Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 276/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.276
Ședința publică de la 16.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 2: Andreia Liana Constanda
GREFIER - - -
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulate de apelanta intimată REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT împotriva sentinței civile nr. 215/13.02.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a Va civilă, în contradictoriu cu intimata contestatoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata contestatoare personal, lipsind apelanta intimată REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că la data de 15.12.2008 apelanta intimată Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat a depus prin serviciul registratură concluzii scrise la care a atașat înscrisuri.
Intimata contestatoare, personal, solicită instanței a se constata că acest dosar a rămas fără obiect, întrucât apelanta intimată Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat a acordat măsuri reparatorii, astfel că apelul rămâne fără obiect. Totodată arată că la dosar apelanta intimată a depus și decizia de restituire cu nr.485/6.12.2007 privind punerea în executare a sentinței civile nr.215/13.02.1007 pronunțată de Tribunalul București Secția a Va Civilă cu referire la notificarea formulată de intimata.
La interpelarea Curții cu privire la decizia civilă nr.279/2001, intimata contestatoare arată că a fost soluționată în calea de atac a apelului și că a fost de acord cu acordarea măsurilor reparatorii, astfel că solicită a se lua act că prezentul apel a rămas fără obiect.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT împotriva sentinței civile nr. 215/13.02.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a Va civilă, în contradictoriu cu intimata contestatoare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 215/13.02.2007, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția a V-a Civilă, a admis contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT și, în consecință, a anulat Decizia nr. 279/2001 emisă de intimată și a obligat intimata să emită în favoarea contestatoarei decizie de restituire în natură a cotei de 9/32 din dreptul de coproprietate asupra imobilului în litigiu.
În motivarea sentinței, s-a reținut că decizia prin care a fost respinsă notificarea contestatoarei de restituire în natură, motivat de faptul că asupra imobilului ar purta o stare de coproprietate ce ar trebui sistată în prealabil, este de natură a încălca dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
Pe temeiul acestor dispoziții, nu este necesar ca, prealabil formulării notificării sau până la soluționarea acesteia, să se dispună partajarea între coproprietari, Legea nr. 10/2001 dând dreptul la restituirea imobilului potrivit cotei părți ideale din dreptul de coproprietate ce revine persoanei îndreptățite.
În ceea ce privește motivul de respingere a notificării legate de existența unor diferende cu privire la calitatea de moștenitori, Tribunalul a apreciat că, potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr.10/2001, făcând dovada calității de descendent al unui moștenitor al foștilor proprietari ai imobilului și formulând notificarea în temeiul Legii 10/2001, contestatoarea a făcut și dovada acceptării succesiunii rămase de pe urma mamei sale în ce privește drepturile asupra imobilului.
De altfel, după emiterea deciziei contestate, calitatea de moștenitor a contestatoarei în raport cu a fost atestată și de certificatul de moștenitor nr. 47/14.06.2004.
Cât privește cota de drept ce revine contestatoarei, în aplicarea art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 și în condițiile în care nu s-a făcut dovada că sau moștenitorii acesteia ar fi urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, cota acesteia profită contestatoarei și numitei, însemnând 9/32.
Tribunalul a înlăturat și motivul de respingere relativ la lipsa identității între terenul din- și cel de la nr. 12 de pe aceeași stradă deținut de intimată, întrucât din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că imobilul revendicat este în administrarea intimatei.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel RA Administrația Protocolului de Stat, înregistrat la Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală.
Prin motivele de apel, s-a susținut că imobilul ce face obiectul prezentului litigiu nu a fost identificat, întrucât prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză se stabilesc ca vecinătăți ale imobilului fostul imobil nr. 17 și fostul imobil nr. 21 din Șos. -, fără ca identificarea să se realizeze prin indicarea actualelor vecinătăți.
Astfel cum reiese și din raportul de expertiză, pe acest teren se află construcții noi în suprafață de 520,09 mp, suprafața de curte fiind de 2107,35 mp, motiv pentru care nu poate fi retrocedată suprafața de 2627,44 mp, care este mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară în anul 1944 și pe care se află o construcție nouă.
De altfel, pe acest teren se află scări și o porțiune din terasa construcție ce adăpostește reședința ambasadorului SUA care existau și în anul 1955 pe acest teren și a căror funcționalitate ar fi grav afectată prin restituirea terenului.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 243/12.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală.
Prin Decizia nr. 4375/27.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul împotriva Deciziei nr. 243/12.10.2007, pe care a casat-o, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că în privința posibilității restituirii imobilului în natură, prima instanță și instanța de apel nu au stabilit pe deplin situația de fapt în raport de prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în sensul determinării suprafeței de teren libere în termenii legii, respectiv a suprafeței neocupate de construcții și care nu este afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică.
Instanța de casare a arătat că această împrejurare se impune a fi stabilită și pentru faptul că prima instanță a fost învestită cu soluționarea cauzei prin disjungerea contestației, iar în adresa de trimitere a contestației se precizează că recurenta a fost obligată să emită decizie de restituire în natură și pentru cotele de 9/32 în beneficiul numitei și 3/16 în beneficiul numitei.
De altfel, prima instanță a făcut referiri la un raport de expertiză efectuat în cauză, cu toate că la dosar nu se află vreun raport de expertiză.
Copii xerox ale raportului de expertiză din dosarul nr. 5581/2001 al Tribunalul București Secția a III-a Civilă și ale răspunsului la obiecțiunile la acel raport au fost depuse în faza apelului, însă expertul nu a stabilit partea de teren liberă în raport de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Față de faptul că obiect al pricinii îl formează terenul pe care se află atât construcțiile în suprafață de 520,09 mp amplasate pe parcela delimitată de punctele 19, 23, 2, 7 cât și reședința ambasadorului Americii (conform precizării expertului) sau parte din această reședință (conform susținerii recurentei) instanța de casare a apreciat că se impune efectuarea unei expertize tehnico judiciare pentru a se identifica în raport de contractul de vânzare-cumpărare terenul care face obiectul pricinii, toate construcțiile aflate pe această suprafață de teren și porțiunea de teren liberă.
Cauza a fost reînregistrată la această instanță sub nr-.
În cursul rejudecării, la termenul din 16.12.2008, contestatoarea a depus la dosar Decizia nr. 485/6.12.2007 emisă de REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, în raport de care a solicitat să se constate rămânerea fără obiect a apelului declarat în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a deciziei de casare și a ansamblului probator administrat inclusiv în faza rejudecării, Curtea constată că apelul nu este fondat.
Prin decizia de casare pronunțată în cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus efectuarea unei noi expertize imobiliare specialitatea topografie și construcții pentru identificarea terenului în litigiu, a porțiunii libere în sensul art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și a construcțiilor de pe teren, dispoziția de administrare de noi probe fiind obligatorie pentru instanța de rejudecare, în temeiul art. 315 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, în raport de înscrisul depus de către contestatoare la dosar în faza rejudecării, proba cu expertiză a devenit inutilă, constatându-se executarea de bună voie, în modalitatea convenită de către ambele părți a sentinței civile nr. 215/13.02.2007 apelate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 485/6.12.2007, emisă de REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT (file 18 - 20 dosar rejudecare), au fost acordate contestatoarei măsuri reparatorii prin echivalent pentru 2/3 din suprafața de 738,97 mp, reprezentând cota de 9/32 din suprafața reală identificată în incinta imobilului din- A, imposibil de restituit în natură.
Chiar dacă în cauză nu s-a încheiat ă tranzacție între părți prin care să se dispună în sensul stingerii litigiului, emiterea deciziei cu conținutul arătat agreat de către contestatoare, care a înțeles să se prevaleze de acest act, are efectul unei achiesări tacite a apelantei la sentința pronunțată în cauză.
Un asemenea act de dispoziție nu conduce la rămânerea fără obiect a apelului, astfel cum a pretins contestatoarea la termenul din 16.12.2008, întrucât obiectul căii de atac este reprezentat de sentința apelată, care continuă să existe.
Efectul manifestării de voință exprimate în decizia emisă îl constituie acceptarea hotărârii primei instanțe, materializată în executarea benevolă a acesteia.
Chiar dacă executarea nu s-a realizat în termenii în care dispoziția instanței a fost concepută, respectiv în sensul unei decizii de restituire în natură în favoarea contestatoarei, continuă să aibă această valoare juridică, dată fiind înțelegerea părților în privința modalității concrete de executare.
Dată fiind achiesarea tacită a apelantei la sentința atacată, Curtea constată că se impune menținerea acestei hotărâri, motiv pentru care va respinge apelul ca nefondat, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta intimată REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, cu sediul în B,- - 8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 215/13.02.2007 pronunțate de Tribunalul București, Secția a Va civilă, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul ales în B, 13 nr. 102,. 97,. 1,. 4, sector 5.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.AC
.red.AP
4 ex./29.01.2009
Judecător fond - Secția a V-a Civilă
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Andreia Liana Constanda
