Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 285/
Ședința publică din 7 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de reclamanții, domiciliată în Târgu M,-/A,.B,.1, jud. M, domiciliat în com.,-, jud. C, domiciliat în Târgu M,-,.11, jud. M și, domiciliată în C,-, -.A,.4, jud. C în contradictoriu cu intimații pârâți UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM C, cu sediul în C, b-dul -. -, nr. 194, D, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, COMUNA și PRIMARUL COMUNEI, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 635 din 19.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr. 775/2006, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 30 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru concluzii scrise completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelului la data de 7 decembrie 2009, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 7.03.2006, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta C, solicitând ca hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 3/24.01.2006 emisă de pârâta C și obligarea acesteia la emiterea deciziei de restituire în natură a imobilului solicitat și a ofertei pentru despăgubiri aferentei imobilului demolat și a terenului pe care se află construcția cu destinația de restaurant aparținând C, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin petiția depusă la dosar la termenul de 8.05.2006 reclamanții și-au modificat acțiunea, chemând în judecată alături de pârâta inițială C și pe pârâții Comuna, Consiliul Local al comunei și Primarul comunei, pentru a se dispune anularea deciziei nr. 3/24.01.2006 emisă de C prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în comuna, precum și obligarea pârâților, în principal, la restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 424. și construcție, iar în subsidiar, la restituirea în natură a terenului și, în compensare, la acordarea unui imobil echivalent pentru construcție sau la restituirea în compensare a unui teren echivalent cu imobilul - teren și construcție - preluat abuziv.
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 635 din 19.03.2007 a respins acțiunea ca nefondată, reținând că unitatea deținătoare a respins corect notificarea formulată la data de 21.11.2005, cu depășirea termenului imperativ prev. de art. 21 al.1 din Legea nr. 10/2001, care a fost prelungit prin Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.
Prin decizia civilă nr. 388/C din 10.12.2007 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis apelul și a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis contestația, a anulat decizia nr. 3/2006 a C și a obligat Primarul comunei, județul C să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată cu privire la notificarea formulată la 21.07.2001, conform Legii nr. 10/2001.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Notificarea nr. 4854/24.07.2001, indiferent de formă, a fost adresată Primăriei comunei, județul C, care nu a răspuns la această notificare. Terenul este domeniu privat al comunei, iar deținătorul folosinței terenului, C, care nu a fost notificat, a emis decizia nr. 3/2006.
Soluționarea în primă instanță a contestației pe excepția prev. de art. 21 al.5 din Legea 10/2001 este nelegală, întrucât practica judiciară a statuat că cererea de restituire a unui imobil, întemeiată pe disp. Legii 10/2001, expediată prin poștă sau depusă la sediul persoanei deținătoare, iar nu prin executorul judecătoresc, este asimilată notificării, în cazul în care este însoțită de actele necesare, cu condiția ca din cuprinsul ei și a actelor anexate să rezulte elemente de identificare a persoanei îndreptățite, a imobilului a cărui restituire se cere, conf. art. 21 din Legea 10/2001.
Din soluționarea cererii de către C reiese că apelanții au dovedit calitatea de persoane îndreptățite, cât și dreptul de proprietate asupra imobilului pretins, care a și fost identificat.
Prin urmare, se impune admiterea contestației, anularea deciziei nr. 3/2006 emisă de C și obligarea Primarului comunei să se pronunțe cu privire la notificarea înregistrată sub nr. 4854 din 21.07.2001, conform Legii 10/2001.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către reclamanți și pârâta
Recurenții reclamanți au invocat în drept disp.art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și au formulat următoarele critici:
Instanța de apel a încălcat principiul disponibilității prin aceea că nu s-a pronunțat asupra obiectului real al cererii de chemare în judecată.
Astfel, deși prin acțiune reclamanții au solicitat obligarea proprietarului aparent al bunului preluat abuziv la restituirea în natură a acestuia, nu doar la soluționarea notificării, instanța de apel a dispus obligarea Primarului la emiterea unei dispoziții de răspuns la notificare, în loc să dispună restituirea în natură a bunului.
Raportat la disp. Legii 10/2001 trebuie să se verifice dacă bunul preluat abuziv de stat este sau nu de retrocedare în natură.
Din probele administrate la fond a rezultat că imobilul autorilor reclamanților se compunea din teren în suprafață de 424. și construcție și el a fost preluat fără titlu de către stat, dovadă că pârâții nu au putut prezenta acte, chiar aparente, de preluare a respectivului bun.
Conform rapoartelor de expertiză, terenul a fost identificat și, în prezent, este ocupat de construcțiile ulterioare edificate de C, fiind imposibilă restituirea lui în natură.
Conform art. 26 din Legea nr. 10/2001, în caz de imposibilitate de restituire în natură se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în primul rând compensare cu alte bunuri și numai în măsura în care compensarea nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită se propun despăgubiri în condițiile legii speciale.
În cauză s-a dovedit că există în imediata vecinătate a terenului preluat abuziv o suprafață identică aptă de a fi restituită, așa încât proprietarii ei, Comuna și Consiliul Local al comunei urmează a fi obligați la restituirea terenului, dar și deținătorul lui în fapt,
Recurenta pârâtă a criticat decizia instanței de apel sub următoarele aspecte:
Instanța de apel a reținut greșit că reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite cu privire la imobilul a cărui restituire se cere, conf. art. 21 din Legea 10/2001.
Car espins cererea de restituire în natură, iar pentru acordarea eventualelor despăgubiri a transmis notificarea și documentele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, numai această comisie având competența de a stabili dacă persoanele solicitante au sau nu dreptul la despăgubiri, în funcție de dovezile prezentate.
Din declarația autentificată sub nr. 864/18.11.1959 rezultă că reclamanții au primit teren în vecinătatea celui preluat, astfel că fiind despăgubiri integral, cererea lor de restituire este nefondată.
Soluționând pe fond cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 4500 din 3.04.2009, prin care a admis recursurile declarate de reclamanții, și și de pârâta C împotriva deciziei nr. 388/C din 10.12.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA.
A fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de APEL CONSTANȚA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța supremă a reținut că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității în sensul că nu a judecat în limitele investirii obiectului dedus judecății.
Deși instanța de apel în considerentele hotărârii pronunțate a reținut corect obiectul cererii, astfel cum a fost precizat în cererea modificatoare din data de 8.05.2006, nu s-a pronunțat asupra lui.
Prin cererea modificatoare, reclamanții au solicitat în principal restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcție, preluat în mod abuziv și, în subsidiar, restituirea în natură a terenului și în compensare acordarea unui imobil echivalent pentru construcție sau restituirea în compensare a unui teren echivalent pentru întregul imobil teren și construcție.
Reclamanții au solicitat așadar, instanței, soluționarea fondului notificării formulate de ei și nesoluționată de primărie în procedura administrativă a Legii 10/2001, iar nu doar obligarea entității notificate să răspundă la notificare.
În aceste condiții, dispunând obligarea Primarului comunei să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată cu privire la notificarea formulată de reclamanți la data de 21.07.2001, în loc să soluționeze pe fond această notificate, în limitele obiectului cererii de chemare în judecată, modificată, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea art. 129 al.6 Cod pr. civilă, text care, în aplicarea principiului disponibilității, obligă judecătorii să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
De asemenea, s-a mai reținut că acele critici referitoare la constatarea calității de persoane îndreptățite și dreptul acestora la restituire pentru imobilul în litigiu, vor fi analizate cu prilejul soluționării apelului.
După casarea deciziei recurate, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
Rejudecând apelul, Curtea a rținut următoarele:
În baza art. 22 din Legea nr. 10/2001 reclamanții au declanșat procedura administrativă, notificănd Primăria comunei, conform notificării nr. 4854 din 24.07.2001, în baza căreia au solicitat restituirea în natură a imobilului compus din construcție și teren în suprafață de 424. iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii.
În baza art. 25 din Legea 10/2001, unitatea deținătoare avea obligația să emită decizie sau dispoziție motivată cu privire la notificarea formulată în termen de 60 de zile de la depunerea notificării sau a actelor doveditoare, dar aceasta nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, motiv pentru care s-au adresat instanței pentru soluționarea acestei notificări.
Deși Comuna avea calitatea de unitate deținătoare, pârâta C, cea care deține folosința terenului și nu a fost notificată, a emit decizia nr. 3/2006 prin care a respins cererea de restituire în natură și a dispus înaintarea documentației către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea acordării de măsuri reparatorii conform Legii 10/2001.
Lipsa răspunsului unității deținătoare ( Comuna ) echivalează cu un refuz de restituire a imobilului, ce trebuie cenzurat de către instanțele de judecată, acestea având plenitudinea de jurisdicție în această materie.
Refuzul dă dreptul notificantului să apeleze la justiție pentru ca aceasta să hotărască în privința caracterului civil al persoanei în cauză, caracterul lacunar în acest domeniu al Legii 10/2001 fiind complinit prin art. 21 din Constituție și art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Prin urmare, Curtea considerând lipsa răspunsului la notificare ca un refuz nejustificat și având în vedere principiul liberului acces la justiție, a pășit la soluționarea pe fond a cauzei, totodată ținând cont și de disp. art. 315 Cod pr. civilă, în sensul dispozițiilor instanței supreme conform deciziei de casare, care sunt obligatorii.
Pentru ca reclamanții să beneficieze de măsuri reparatorii conform Legii 10/2001 în urma notificării formulate, ei trebuie să facă dovada că imobilul preluat abuziv a fost în proprietatea autorilor lor și că ei au calitatea de persoane îndreptățite. Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
În cauza dedusă judecății, cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 8230/1934, reclamanții au făcut dovada că autorul lor a dobândit în proprietate imobilul compus din casă și teren în suprafață de 424. situat în comuna, imobil care a fost preluat abuziv fără titlu - art- lit.h) din Legea 10/2001 " orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare, la data preluării, precum cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau administrației de stat".
Din actele existente la dosar, rezultă că autorul lor a figurat cu imobilul casă și terenul până în anul 1949, după această dată numai apare în registrul agricol al primăriei, ceea ce dovedește că imobilul a fost preluat de stat abuziv.
Conform disp.art. 3 rap. la art. 4 (2) din Legea 10/2001 reclamanții, cu acte de stare civilă și certificate de moștenitor, au făcut dovada că sunt moștenitorii legali ai autorului lor.
Fiind îndeplinite cele două condiții, reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul compus din casă și teren în suprafață de 424. situat în comuna, județul
Din cuprinsul disp.art. 1, art. 7, art. 9 al.(1) din Legea 10/2001, republicată, rezultă principiul prevalenței restituirii în natură, în sensul că imobilele preluate în mod abuziv, cum este cazul în speță, indiferent în posesia cui se găsesc în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Prin urmare, dacă prin notificare persoanele îndreptățite în accepțiunea Legii nr. 10/2001 solicită restituirea în natură a imobilului respectiv sau măsuri reparatorii prin echivalent, persoana juridică sau entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să verifice posibilitatea restituirii în natură a bunului și, numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii prevăzute de lege.
În speță reclamanții au solicitat restituirea în natură și în subsidiar, acordarea de teren în compensare atât pentru teren cât și pentru construcție.
Pentru a stabili dacă restituirea în natură a imobilului este posibilă s-a procedat la administrarea probei cu expertiză tehnică.
În urma efectuării raportului de expertiză de către expert s-a stabilit că suprafața de 424. este situată în porțiunea amplasată în partea dreaptă a imobilului și la stradă, delimitată cu notațiile 1-2-3-B, fiind cuprinsă între clădirea restaurantului și str. - -. aferent suprafeței de teren este liber de construcții definitive cu caracter comercial, cât și de gospodării subterane. Amplasamentul acestei suprafețe de teren este protejat de o platformă de beton mozaicată și din de beton, cât și de existența unui chioșc din tablă amplasat în colțul din dreapta al acestei suprafețe de teren, dar care este construcție provizorie, ce nu împiedică eliberarea acestui amplasament.
În concluzie, suprafața de 424. fiind liberă de construcții poate fi restituită reclamanților.
Cele invocate în apărare de către pârâta C, în sensul că în acest perimetru (1,2,3,B) s-ar afla un chiriaș și o platformă betonată nu împiedică restituirea în natură deoarece chioșcul din tablă amplasat în colțul din dreapta al acestei suprafețe de teren este o construcție provizorie, iar faptul că terenul este betonat nu reprezintă o construcție ( art. 10 al.3,4 din Legea 10/2001 corob. cu art. 9 și 1).
Nici apărarea de fond a pârâtei C în sensul că reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsurile prev. de Legea nr. 10/2001 deoarece ar fi fost despăgubiți printr-un teren de 1000. în baza declarației din 18.11.1959, nu poate fi primită întrucât, din punct de vedere probator, pârâta ar fi trebuit să dovedească existența unui teren echivalent de 1000. în patrimoniul lui.
Declarația invocată este un act unilateral și nu un act bilateral cert, care să fi avut semnificația unui schimb de proprietăți. Nu există nicio dovadă a executării unei astfel de operațiuni, și neavând, după noiembrie 1959, o proprietate de 1000. teren, tot pe str. - -.
Conform articolului din ziarul "D Nouă" din 20.04.1952, autorul reclamanților, "chiaburul, proprietar a 48 ha. fost proprietar de cârciumă", "dușman al luptei pentru obținerea unei recolte bogate" a fost condamnat ca "sabotor" la 9 ani de închisoare corecțională. Deci, la data pretinsei declarații, autorul reclamanților fie tocmai ieșise din închisoare, fie chiar era în executarea pedepsei, în aceste circumstanțe, consimțământul său fiind clar și demonstrat ca fiind smuls sub presiune, deci inexistent.
În concluzie, este exclus ca în condițiile istorice cunoscute, în schimbul unei suprafețe de teren de 424. regimul comunist să fi acordat la schimb unui "dușman al poporului" suprafața de teren de 1000.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va admite apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 635 din 19.03.2007, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite contestația formulată, va anula decizia nr. 3/24.01.2006 emisă de C și va obliga pârâții să restituie reclamanților, în natură, terenul în suprafață de 424. identificat conform notațiilor 1-2-3-B din raportul de expertiză efectuat de expert și să propună acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată.
În baza art. 274 Cod pr. civilă va obliga pe intimați către reclamanți la 1900 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de reclamanții, domiciliată în Târgu M,-/A,.B,.1, jud. M, domiciliat în com.,-, jud. C, domiciliat în Târgu M,-,.11, jud. M și, domiciliată în C,-, -.A,.4, jud. C în contradictoriu cu intimații pârâți UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI DE CONSUM C, cu sediul în C, b-dul -. -, nr. 194, D, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, COMUNA și PRIMARUL COMUNEI, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 635 din 19.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr. 775/2006.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite contestația, anulează decizia nr. 3 din 24.01.2006 și obligă pârâții să restituie reclamanților în natură terenul în suprafață de 424. identificat conform notațiilor 1,2,3,B din raportul de expertiză efectuat de expertul și să propună acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată.
Obligă intimații către apelanți la plata sumei de 1900 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
8.01.2010
Dact.gref.
12 ex./11.01.2010
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
