dovedită cu nici unul din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nefiind justificată susținerea din apel referitoare la prezumția dreptului de proprietate al autoarei reclamantei și asupra terenului pe care au existat construcțiile naționalizate. Prin invocarea actelor deținute de numita, cu privire la terenul situat pe aceeași stradă, învecinat cu cel solicitat de către reclamantă, aceasta nu a făcut dovada existenței dreptului de proprietate al autoarei sale asupra terenului solicitat, nefiind întemeiate astfel nici susținerile referitoare la constatările ce urmau a fi efectuate de către un expert, prin deducerea unor suprafețe de teren aparținând autorilor altor persoane.
Identificarea de către expert a unei suprafețe de 5300. conform planului cadastral ediția 1975 pe care s-au aflat 8 apartamente prevăzute în Decretul nr. 92/1950, în raport de care s-a calculat suprafața de 1325. corespunzătoare celor 2 apartamente naționalizate de la autoarea reclamantei nu conduc la concluzia că autoarea ar fi deținut în proprietate terenul solicitat pentru care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, instanța dovedind suficient rol activ, în condițiile în care s-au administrat suficiente probe.
În privința stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcțiile naționalizate prin Decretul nr.92/1950 de la autoarea, instanța de fond a reținut întemeiat că aceste despăgubiri pot fi stabilite, în privința cuantumului, de către Comisia Centrală constituită pentru stabilirea despăgubirilor, în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005, acțiunea fiind formulată de reclamantă la data de 26.06.2007, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, nefiind emisă o dispoziție anterior intrării în vigoare a legii, contestată în termenul prevăzut în Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, în acest sens fiind pronunțată decizia în interesul legii nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de cele expuse, în baza art. 296 Cod pr. civilă urmează a se respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D CIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta -, prin procurator G, împotriva sentinței civile nr. 71 din data de 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNCIPIULUI TG J.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.-
Tehn./5 ex.
18.09.2008
Jud.fond
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Emilian Lupean
