Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 273/A/2009
Ședința publică din: 21.10.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta, născută împotriva sentinței civile nr. 396 din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C N, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților fiind fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7.10.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 396 din 3 iunie 2009 Tribunalului Cluj, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de către reclamanta, născută în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C-N, având ca obiect anularea parțială a dispoziției de respingere a notificărilor nr. 1120 din 13 februarie 2008, restituirea în natură a cotei de parte din imobilul situat în mun. C N,-, înscris în CF nr. 10151 C, cu nr. top. 704/1 și 704/2 sau acordarea de despăgubiri, în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul reține că, prin Notificarea nr. 1573 din 13.08.2001, reclamanta a solicitat despăgubiri pentru imobilul cu datele mai sus arătate, arătând că apartamentele au fost vândute chiriașilor.
Notificarea a fost respinsă prin Dispoziția nr. 1120/13.02.2008, ca fiind lipsită de obiect, ca urmare a pronunțării Deciziei civile nr. 1768/A/2006 a Curții de Apel Cluj.
Prin Sentința civilă nr. 12036/1997 a Judecătoriei Cluj N, s-a stabilit preluarea nelegală a cotei de parte de sub B3 a reclamantei, dreptul de proprietate al Statului de sub B 6-7 fiind radiat. A fost respinsă cererea privind nelegala preluare a celeilalte cote de parte aparținând părinților reclamantei, pe motiv că, în anexa actului de preluare (Decretul nr. 92/1950), este menționat ca proprietar doar tatăl reclamantei dar, prin art. V, din același decret s-a prevăzut că imobilele aparținând soțului, soției au fost considerate ca aparținând unui singur proprietar sub aspectul aplicării acestui act normativ.
Aceeași reclamantă a formulat o acțiune pentru sistarea indiviziunii cu privire la imobil, iar, prin sentința civilă nr. 3200/19.04.2006, modificată în recurs prin decizia civilă nr. 1768/17.09.2007 a Curții de Apel Cluj, sistarea indiviziunii fiind încuviințată conform variantei IV din obiecțiunile la raportul de expertiză, adică prin atribuirea întregului imobil Statului Român, care a fost obligat la plata sultei de 120.874,50 Euro în favoarea reclamantei.
Așadar, pentru cota sa de proprietate de sub B3, reclamanta a fost despăgubită cu sulta mai sus arătată.
Cererea reclamantei pentru atribuirea în natură a fost respinsă, deoarece, cu privire la contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor există o hotărâre irevocabilă, adică Decizia nr. 1768/2007 a Curții de Apel Cluj, prin care valabilitatea acestor contracte a fost confirmată sub aspectul dobândirii acestora în condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Imobilul în litigiu este format din teren în suprafață totală de 886. și 4 apartamente, iar, prin solicitarea de acordare a despăgubirilor prin plata sultei, corespunzătoare cotei sale de parte, reclamanta a optat definitiv asupra formei în care urmează a fi despăgubită, în prezent Statul Român fiind proprietar al întregului imobil ca urmare a sistării stării de indiviziune.
În art. 47 din Legea nr. 10/2001, se prevede că persoanele îndreptățite și persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, li s-au respins, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, acțiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, pot solicita, indiferent de natura soluțiilor pronunțate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condițiile prezentei legi.
Acest text și-a încetat aplicabilitatea prin Decizia nr. 1055/09.10.2008 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 737/30.10.2008.
Curtea Constituțională a constatat că art. 47 din Legea nr. 10/2001 este neconstituțional și contrar principiilor garantării și ocrotirii proprietății, deci contrar principiului garantat prin art. 44 al Constituției României.
Persoanele fizice și juridice cărora li s-a recunoscut și consolidat prin hotărâre judecătorească irevocabilă dreptul de proprietate asupra unui imobil ce cade sub incidența Legii nr. 10/2001 nu pot fi obligate la restituire atâta timp cât măsura nu are o justificare serioasă, întemeiată pe o cauză de utilitate publică în sensul art. 44 alin. 3 din Constituție.
Art. 47 nu poate constitui temei juridic nou pentru introducerea altei acțiuni de restituire a aceluiași imobil, deoarece legiuitorul nu poate dispune, nici chiar prin lege, asupra unui drept câștigat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, decât dacă ar avea loc o expropriere pentru cauză de utilitate publică.
În măsura în care art. 47 lipsește de orice efecte juridice hotărârea judecătorească irevocabilă, textul retroactivează.
Prin același text de lege, este încălcat și principiul puterii lucrului judecat și astfel contravine principiului separației puterilor în stat, deoarece legiuitorul nu poate desființa hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, intervenind astfel în procesul de realizare a justiției.
Așa fiind, cererea reclamantei a fost apreciată neîntemeiată, ca urmare a soluționării cererii sale privind modalitatea de preluare a imobilului, conform Sentinței civile nr. 12036/1997, dar și ca urmare a soluționării acțiunii privind sistarea indiviziunii, astfel că, dispoziția emisă este legală sub aspectul respingerii notificării.
Menționarea temeiului respingerii notificării "cererea este lipsită de obiect" nu are relevanță juridică, deoarece, evident, reclamanta este nemulțumită de respingerea notificării, și nu de temeiul în drept al acesteia.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel reclamanta, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului ei, reclamanta învederează că sistarea indiviziunii cu Statul român nu rezolvă problema despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru cota de parte a părinților ei, sulta fiind stabilită în favoarea ei doar pentru cota ce i-a aparținut personal, fiind preluată abuziv de stat, nu și pentru cota părinților, pentru care acțiunea ei în revendicare pe dreptul comun a fost respinsă, care, la rândul ei, a fost preluată abuziv de stat. Așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, este posibilă restituirea parțială în natură, pentru diferență urmând a fi acordate despăgubiri.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pe motiv că reclamanta a optat definitiv pentru forma de despăgubire atunci când a acceptat partajul prin atribuirea imobilului către stat și plata unei sulte în favoarea ei.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, precum și a celor de ordine publică, în temeiul art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1. pr. civ. curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în esență, așa cum rezultă din starea de fapt corect reținută de prima instanță, reclamanta a exercitat o acțiune de drept comun prin care a solicitat constatarea preluării fără titlu a imobilului în litigiu de către stat, iar acțiunea sa a fost admisă doar în parte, prin sentința civilă nr. 12036/1997 a Judecătoriei Cluj N, pronunțată în dosarul nr. 7773/1997, pentru cota ce a constituit proprietatea ei tabulară, de parte, fiind respinsă acțiunea pentru cota de parte a părinților,pe motiv că tatăl a fost trecut în anexa decretului de naționalizare, deci preluarea s-a făcut cu titlu, în baza unui act normativ și cu respectarea dispozițiilor acestuia.
Ulterior, pentru cota de parte restituită, reclamantei i-a fost achitată o sultă de statul român,nefiindu-i vreodată stabilită vreo reparație, în natură sau prin echivalent, pentru cota părinților.
După pronunțarea hotărârii prin care acțiunea reclamantei a fost respinsă pentru cota părinților, a intrat în vigoare Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care, prin art. 6 alin. 1, redefinit preluarea cu titlu valabil, ca fiind și cea făcută cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte si a legilor in vigoare la data preluării lor de către stat. Prin urmare, ulterior, Statul a lărgit sfera noțiunii de preluare abuzivă fără titlu valabil, inclusiv la cele făcute în baza unor acte normative și cu respectarea dispozițiilor acestora, în măsura în care acestea contraveneau Constituției sau tratatelor la care România era parte. Din această perspectivă,preluarea cotei părinților reclamantei s-a făcut fără titlu, Decretul nr. 90/1952 contravenind Constituției anului 1948, care, în art. 8 și 10 ocrotea dreptul de proprietate particulară, acesta neputând fi preluat decât prin expropriere pentru cauză de utilitate publică și numai cu dreaptă despăgubire.
Nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat, fiind vorba de un nou temei juridic al preluării abuzive. Nu se pune problema inconsecvenței legislative a statului, deoarece acesta nu-și poate invoca propria culpă, iar, în ceea ce privește terții dobânditori ai apartamentelor înstrăinate, aceștia nu sunt parte în prezentul proces, iar prezenta cauză nu repune în discuție drepturile lor.
Prin urmare, reclamantei nu i-au fost stabilite deloc măsuri reparatorii pentru cota părinților preluată abuziv de stat, neexistând autoritate de lucru judecat cu privire la această cotă față de legea ulterioară, care redefinește preluarea abuzivă fără titlu valabil, în condițiile neatingerii drepturilor terților dobânditori.
Întrucât prima instanță a respins acțiunea pe excepție (reținând, conform considerentelor, excepția autorității de lucru judecat, precum și a inadmisibilității, față de hotărârea de sistare a indiviziunii), în temeiul art. 297 alin. 1. pr. civ. curtea va desființa sentința tribunalului și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va verifica dacă au fost sau nu achitate despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 reclamantei sau altei persoane, având în vedere că a fost depusă hotărârea nr. 59 din 17 noiembrie 2000 Comisiei Județene pentru aplicare dispozițiilor Legii nr. 112/1995 ( 26 dosar tribunal), urmând a se verifica data plății acestora, a fi actualizate și scăzute din cele ce urmează a fi acordate sau reclamanta obligată la restituirea lor, în măsura în care i se va acorda o porțiune din imobil în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta născută împotriva sentinței civile nr. 369 din 3 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/20.11.2009
Jud. primă instanță:
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu
