Speta Legea 10/2001. Decizia 287/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.287
Sedința publică din 10 decembrie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul apelant Primarul municipiului T împotriva Sentinței civile nr.553/09.03.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect Lg.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamanta intimată prin avocat și pârâtul apelant prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului apelant a depus copia minutei Deciziei civile nr. 1050/30.10.2008, rămasă irevocabilă, învederând că decizia, despre care face vorbire, a fost redactată, dar nu i-a fost comunicată, făcând dovada că a depus o cerere de eliberare a acestei hotărâri, la care însă nu s-a dat curs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta pârâtului apelant, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației și menținerii Dispoziției nr.173/2004 a Primarului Municipiului T, prin care s-a respins cererea, de retrocedare în natură, a numitei, învederând că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a actelor depuse la dosarul cauzei, reținând, în mod greșit, că reclamanta intimată a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în baza certificatului de moștenitor, care nu a fost întocmit potrivit dispozițiilor legale, deci numita nu este îndreptățită la măsuri reparatorii.
Reprezentantul reclamantei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului, învederând că, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut calitatea de persoană îndreptățită a contestatoarei, conform Legii nr.10/2001, astfel că o dată ce instanța supremă s-a pronunțat cu privire la acest aspect și a dispus casarea cu trimitere pentru alt temei, nu se mai poate discuta pe existența sau inexistența calității de persoană îndreptățită, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.553/09.03.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de către reclamanta împotriva pârâtului primarul mun. T, anulându-se astfel Dispoziția nr.173/2004 a Primarului și în consecință, s-a apreciat că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, conform 10/2001.
În consecință, s-a dispus obligarea aceluiași pârât la emiterea unie noi dispoziții motivate privind restituirea în natură a apartamentelor nr.8, 13, 16, 17, 18 și 19 precum și acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru apartamentele deja vândute foștilor chiriași în baza 112/1995, cu privire la imobilul situat în T,-, înscris în CF 13298 nr.top.7105.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere decizia irevocabilă nr.5033/24.05.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-, care a stabilit că recurenta - contestatoare cel dosar - a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul 10/2001, în calitate de moștenitoare a fostului proprietar tabular de la care s-a naționalizat imobilul din litigiu, respectiv defuncta, născută, potrivit cu certificatul de moștenitoare eliberat de autoritățile maghiare, respectiv cel cu nr.K 21137/-87/2005/6 eliberat la data de 11 august 2005 de cătr5e notar dr., notar public din Budapesta, certificatul de moștenitor fiind apostilat conform Convenției d l Haga.
Prin acest certificat, validat de instanța supremă se certifică că reclamanta este succesoarea legală a defunctei - soție a lui.
Totodată, s-a mai stabilit că imobilului a aparținut în proprietate defunctei, născută, conform mențiunilor din CF 13298 T, nr.top.7105 și a fost naționalizat prin Decretul nr.92/1950.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, pârâtul primarul mun. T, susținând că reclamanta-intimată nu are calitatea de persoană îndreptățită în această cauză datorită faptului că certificatul de moștenitor emis de către autoritățile maghiare nu poate avea efect pe teritoriul României, potrivit regulilor de drept internațional privat aplicabile, câtă vreme reclamanta a adoptată cu efecte depline de către în anul 1953 și astfel, potrivit legii române a adopțiilor, adoptatul a pierdut toate legăturile cu părinții firești.
Reclamanta - intimată a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului pârâtului, susținând că însăși Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat calitatea sa de persoană îndreptățită, dovedită prin certificatul de moștenitor nr.K2 1137/-87/2005/6 eliberat la data de 11 august 2005 de către notar dr., notar public din Budapesta.
La termenul de judecată din 20 iunie 2007, curtea a dispus suspendarea judecătorii apelului, pendinte de soluționarea unei acțiuni separate, inițiată de către pârâtul - apelant Primarul mun. T, prin care s-a cerut să se constatate că certificatul de moștenitor nr.K2 1137/-87/2005/6 eliberat la data de 11 august 2005 de către notar dr. nu își poate produce efecte pe teritoriul României.
Ulterior, la momentul în care hotărârea în acea cauză a fost luată în mod irevocabil, curtea a decis repunerea cauzei pe rol și reluarea judecății, soluția pronunțându-se de Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 30.10.2008, în dosarul nr-.
Curtea, analizând apelul pârâtului, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.282 și urm. pr.civ. rap.la art.296 pr.civ. va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, curtea va constata că o însemnătate esențială în acest litigiu îl reprezintă certificatul de moștenitor nr.K2 1137/-87/2005/6 eliberat la data de 11 august 2005 de către notar dr., notar public din Budapesta, emis în beneficiul reclamantei întrucât controversa din acest proces este exclusiv determinată de calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei - intimate, în accepțiunea prevăzută de art.3-4 din 10/2001-republicată.
Astfel, curtea va constata că, pe de o parte, există o decizie irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.5033/24.05.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-, care a stabilit că recurenta - contestatoare cel dosar - a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul 10/2001, în calitate de moștenitoare a fostului proprietar tabular de la care s-a naționalizat imobilul din litigiu, respectiv defuncta, născută, potrivit cu certificatul de moștenitoare eliberat de autoritățile maghiare, respectiv cel cu nr.K 21137/-87/2005/6 eliberat la data de 11 august 2005 de cătr5e notar dr., notar public din Budapesta, certificatul de moștenitor fiind apostilat conform Convenției d l Haga.
Pe de altă parte însă, ulterior deciziei Înaltei Curți, care datează din anul 2006, s-a pronunțat o altă hotărâre irevocabilă, nr.1050/30.10.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta - împotriva deciziei civile de apel nr. 507/A/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr- și respins ca neavenit recursul declarat de intervenienții accesorii în interesul reclamanților MUNICIPIUL T - prin PRIMAR - și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și anume, C, și, împotriva aceleiași deicizii civile de apel recurate.
În concret, Curtea de APEL TIMIȘOARAa statuat în mod irevocabil că "instanța de apel în acel dosar a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 617 al. 2 din legea nr. IV/1959, privind adopția cu efecte depline, art. 313 Cod civil, modificat prin Decretului nr. 131/ 1949, art. 111 Cod procedură civilă și 1169 cod civil și art. 66 din Legea nr. 105/1992, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respinse apelurile pârâtei și intervenienților, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, s-a constatat că în dosar este bine stabilit că în speță nu poate fi incidentă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, în raport de cuprinsul sentinței civile nr. 1072/19.05.1953 pronunțată de Tribunalul Popular al orașului T ( 7 dosar fond), în dosar nr. 3139/1953, iar acțiunea reclamanților întemeiată în drept pe art. 111 Cod procedură civilă a fost bine admisă de către ambele instanțe anterioare, deoarece certificatul de moștenitor al pârâtei nu poate atrage inadmisibilitatea acestei acțiuni, câtă vreme acest certificat fiind emis potrivit legii maghiare este valabil doar pe teritoriul Ungariei, iar nu însă și pe teritoriul României, căci aici moștenirea este supusă regulii "lex rei sitae" consacrat prin art. 66 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaționale, încât deci, pentru aceste considerente recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, în consecință.
Această soluție se impune în cauză, întrucât motivația cuprinsă în considerentele recursului pârâtei, vizează aspecte ce țin de fondul cauzei, soluționate deja de instanța de fond și de apel. Recursul nu este o cale devolutivă de atac, ci vizează doar aspecte ce țin de nelegalitatea hotărârii enumerate limitativ de Codul d e procedură civilă, în art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Recurenta solicită admiterea recursului și casarea sentinței și a deciziei Tribunalului Timiș și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, cu motivarea că în cauză există autoritate de lucru judecat. Motivul invocat nu se încadrează în motivele de casare prevăzute limitativ în Codul d e procedură civilă, în art. sus-indicat, căci în mod corect atât instanța de fond, cât și cea de apel au constatat că acțiunea formulată de reclamanții intimați este o veritabilă acțiune în constatare, din perspectiva art. 111 Cod procedură civilă, întrucât s-a urmărit constatarea inexistenței dreptului la moștenirea al pârâtei după bunica biologică, drept întemeiat pe certificatul de moștenitor emis de autoritățile maghiare, nefiind o acțiune în realizarea dreptului, întrucât prin finalitatea urmărită, reclamanții nu tind la dobândirea unui drept de proprietate. Acțiunea de față nu are ca obiect compararea unor titluri de proprietate, nu tinde la vreo notificare de carte funciară.
Formularea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nu se justifică în speța de față, întrucât nu există un interes în acest sens. Existența celor două imobile aflate pe teritoriul României și în patrimoniul reclamanților justifică interesul acestora față de efectele pe care le poate avea Certificatul de moștenitor, în fapt în calitate de moștenitor, nr. //87/2005 emis de Notarul, conform legislației maghiare. Existența unor bunuri mobile sau imobile, modalitatea de transmitere a acestora eventualilor moștenitori în accepțiunea legii maghiare și aflate pe teritoriul Ungariei nu interesează pe intimații reclamanți.
Un alt motiv invocat în apel și reluat pe calea recursului de pârâta recurentă îl constituie presupuse existență în cauză a autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție
Recurenta susține în motivarea recursului, că instanța de apel în mod cu totul nejustificat ar fi respins apelul, cu motivarea că în cele două dosare nu ar fi fost depusă sentința civilă nr. 1072/09.05. 1953,a Tribunalului Popular al orașului T, prin care a fost încuviințată adopția. Această susținere este total eronată, deoarece în motivarea deciziei civile nr. 507/A/23.06.2008, recurată, această susținere nu constituie neaparat argumentul, care ar fi determinat instanța la respingerea apelului. Argumentul esențial îl constituie prevederile art. 66 din legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, cât și prevederile art. 311 alin. 1 și 3 din Codul civil. Este de menționat că instanțele judecătorești, prin hotărârile pronunțate în cauzele ce au făcut obiectul contestației la dispozițiile emise de primarul Municipiului T, nu fac nici o referire la sentințe civilă nr. 19072/1953 și prin urmare nu poate exista autoritate de lucru judecat.
Așadar, Curtea constată că acțiunea reclamanților, este o acțiune în constatare bazată în drept pe art. 111 Cod procedură civilă și nu o cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
De asemenea, Curtea mai observă că în speță nu poate fi vorba de existența autorității de lucru judecat, întrucât acțiunea la care face vorbire recurenta este o acțiune întemeiată pe prevederile art. 26 pct. 3 din Legea nr. 10/2001(modificată), având ca obiect anularea Dispoziției Primarului Municipiului T, prin care s-a respins notificarea acesteia cu privire la restituirea(acordarea de măsurii reparatorii), pentru imobilul naționalizat. Certificatul de calitate de moștenitor pe care apelanta și-a dovedit pretinsa calitate de persoană îndreptățită, nu a fost contestat, fiind luat ca un mijloc de probă la data pronunțării hotărârilor prin care s-a statuat cu privire la legalitatea și temeinicia Dispoziției primarului Municipiului T nr. 862/2005 și respectiv nr. 173/2003 referitoare la imobilele situate în T,-, înscris în nr. 1315 T, nr. top. 12201 și str. - cu (-) nr. 2, înscris în CF nr. 13298 T, nr. top. 7105. Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, prin încheierea pronunțată la 20.06.2007, a suspendat soluționarea litigiului în conformitate cu prevederile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă cu acordul pârâtei - prin reprezentant - constatând că în dezlegarea pricinii care se referă la imobilul situat în- ce face obiectul Dispoziției nr. 173/28.01.2004, atârnă în totul sau în parte de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul Dosarului nr-.
Prin urmare soluția pronunțată în prezentul litigiu vizează efectele unui act juridic emis pe teritoriul unui alt stat, în raport de legislația română, existența drepturilor succesorale ale pârâtei recurente în raport cu imobilele aflate pe teritoriul român care au aparținut fostei proprietare tabulare Pobst, născută. În același sens s-a pronunțat corect și instanța de fond, care a constatat că lipsirea de efecte juridice pe teritoriul României a certificatului de moștenitor emis în favoarea pârâtei, nu aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești prin care s-a recunoscut calitatea procesuală a pârâtei de a solicita măsurii reparatorii pentru imobilele naționalizate, pentru simplul motiv că această problemă de drept nu a format obiect de dezbatere în proces, valabilitatea certificatului de moștenitor nefiind pusă în discuție.
Afirmațiile recurentei, atât în cuprinsul motivelor de apel, cât și de recurs, potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi constatat valabilitatea certificatului său de moștenitor pe cale de hotărâre irevocabilă este eronată. Tocmai valabilitatea certificatului său de moștenitor pe teritoriul României face obiectul prezentului litigiu. Nu se contestă în cauză caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001, cât și dreptul persoanelor îndreptățite potrivit legii, la măsurii reparatorii, instituite de Legea nr. 10/2001.
Curtea, examinând cauza și pe fond, stabilește că în mod corect, atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut că prin adopția pârâtei recurente de către numitul, aceasta a pierdut toate drepturile și obligațiile, atât față de părintele său, cât și față de rudele acestuia, ceea ce înseamnă că potrivit legii române, ea nu mai are nici un drept de a moșteni pe bunica sa ă,. Potrivit art. 313 al. 1 Cod procedură civilă,(în vigoare la data efectuării adopției) adoptatul și descendenții săi legitimi dobândesc față de adoptator toate drepturile și obligațiile patrimoniale pe care le au copii legitimi față de părinții lor. Totodată art. 312 alin. 3 din același cod, arată că, prin adopție încetează în același timp toate drepturile și obligațiunile adoptatului față de părinții săi firești și rudele acestuia. În această situație legea aplicabilă moștenirii rămasă după defuncta este legea română, ceea ce înseamnă că pârâta recurentă, deși este rudă de sânge cu defuncta, ea nu are vocație succesorală, pierzând acest drept prin adopția sa de către numitul.
Potrivit art. 66 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, dacă la moartea unei persoane intervine un element de extraneitate,(cetățean străin decedat în străinătate care are bunuri în România), dobândirea prin moștenire a imobilelor, cât și a fondului de comerț va fi cârmuită de legea locului unde fiecare din aceste bunuri este situat(lex rei sitae). Imobilele care fac obiectul contestațiilor îndreptate împotriva Dispozițiilor Primarului Municipiului nr. 862/2005 și respectiv nr. 173/2004 se află situate în municipiul T și ca atare regimul lor juridic este cârmuit de legea română.
Principiul reciprocității vocației legale de moștenire are și un sens negativ. Dacă o persoană nu are vocație la moștenirea altei persoane, nici aceasta din urmă nu are vocația la moștenirea primei. Ori, prin sentința civilă nr. 1072/19.05.1953, actuala pârâtă recurentă - căsătorită este înfiată cu efectele depline în temeiul prevederilor Decretului nr. 131 din 01.04.1949, (act normativ care modifică Codul civil) de numitul, bucurându-se de toate drepturile legitime ale adoptatului. Prin urmare, cu această ocazie au încetat toate drepturile și obligațiunile adoptării față de părinții săi firești și rudele acestuia, pârâta neputând avea pretenții la succesiunea defunctei, născută."
În acest context, în prezentul dosar, curtea va constata că printr-o hotărârea anterioară s-a statuat în mod irevocabil că potrivit art. 66 din Legea nr. 105/1992, certificatul de moștenitor nr.K2 1137/-87/2005/6 eliberat la data de 11 august 2005 de către notar dr., notar public din Budapesta nu poate produce efecte pe teritoriul României întrucât potrivit legii române aplicabile, adopția cu efecte depline înlătură de reclamanta-intimată de la moștenirea părinților biologici, astfel că aceasta nu poate avea calitatea de persoană îndreptățită, potrivit art.4 alin.2 din 10/2001-republicată, iar această soluție nu poate fi înlăturată de decizia anterioară din anul 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu beneficiază de autoritate de lucru judecat întrucât nu este îndeplinită tripla identitate prev. de art.1201 civ. și în particular, identitate de cauză. În concret, aspectele derivate din regulile de drept internațional privat, desprinse din 105/1992-republicată nu au constituit subiect de analiză pentru Înalta Curte, aceasta mărginindu-se doar să stabilească, pe baza actelor de stare civilă, legătura de rudenie dintre doamna și familia, fără a avea în vedere actele de adopție a reclamantei de către familia și fără ca în fața acelei instanțe să se fi invocat excepția ineficienței certificatului de moștenitor pe teritoriul României, raportat la "lex rei sitae".
Pe de altă parte, putere de lucru judecat este conferită deciziei civile nr.1050/30.10.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în ceea ce privește ineficiența certificatului de moștenitor emis în beneficiul reclamantei, de către autoritatea competentă maghiară, potrivit legii maghiare a filiațiunii.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.296 pr.civ. va admite apelul declarat de pârâtul Primarul mun. T împotriva sentinței civile nr.553/09.03.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va schimba în tot sentința apelată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta împotriva Dispoziției nr.173/2004 emisă de Primarul mun.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art. 274 și urm. pr.civ. întrucât apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului T împotriva Sentinței civile nr.553/09.03.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că respinge contestația formulată de reclamanta împotriva Dispoziției nr. 173/2004 emisă de Primarul municipiului
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2008.
Președinte JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
PROF.-.DR.- - - -
Grefier
- -
RED.P/23.12.2008
DACT.B/4ex/12.01.2009
INST.FOND-- Tribunalul Timiș
Se comunică:
Reclamanta intimată:
- - T, nr.73, Bl. 40, A,. 8
Pârâtul apelant:
-Primarul Municipiului T -T, Bv. nr.1, jud.
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup
