Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 285/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 285
Sedința publică din 10 decembrie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.3207/14.12.2006, pronunțată de Tribunalul C- în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria, A prin lichidator, Comisia de aplicare a Legii nr.247/2005 de pe lângă Primăria, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamantul apelant personal și asistat avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantului apelant, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de acordare de despăgubiri, apreciind valoarea expertizei de 35.000 lei, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și de expert.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3207/14.12.2006 pronunțată în dosarul nr-, tribunalul CSa respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Primarul comunei, jud. C S, SC SA Reșița și Comisia de Aplicare a 247/2005, având ca obiect revendicare în baza 10/2001.
Prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat măsuri reparatorii, în baza 10/2001-republicată, prin echivalent, sub forma unor despăgubiri bănești pentru o serie de active care au aparținut antecesorilor săi, reprezentate din fosta "Moară " de pe raza comunei, jud. C S, constând în moară de ulei în suprafață de 100 mp, șopron în suprafață de 110 mp, grajd în suprafață de 31 mp, șopron în suprafață de 72 mp, grup sanitar, cocină în suprafață de 164 mp, canal cu alimentară apă, dinam hidro-electric și o mașină marca FORD.
Tribunalul a mai reținut din probatoriul administrat că imobilele enumerate mai sus sunt în proprietatea SC SA Reșița, însă au fost demolate, iar pe terenul înscris în CF 733 în suprafață de 2.424 mp nr.top.123/b/2/a/9/1/2/2/2/0/1 s-a reconstruit un obiectiv industrial complet nou.
În acest context, instanța de fond reținut că 10/2001-republicată prevede la Cap.5 măsuri reparatorii prin echivalent precum și procedura de urmat în această situație, art.36 prevăzând în mod expres că despăgubirile bănești se acordă conforme prevederilor acelui capitol.
Or, notificările prin care persoană îndreptățită solicită acordarea de despăgubiri bănești se adresează Prefecturii în a cărei rază teritorială se află sau s-a aflat imobilul preluat abuziv, în termenul și condițiile prev. de art.21 din 10/2001. Reclamantul a notificat însă Primăria din localitatea și pe SC SA Reșița- unitatea deținătoare, aflată în lichidare și nu prefectura, or primele două entități menționate nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, reclamantul, susținând că tribunalul a interpretat și aplicat greșit disp.art.21 și art.36 din 10/2001, în condițiile în care notificarea a fost adresată în termen, inclusiv Prefecturii C - S, care însă și-a declinat competența în favoarea Primarului, care la rându-i a indicat unitatea deținătoare, respectiv SC SA Reșița.
În aceste condiții, a susținut apelantul, notificarea adresată în 2001 nu și-a găsit nici astăzi soluționarea, în anul 2008, dosarul administrativ fiind mutat de la o instituția la alta.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul, pârâtul Primarul comunei, deși a susținut respingerea apelului reclamantului, a confirmat că acesta, prin antecesoarea sa a formulat notificare în termen, însă aceasta a fost transmisă către unitatea deținătoare, SC SA Reșița, aflată în lichidare/reorganizare judiciară, și care avea obligația să se pronunțe prin dispoziție motivată.
La termenul de judecată din 16 mai 2007, cauza a fost suspendată în apel întrucât reclamantul-apelant nu a indicat denumirea și sediul lichidatorului judiciar al pârâtei SC SA Reșița, judecata fiind reluată la 21 mai 2008, după ce s-a admis cererea de repunere pe rol formulată de către apelant la data de 14 aprilie 2008 și după ce acesta și-a îndeplinit obligațiile impuse de instanță.
În continuare, curtea a admis cererea de probațiune formulată de reclamantul-apelant și a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, având ca obiective determinarea locației imobilului din litigiu, existența sau inexistența construcțiilor vechi revendicate precum și evaluarea acestora, în caz că acestea au fost demolate.
De asemenea, curtea a încuviințat și proba testimonială, martorii Motoș și confirmând existența obiectivului industrial "Moara " precum și construcțiile și anexele ce au existat pe teren, anterior naționalizării.
Pe de altă parte, expertul judiciar a identificat imobilul precum și fostele locații ale construcțiilor și anexelor, alături de anul demolării lor, operațiunile de demolare fiind executate de pârâta SC SA Reșița în intervalul 1965-1988 și a reconstruit integral obiectivul.
Potrivit evaluării expertului, valoarea actuală a construcțiilor și anexelor demolate de către unitatea deținătoare, ulterior naționalizării, este de 35.000 lei noi sau 9.722 EURO.
Pârâta SC SA Reșița nu a formulat întâmpinare, nici personal și nici prin lichidator judiciar.
Curtea, analizând apelul reclamantului, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.282 și urm. pr.civ. rap.la art.296 pr.civ. va constata că acesta este întemeiat.
În acest sens, curtea va constata că antecesoarea reclamantului, a formulat notificare în baza 10/2001, în luna mai 2001, pentru retrocedarea în natură a obiectivului "Moară " sau stabilirea de despăgubiri bănești.
Notificarea, împreună cu pisele dosarului administrativ s-au înregistrat inițial la Prefectura C S, care a transmis dosarul la Primarul comunei, fără a-l soluționa, iar primarul la rândul său a înaintat dosarul unității deținătoare SC SA Reșița, niciuna dintre aceste două entități nepronunțându-se asupra notificării, fapt ce a determinat promovarea prezentei acțiuni de către reclamant.
Din extrasul CF 202, top.76 b rezultă că reclamantul are în proprietate o suprafață de teren de 1.076 mp din fosta proprietate înscrisă în CF 733 în suprafață totală de 2.424 mp nr.top.123/b/2/a/9/1/2/2/2/0/1, diferența de teren fiind în posesia pârâtei SC SA Reșița.
Pe de altă parte, expertul tehnic judiciar a constatat că fostul complex de clădiri ce a reprezentat "Moară " și care a fost naționalizată în anul 1948 este complet demolat, perioadele în care s-au operat demolările construcțiilor și anexelor situându-se în intervalul 1965 - 1988.
Totodată, același expert judiciar a stabilit că valoarea actuală de piață a construcțiilor demolate ar fi reprezentat 35.000 lei noi.
De asemenea, sub prestare de jurământ, martorii Motoș și au confirmat existența obiectivului industrial "Moara " precum și construcțiile și anexele ce au existat pe teren, anterior naționalizării.
În acest context, curtea va constata potrivit actualului ART. 32 din Legea nr.10/2001-republicată, în situația imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivitart. 10sau11prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului B, iar dispozițiileart. 22- 28 se aplică în mod corespunzător.
Pe de altă parte, curtea va mai constata că în raport cu disp.art.10 coroborat cu art.9 alin.2 și prin raportare la art.1 alin. ultim din 10/2001-republicată, Primarul com. nu a respectat obligația de afișare și de prezentare a unor bunuri și servicii care să poată fi oferite prin compensare, pentru construcțiile demolate ce au aparținut antecesorilor reclamantului, astfel că acesta poate pretinde despăgubiri bănești.
Totodată, curtea va mai constata că reclamantul și antecesoarea sa au formulat notificarea în mai 2001, însă acest demers nu și-a găsit o concretizare nici până la acest moment, astfel că în raport cu dispozițiile art.1 din Primul Protocol al CEDO, acesta și-a pierdut un bun, fără a beneficia de o justă și prealabilă despăgubire, iar această situație s-a menținut din anul 1948 și până în prezent - 2008, autoritățile statului performând o ingerință nejustificată și excesivă în dreptul reclamantului, care se cere a fi grabnic reparată.
Astfel, curtea va constata că bunurile naționalizate fără nicio compensare/despăgubire în anul 1948 de la antecesorii reclamantului nu mai există în natură întrucât au fost demolate în intervalul de timp 1965 - 1988, la care se adaugă și lipsa de reacție a autorităților însărcinate cu aplicarea dispozițiilor reparatorii prev. de 10/2001, prin nesoluționarea notificării adresate lor în anul 2001, motive pentru care în baza art.7 alin.ultim rap.la art.10 alin.8 va stabili că despăgubirile cuvenite reclamantului - apelant se cifrează la valoarea de 35.000 lei noi (RON), potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară, ce face parte integrantă din prezenta decizie, urmând ca unitatea deținătoare, respectiv Primarul com. să facă propunere în acest sens către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.296 pr.civ. va admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentințeei civile nr.3207/2006 a Tribunalului C S, pronunțată în dosarul nr-, pe care o va schimba integral, în sensul că va admite contestația reclamantului.
În consecință, va obliga pârâții, primarul și unitatea deținătoare să facă propunere pentru despăgubiri în cuantum de 35.000 lei, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în beneficiul reclamantului.
În temeiul prev. art.274 și urm. pr.civ. va obliga pârâții Primarul și SC SA Reșița să plătească reclamantului suma de 2.080 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii avocat și expert judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.3207/2006, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite contestația reclamantului.
În consecință, obligă pârâtul - unitate deținătoare să facă propunere pentru despăgubiri în cuantum de 35.000 lei, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în beneficiul reclamantului.
Obligă pârâtul A să plătească reclamantului suma de 2.080 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și expert judiciar.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2008.
Președinte JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
PROF.-.DR.- - - -
Grefier
- -
RED.P/23.12.2008
DACT.S/6ex/12.01.2009
INST.FOND--Tribunalul C-S
Se comunică:
Reclamant apelant:
- -, nr. 17, jud. -
Pârâți intimați:
-Primăria - Jud. C-
- A- prin lichidator -la cab.individual - Reșița,-, jud. C-
-Comisia de Aplicare a Legii nr. 247/2005 de pe lângă Primăria -jud. C-
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup
