Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 281/
Ședința publică din 30 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.B,.4,. 38, împotriva sentinței civile nr. 788 din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții pârâți Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar reprezentați de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 250/ 26.08.2009 și intimata reclamantă, reprezentată de d-na avocat potrivit împuternicirii avocațiale AV nr. 93618/21.10.2009.
Procedura este legal îndeplinită, conf. disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța invocă pe cale de excepție lipsa de interes a Municipiului C în promovarea apelului față de soluția instanței de fond.
Având cuvântul, apărătorul apelanților pârâți lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
Pe fond, pune concluzii de admitere a apelului, modificarea soluției atacate în sensul respingerii contestației și menținerii dispoziției emise de către primar, întrucât reclamanta nu a demonstrat calitatea de persoană îndreptățită la restituire și că bunul era proprietatea autoarei sale, acesta fiind trecut în proprietatea statului de la și.
Revine asupra concluziilor referitoare la excepția lipsei de interes a Municipiului C întrucât, în rezolvarea cheltuielilor de judecată instanța trebuia să aplice prev. art. 276 Cod pr. civilă, acțiunea fiind respinsă împotriva unuia dintre pârâți. Chiar și în soluția fondului se datora din cheltuieli către pârâtul fără calitate, iar cheltuielile reclamantei trebuiau acordate .
Solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Având cuvântul pentru intimata reclamantă, apărătorul acesteia pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, susținând în esență că dispozițiile art. 24 din Legea 10/2001 s-ar fi aplicat doar în absența unor probe contrare, ori din toate actele depuse la dosar reiese că singurul proprietar al imobilului ce se solicită a fi restituit este autoarea reclamantei.
Solicită obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 788/22.06.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admisă acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.720 lei.
Pe cale de consecință, a fost anulată în parte dispoziția nr. 6097/07.10.2008 sub aspectul cotei de din imobilul situat în mun. C, B-dul -. - nr. 77, compus din teren în suprafață de 476 mp și construcție potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pârâtul a fost obligat să propună acordarea de despăgubiri pentru cealaltă cotă de din imobil.
Acțiunea a fost respinsă față de Municipiul C, ca nefondată.
Prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr. 6097/07.10.2008 a fost admisă în parte cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului situat în C, B-dul. - -, nr. 77, compus din teren în suprafață totală de 476 mp și construcție, în sensul propunerii acordării de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu un alt teren pentru cota de din teren, respectiv pentru suprafața de 238 mp. Pentru valoarea rămasă de atribuit de 76.591 euro și cota de din construcția în prezent demolată, s-a propus acordarea de despăgubiri în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea 10/2001 și înaintarea dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cererea de restituire a fost respinsă însă pentru cota de din teren și construcție, apreciindu-se că reclamanta nu face dovada calității de persoană îndreptățită, apreciindu-se că această cotă din dreptul de proprietate a fost preluată de la defunctul, de pe urma căruia reclamanta nu și-a dovedit calitatea de moștenitor.
Reclamanta a contestat dispoziția sub aspectul soluției de respingere a cererii de restituire pentru cota de din imobil.
Instanța de fond a constatat, în baza probelor administrate, că reclamanta
s-a legitimat ca persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru acest imobil, prin prisma calității de unic moștenitor al defunctei (fostă ), astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1320/22.06.1995.
S-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3085/22.11.1947 defuncta, în calitate de moștenitoare a colonistului, a cumpărat de la Statul Român, prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, un teren intravilan în suprafață de 750 mp. Prin tranzacția încheiată în Dosarul nr. 4836/1955 al Tribunalului Constanța, terenul menționat, aflat în indiviziune, a revenit în proprietatea exclusivă a mamei reclamantei, suprafață menționată în acte cu acest prilej fiind aceea de 876 mp.
Prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 1334/17.11.1965, din totalul de 876 mp a fost înstrăinată suprafața de 400 mp.
În baza Decretului nr. 61/1983, imobilul situat în C, B-dul. -. -, nr.77, compus din teren în suprafață de 476 mp și construcție, a trecut în proprietatea statului, ca proprietari ai acestui imobil fiind indicați soții și.
S-a reținut aplic. art.22 și art. 24 al. 2 din Legea 10/2001 și că, din succesiunea actelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar rezultă că imobilul a cărui restituire a format obiectul notificării a constituit bun propriu al mamei reclamantei, fiind dobândit de aceasta înainte de căsătoria sa atât cu tatăl reclamantei ( Hatura ), cât și ulterior cu. Astfel, în situația juridică a imobilului, singura titulară a dreptului de proprietate este indicată ca fiind, nefiind înregistrată nici o mențiune vreunei alte înstrăinări cu excepția celei din 1965.
Judecătorul fondului a conchis în sensul că dispoziția contestată, prin care se această calitate a reclamantei în privința cotei de din imobil este nelegală și este susceptibilă de anulare în parte.
În ce privește măsurile reparatorii de care reclamanta urmează să beneficieze în concret, s-a avut în vedere imposibilitatea restituirii în natură a cotei-părți de din imobil, față de destinația actuala a acestuia, precum și inexistența în inventarul unității administrativ-teritoriale a unor bunuri și servicii care să poată fi atribuite în compensare, reclamanta manifestându-și acordul în sensul acordării de despăgubiri bănești.
Acțiunea formulată față de Municipiul Caf ost respinsă prin raportare directă la obiectul cererii de față-contestație împotriva unui act emis de primar, precum și la modalitatea de soluționare a acestei contestații, care nu implică nici o obligație în sarcina unității deținătoare, ci doar a reprezentantului acesteia și fără a se angaja în vreun mod patrimoniul municipiului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C prin Primar, care prin motivele depuse la termenul din 2.11.2009 au criticat soluția ca fiind nelegală.
Apelanții pârâți au menționat că situația de fapt a fost reținută trunchiat, în sensul că potrivit actului de vânzare-cumpărare și a procesului-verbal autentificat sub nr. 3085/22.11.1947 încheiat de Statul Român și colonistul prin moștenitoarea, imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 750 mp în com. nr. 51, jud. Conform tranzacției din anul 1956, C-tin ia în deplină proprietate și posesie corpul de casă cu 6 camere și sală cu fațada pe str. -. -, împreună cu cele trei camere aflate în curte și terenul de 580 mp; ia în deplină proprietate și posesie restul suprafeței de teren. Cea din urmă vinde soților construcția deținută și suprafața indiviză de 400 mp, ca bun propriu dobândit înainte de căsătorie conform actelor de vânzare autentificate sub nr. 3585/1947 și 35550/1947 la fostul Tribunal jud. C, precum și în baza sentinței nr. 128/1956 a Tribunalului Popular Apelanții au susținut că intimata reclamantă nu deține ultimele două acte menționate.
Apelanții au arătat, totodată, că potrivit adresei R-/05.12.2005a Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei mun. C, acest imobil a fost preluat de statul român conform Decretului de expropriere nr. 61/1983 pentru edificarea ansamblului de locuințe din zonă, iar la poz. 28 din planul anexă la decret este menționat bunul ca aparținând proprietarilor și, respectiv, teren în supr. de 476 mp și construcții pe 97,41 mp.
Apelanții au arătat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 conform căruia operează prezumția de proprietate a persoanelor cuprinse în actul normativ consemnați în actul de expropriere, or, intimata reclamantă a făcut dovada calității sale de moștenitor doar de pe urma mamei sale, iar nu și de pe urma lui, cu care intimata nu se află în grad de rudenie.
S-a arătat că în aceste condiții contestația trebuie respinsă.
Apelanții au criticat soluția și în considerarea greșitei rezolvări date cererii accesorii referitoare la cheltuielile de judecată, apreciindu-se că în măsura în care față de unul dintre pârâți s-a respins acțiunea, trebuiau restituite acestuia 1/2 din cheltuielile avansate și în mod corelativ reclamanta urma să primească doar din suma solicitată.
Prin concluziile scrise, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe; cu obligarea apelanților la cheltuieli de judecată.
La termenul din 30.11.2009 a fost ridicată excepția lipsei de interes a apelantului Municipiul C în promovarea prezentei căi de atac, în măsura în care soluția tribunalului a vizat respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
Analizând criticile formale cuprinse în considerentele apelului, se va reține că apelul formulat de apelantul pârât PRIMARUL MUN. C este nefondat, iar în aplicarea principiului interesului promovării căii de atac în cond. art. 282 și urm. Cod proc. civilă, doar de către partea care a căzut în pretenții, se constată că apelul formulat de apelantul pârât MUNICIPIUL este lipsit de interes.
În esență, criticile formulate de apelantul Primarul Mun. C vizează recunoașterea de către instanța de fond a calității intimatei reclamante de persoană îndreptățită pentru întreg imobilul în litigiu, însă sub acest aspect tribunalul a dat o corectă dezlegare în drept, statuând asupra dreptului acesteia la măsuri reparatorii și pentru cota de pentru care entitatea deținătoare a respins notificarea. Astfel, în mod judicios instanța de fond a analizat modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate pentru acest imobil de la autorul inițial
( moșt. - căsăt. ) către reclamanta, arătând că acest bun nu a avut natura unuia dobândit în regimul comunității, ci a constituit bunul propriu al antecesoarei reclamantei.
S-a menționat că însăși situația juridică a imobilului, recunoscută de autoritatea locală conform adresei de la fila 110 ( R-B 22511/17.04.2006 a C ) atestă această situație de fapt, astfel că împrejurarea că la data punerii în aplicare a decretului de expropriere s-a consemnat și o altă persoană, alături de cea a numitei, ca titular al dreptului de proprietate, nu constituie o situație juridică certă, de natură să răstoarne prezumția legată de regimul juridic al acestui imobil.
Apelantul pârât reinterpretează în fapt prevederile art. 24 al. 2 din Legea 10/2001 cu privire la prezumarea, în absența unor probe contrare, a faptului că persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive a deținut imobilul sub nume de proprietar. Această normă, statuată de principiu în favoarea persoanei îndreptățite, nu este incidentă în speță câtă vreme nu s-a dovedit prin probe contrare situației de fapt expuse, că numitul ( soțul antecesoarei reclamantei ) ar fi dobândit o cotă parte din dreptul de proprietate de la autoarea reclamantei, într-una din modalitățile prevăzute de lege.
Din acest punct de vedere, imposibilitatea exhibării unora dintre înscrisurile ce atestă dobândirea dreptului de către nu are relevanță sub aspectul recunoașterii dreptului asupra imobilului preluat de stat, în condițiile în care au fost valorificate alte înscrisuri ce fac referire la actul autentificat sub nr. 33550/1947 și la sentința nr. 128/1956 a Tribunalului Popular C ( actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8877/17.11.1965 ), iar la data exproprierii rezultă cu certitudine întinderea dreptului pentru imobilul supus Decretului nr. 61/1983.
Prin urmare, acest motiv de apel, care viza stabilirea eronată a situației de fapt a bunului, urmează a fi înlăturat ca nefondat.
Cât privește critica referitoare la neaplicarea dispozițiilor art. 276 cod proc. civilă, se va reține că și aceasta este nefondată în măsura în care nesocotește chestiunea culpei procesuale. Admiterea acțiunii doar față de Primarul Mun. C și respingerea ei față de Municipiul C nu poate implica reducerea la a cuantumului cheltuielilor de judecată suportate de pârâți ( ipoteză valabilă doar în cazul respingerii unora dintre pretențiile care fac obiectul petitului acțiunii ), după cum nu poate genera obligarea reclamantei la din cheltuielile de judecată suportate de Primarul Mun. (fila 40 fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.B,.4,. 38, împotriva sentinței civile nr. 788 din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Respinge, ca lipsit de interes, apelul formulat de apelantul pârât MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă apelanții la plata, către intimata reclamantă, a 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
5.01.2010
Dact.disp.gref.
5 ex./6.01.2010
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
