Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 27/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 27
Ședința publică din 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de contestatorii, domiciliată în Municipiul P N, str. - -, - 14,. D,. 76, județul N, domiciliată în municipiul C N, Al. nr. 4, - 3,. 15, domiciliată în municipiul S,-,. 6, județul S și, domiciliată în municipiul B, sector 1,-,. 10, împotriva sentinței civile nr. 1831, pronunțată la 14 noiembrie 2006, de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2590/2004.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 24 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților - prin apărător să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 3 martie 2009.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin dispoziția nr. 479 din 27.02.2004 emisă de orașul, prin primar, a fost respinsă notificarea nr. 399 din 10.08.2001 formulată de, și, în calitate de moștenitori ai defunctului, prin care aceștia au solicitat restituirea în natură sau în echivalent bănesc a unei mori mecanice cu pietre și a unei fabrici de cherestea, corp comun cu moara, distruse în urma unei calamități naturale, cu motivarea că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei dispoziții au formulat contestație și, în nume propriu și pentru și (moștenitoare prin retransmitere a defunctului ), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului și Ministerul Finanțelor Publice B să se dispună desființarea acesteia și acordarea de despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate și distruse ulterior, în urma unui incendiu, fostă proprietate a autorului lor,.
Pârâții au solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1831 bis din 31.10.2006, Tribunalul Suceavaa respins contestația ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză nu s-a făcut dovada calității de moștenitor a contestatorilor după pretinsul proprietar al imobilelor expropriate și nu s-au depus înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarea, atât în nume propriu, cât și pentru contestatorii, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că deși s-a făcut dovada atât a calității de moștenitor după, decedat la data de 3.10.1978, cât și a dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate abuziv de stat, în mod greșit tribunalul a procedat la respingerea pretențiilor deduse judecății.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 143 din 25.04.2007, a admis apelul și a schimbat în tot sentința primei instanțe, în sensul că a admis contestația, a desființat dispoziția contestată, a constatat că apelanții contestatori sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent și, în consecință, a obligat Primăria Orașului să emită acestora dispoziție motivată cu ofertă, în conformitate cu prevederile art. 1 al. 3 și art. 26 al. 1 din Legea nr. 10/2001, modificată și republicată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că apelanții contestatori justifică calitatea de persoane îndreptățite la restituire, operațiune care în cauză nu se poate realiza în natură din motive obiective, respectiv inexistența imobilului în materialitatea sa, distrus într-un incendiu produs în urma unui trăsnet, împrejurare în care devin incidente dispozițiile art. 26 al. 1 din Legea nr. 10/2001, modificată și republicată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria Orașului și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin decizia civilă nr. 3888 din 12.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivare s-a reținut vicierea procedurii de citare cu Ministerul Finanțelor Publice B, devenit ulterior Ministerul Economiei și Finanțelor, toate citațiile fiind transmise Direcției Generale a Finanțelor Publice S, cu toate că această structură a ministerului nu îl poate reprezenta în justiție decât în baza unui mandat încredințat, care, însă, nu a fost dat în speță.
Curtea de Apel Suceava, rejudecând apelul declarat de contestatori, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și a actelor și lucrărilor dosarului, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin actele de stare civilă depuse la dosar (filele 14 - 17, 38, 56 - 57 dosar fond) coroborate cu conținutul certificatului de moștenitor (filele 37 - 40 dosar apel) și le genealogic (fila 36 dosar apel), contestatorii au făcut dovada calității de moștenitori ai defunctului, decedat la data de 3.10.1978, fiind descendenți ai acestuia.
Calitatea autorului contestatorilor de fost proprietar deposedat abuziv de imobilele în litigiu, respectiv moară mecanică cu pietre, corp comun cu o fabrică de cherestea "Munca", situate în orașul, județul S, rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Astfel, din cererea de înmatriculare nr. 641 din 7.02.1964 (filele 8 - 11 dosar fond) și înscrisul denumit "declarațiune" din 7.02.1946 (filele 12-13 dosar fond) rezultă că autorul contestatorilor figura înscris la Oficiul Registrului Comerțului S la nivelul anului 1946 ca deținător al firmei "Munca", având ca obiect de activitate "exploatarea unei fabrici de cherestea, comerț cu lemne de foc și de construcții și exploatarea unei mori pe cont propriu", firma desfășurându-și activitatea începând cu data de 1.10.1936, având un capital de 75.000.000 lei Rol și fiind situată pe raza localității, județul S și naționalizată la nivelul anului 1948, după cum rezultă din extrasul eliberat de Direcția Județeană Sa A rhivelor Naționale nr. 810 din 15.11.2002 (fila 6 dosar fond).
Din același înscris rezultă că imobilul menționat a fost incendiat, iar conform procesului verbal întocmit cu acel prilej (fila 7 dosar fond) rezultă că la data de 9.06.1948 imobilul a fost lovit de trăsnet, pagubele ridicându-se la suma de 250.000 lei Rol, iar stricăciunile la gater și locomobilă au fost mici, arzând însă scheletul construcției. În același înscris s-a menționat că locomobila, care era bună, a fost dată la moara din, iar gaterul la fosta fabrică.
Deși s-a pus în discuția părților, conform dispozițiilor art. 129 al. al. 5 Cod procedură civilă, necesitatea completării probatoriului, pentru a se stabili în ce măsură imobile au fost distruse în urma incendiului, precum și aspectul dacă utilajele preluate, respectiv gaterul și locomobila, existau la data apariției Legii nr. 10/2001 (art. 6 al. 2), contestatori apelanți cărora, conform dispozițiilor art. 1169 Cod civil, le revenea sarcina probei, nu au înțeles să se supună exigențelor textului de lege menționat.
În accepțiunea Legii nr. 10/2001 măsurile reparatorii, respectiv restituirea în natură sau prin echivalent, vizează imobilele preluate abuziv în proprietatea statului în perioada de referință a legii, 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Potrivit dispozițiilor art. 10 al. 4 din Legea nr. 10/2001 "în cazul imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamități naturale, persoana îndreptățită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent".
În speță, și fabrica de cherestea nu existau în natură la data de 22 decembrie 1989, fiind distruse în urma unui incendiu, provocat de un trăsnet. Așadar, reclamanții nu erau îndreptățiți la măsuri reparatorii în privința acestor construcții.
Excepția instituită de art. 10 al. 4 din Legea nr. 10/2001, legată de neacordarea măsurilor reparatorii, are un caracter restrictiv și vizează numai construcțiile preluate abuziv, distruse ca urmare a calamităților naturale, deci pentru cauze de forță majoră, fiind aplicabilă în speță pentru imobilele distruse în urma incendiului provocat de trăsnet.
În consecință, pentru cele reținute, și cum contestatori apelanți nu au solicitat restituire terenului aferent construcțiilor, cu privire la care au arătat în cererea introductivă că nu au nici un act doveditor, Curtea, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de contestatorii, domiciliată în Municipiul P N, str. - -, - 14,. D,. 76, județul N, domiciliată în municipiul C N, Al. nr. 4, - 3,. 15, domiciliată în municipiul S,-,. 6, județul S și, domiciliată în municipiul B, sector 1,-,. 10, împotriva sentinței civile nr. 1831, pronunțată la 14 noiembrie 2006, de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2590/2004.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
8ex/30.03.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Rață Gabriela
