Speta Legea 10/2001. Decizia 259/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 259
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI L împotriva Sentinței civile nr. 1669/PI/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul -, în contradictoriu cu reclamanții intimați și jr. având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâtul apelant, lipsă fiind reclamanții intimați.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind formulate cereri, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în apel.
Reprezentanta pârâtului apelant solicită admiterea apelului astfel cum l-a formulat în scris, modificarea în tot a sentinței apelate iar în fond, respingerea contestației formulată de reclamanți și menținerea ca legală Dispoziției nr. 390/2009 dată de Primarul Municipiului
CURTEA,
În deliberare constată că prin sentința civilă nr. 1669/PI din 26 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis contestația formulată de contestatorii și jr. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului L, sens în care a anulat Dispoziția nr. 390/06.02.2009 emisă de pârât și l-a obligat pe pârât să emită o nouă dispoziție privind acordarea în compensare a unei suprafețe de teren intravilan în Municipiul L, corespondentă valoric cu suprafața de 769,5 mp teren intravilan situat în L, str. -, nr. 34, cu plata unei eventuale sulte în cazul inegalității valorice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, sintetizându-i motivarea, că prin Dispoziția nr. 390/06.02.2009, contestată, a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de 769,5 mp (ce reprezintă cota de din suprafața totală de 1539 mp înscrisă în CF 491 Român, expropriată de la autoarea contestatorilor), precum și cererea privind acordarea în compensare a unei suprafețe de teren intravilan în L, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în cotă de reclamantului și în cotă de reclamantului jr.
Prima instanță a mai reținut că, pe parcursul judecării contestației, reclamanții au depus la dosar (filele 85-94) hotărâri ale Consiliului Local L, prin care au fost scoase la licitație, în vederea concesionării pentru construirea unor case, terenuri aflate în domeniul privat al Municipiului L, precum și hotărâri ale aceluiași consiliu, prin care erau revocate hotărârile inițiale de concesionare.
Astfel, reținând că s-a dovedit existența în domeniul privat al Municipiului L, a unor terenuri și având în vedere că, potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 - republicată, măsura reparatorie ce se impune a fi aplicată cu prioritate este acordarea în compensare a unor bunuri sau servicii, ori de câte ori această măsură este posibilă și acceptată de persoana îndreptățită, prima instanță a apreciat că se impune, în baza art. 26 alin. 3, admiterea contestației.
Împotriva acestei decizii a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului L, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii contestației și menținerii, ca legală, a Dispoziției nr. 390/2009.
În motivare, pârâtul apelant a susținut că legalitatea dispoziției contestate trebuie analizată în funcție de prevederile legale în vigoare la data emiterii ei și de starea de fapt existentă la acel moment iar prin notificarea depusă, persoana îndreptățită, (autoarea reclamanților), a solicitat restituirea în natură cotei de ce-i revine, fără a solicita ca, în situația în care acest fapt nu este posibil, să-i fie atribuite bunuri în compensare, astfel că dispoziția contestată trebuia să se raporteze la această solicitare.
Că, în anul 2008, moștenitorul persoanei îndreptățite, reclamantul, a depus o adresă prin care solicită acordarea în compensare a unei suprafețe de teren, cerere care excede obiectului notificării, care a fost luat în considerare.
Totodată, apelantul a invederat că a afișat la sediul primăriei faptul că nu există bunuri ce pot fi acordate în compensare, aspect consemnat și în dispoziția contestată, iar instanța nu se poate substitui voinței persoanei juridice notificate.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați au solicitat respingerea apelului pârâtului, cu motivarea că, potrivit art. 1 alin. 2 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, prima modalitate de reparație este compensarea cu alte bunuri, iar în speță s-a făcut dovada deținerii unor terenuri de către pârât, astfel că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii.
În urma examinării deciziei apelate, prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 1 alin. 2 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 - republicată, Curtea apreciază că este nefondat apelul pârâtului pentru argumentele ce succed.
Potrivit art. 1 alin. 2 din legea nr. 10/2001 "În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
De asemenea, conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 - republicată "Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Din economia textelor legale precitate rezultă că legiuitorul a instituit o ordine a măsurilor reparatorii, prima se referă la restituirea în natură a imobilelor, cea de-a doua la acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii iar cea de-a treia la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
În speța de față, prima măsură, respectiv restituirea în natură nu este posibilă, întrucât imobilul este afectat de utilități, așa încât în mod corect Tribunalul a apreciat că se impune măsura acordării în compensare a altui teren.
Argumentele invocate de apelant, în sensul că în mod corect prin dispoziția contestată au fost acordate despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nu pot fi primite, deoarece această măsură reparatorie poate fi dispusă numai în situațiile de excepție, prev. de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 - republicată, și anume atunci când măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu a fost acceptată de persoana îndreptățită.
Or, prin înscrisurile depuse la dosar ( 85 - 94 dosar fond), s-a făcut dovada că măsura compensării a fost posibilă la data emiterii dispoziției, precum și că a fost acceptată de moștenitorii persoanei îndreptățite.
Mai mult decât atât, măsura compensării este în concordanță și cu jurisprudența CEDO, prin aceea că asigură persoanelor îndreptățite o reparație concretă, efectivă și completă a prejudiciului cauzat acestora, avându-se în vedere absența funcționalității mecanismului de acordare a despăgubirilor prin intermediul fondului "Proprietatea".
Pe cale de consecință, Curtea reține că toate criticile aduse deciziei atacate sunt neîntemeiate, urmând ca în baza art. 296 Cod pr.civ. să respingă apelul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI L, cu sediul în L, P-ța -, nr. 4, jud. T, împotriva Sentinței civile nr. 1669/PI/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul - în contradictoriu cu reclamanții intimați și jr. ambii cu domiciliul în L, nr. 13, jud. T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
DEFINITIVĂ.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - G -
GREFIER,
- -
Red. - 18.11.2009
Tehnored., 5 ex./08.12.2009
Tribunalul Timiș, Judecător:
Un exemplar se comunică părților:
Pârâtului
PRIMARUL MUNICIPIULUI L, P-ța -, nr. 4, jud. T
reclamanților intimați
, L, nr. 13, jud.
jr, idem
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
