Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 260

Ședința publică din 11 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Florin Șuiu

JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 463/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI REȘIȚA, având ca obiect Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

PROCEDURA COMPLETĂ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind formulate alte cereri, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului, constată:

Prin sentința civilă nr. 463/30.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-severin a respins acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtului Primarul Municipiului Reșița pentru anularea dispoziției nr. 3401/05.03.2009 a pârâtului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la 30.11.2008 reclamanții au formulat o cerere pentru restituirea în natură a terenului înscris în CF nr. - 1639 Reșița Montană, nr. top 251/a/1/II/b/2/40, în suprafață de 302 mp.

Prin dispoziția nr. 3401/05.03.2009 a fost respinsă cererea, întrucât a fost formulată fără respectarea termenului prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 modificată și republicată și pentru că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001.

Prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2741/24.11.1976, reclamanții au cumpărat casa 603 și construcțiile gospodărești înscrise în CF 1639 Reșița Română, nr. top 251/a/1/II/b/2/40; terenul aferent de 302 mp a trecut în proprietatea Statului Român conform Legii 58/1974 și a deciziei nr. 493/1976 a Consiliului Popular al Municipiului Reșița, atribuindu-se reclamanților drept de folosință pe durata existenței construcțiilor asupra unei suprafețe de 124 mp.

Nefiind niciodată proprietari ai terenului, reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, a reținut prima instanță.

Art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 impune condiția ca persoana ce solicită restituirea să fi fost proprietară a imobilului în momentul preluării de către stat. Această calitate o are, cel care a vândut construcțiile reclamanților și cel de la care statul a preluat terenul.

Împotriva sentinței civile nr. 463/30.04.2009 a Tribunalului C-S au declarat apel în termenul legal reclamanții și.

În motivarea apelului, reclamanții au arătat că o mare parte din prețul plătit în baza contractului de vânzare-cumpărare era pentru terenul aferent construcțiilor, vânzându-le întreg imobilul, construcții și teren; terenul a trecut de la ei la stat în mod abuziv și tot lor trebuie să le fie restituit.

Au arătat că în același sens s-a pronunțat și ICCJ prin decizia nr. 604/28.01.2004, statuând că fostul proprietar al terenului trecut în proprietatea statului în momentul vânzării locuinței, conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974, nu are dreptul la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, regimul juridic al bunului fiind reglementat de lege în beneficiul cumpărătorului locuinței, iar nu în beneficiul vânzătorului.

Și prin art. 1 pct. 1.4 lit. C din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 498/2003, legiuitorul a soluționată această problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor.

Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod pr. civ. și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul reclamanților este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În mod corect prima instanță a reținut că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, așa cum de altfel s-a reținut și prin dispoziția nr. 3401/05.03.2009 a pârâtului, dispoziție contestată de reclamanți prin acțiunea ce face obiectul dosarului de față.

Art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 prevede în mod expres că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Reclamanții nu au fost niciodată proprietarii terenului înscris în CF nr. 1639 Reșița Română.

În anul 1976 au cumpărat de la numitul prin contract autentic doar casa înscrisă în CF nr. 1639 Reșița Română, terenul de 302 mp trecând în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, reclamanților fiindu-le atribuit un drept de folosință asupra a 124 mp pe durata existenței construcțiilor, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 43 dosarului de fond.

Reclamanții nu mai sunt proprietari la ora actuală nici asupra construcțiilor pentru a se putea pune în discuție problema dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate, pentru care ar fi putut dobândi titlul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Au vândut casa în 1978 (fila 38) numiților și, care la rândul lor au înstrăinat-o numiților - și, iar de la aceștia din urmă casa a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 (fila 9).

Ulterior a fost demolată construcția, iar în prezent terenul este ocupat de zonă, parcare și alei (fila 12).

În consecință, în raport cu situația juridică a terenului la ora actuală, din punctul de vedere al Legii nr. 10/2001, inclusiv al art. 1.4 lit. C din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, text legal invocat în apel d e apelanții reclamanți, singurul care ar putea emite pretenții asupra terenului în litigiu în baza Legii nr. 10/2001 este proprietarul inițial, cel de la care a fost preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974.

Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod pr. civ. Curtea va respinge apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 463/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Reșița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamanții și, domiciliați în L,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 463/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI REȘIȚA, cu sediul în Reșița, 1 2. nr. 1A, jud. C-

DEFINITIVĂ.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Red. - 27.11.2009

Tehnored., 5 ex./09.12.2009

Tribunalul C-severin, Judecător:

Un exemplar se comunică părților:

Reclamanți

,L,-, jud.

Pârât

PRIMARUL MUNICIPIULUI REȘIȚA, Reșița, 1 2. nr. 1A, jud. C-

Președinte:Florin Șuiu
Judecători:Florin Șuiu, Rujița Rambu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Timisoara