Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 287/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 287/
Ședința publică din 7 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul ales în B,-, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 79o din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 30 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru concluzii scrise, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelului la data de 7 decembrie 2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 790/22.06.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admisă acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI C, fiind dispusă restituirea în natură, către reclamantă, a imobilului situat în C,-, compus din teren în suprafață de 177,95 mp și construcție, având următoarele vecinătăți: la nord - str.- - și str.-.-, la est - imobil de pe str.-.-, nr.2, la sud - imobil de pe str.- nr.10, la vest - imobil de pe-.
Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 34228/23.12.1926 generalul de divizie a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,-, cu Str.-, imobil compus din teren ( a cărui suprafață nu este specificată ) și construcție.
Imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, măsura fiind dispusă față de proprietarul anterior,.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 216/18.07.1996, întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctului a revenit fratelui acestuia, iar la decesul acestuia din urmă au rămas ca moștenitori legali: Elisa în calitate de soție, Elisa și în calitate de fiice. Ultimele două au fost de asemenea singurele moștenitoare și ale defunctei lor mame, revenindu-le deci câte J din întreaga masă succesorală.
Reclamanta este unica moștenitoare, în calitate de fiică, a defunctei, dobândind deci prin moștenire cota de din masa succesorală transmisă de defunctul. Totodată, prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 797/22.10.1996, reclamanta a dobândit și drepturile succesorale ale celeilalte comoștenitoare, devenind prin urmare unica moștenitoare a autorului comun.
În această calitate, reclamanta a solicitat actualului deținător al imobilului - Municipiul C, prin notificarea înregistrată în anul 2001, acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001, care însă nu a fost soluționată până la data sesizării instanței cu cererea de față.
S-a reținut incidența în speță a disp. art.25 din Legea 10/2001 și s-a conchis în sensul că în măsura în care unitatea deținătoare nu a răspuns înlăuntrul termenului prevăzut de lege, aceasta echivalează cu refuzul stabilirii măsurilor reparatorii solicitate, motiv pentru care instanța de judecată este abilitată să soluționeze în fond acțiunea reclamantei, astfel cum de altfel s-a statuat și prin decizia nr.20/2007 a - Secțiile Unite.
Instanța de fond a constatat că reclamanta și-a dovedit calitatea de unic moștenitor al proprietarului imobilului prin certificatul de moștenitor și contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale.
Cât privește modalitatea de preluare a imobilului de către statul român, s-a reținut că imobilul în litigiu se încadrează în ipoteza descrisă de art.2 alin.1 lit. a din Legea 10/2001, însuși legiuitorul calificând trecerea unui imobil în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950 ca fiind una abuzivă.
Pe cale de consecință, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C, str. - -, fost nr. 3, care conform datelor privitoare la situația juridică înaintate de către autoritatea administrației publice locale, înregistrează actuala adresă --.
Judecătorul fondului a reținut că nici în cuprinsul titlului de proprietate și nici în cel al actului de preluare de către stat nu se face referire la compunerea concretă a imobilului, precizându-se doar că este vorba de construcție și terenul înconjurător. Singura mențiune privitoare la întinderea terenului este cea din registrul matricol al anilor 1952-1954, deci imediat după preluarea imobilului, fiind indicată o suprafață de 135 mp. Împrejurarea că această mențiune reflectă o evidență a autorităților locale din chiar perioada ieșirii imobilului din patrimoniul autorului reclamantei, coroborată cu inexistența altor modificări ale configurației terenului, este de natură a forma convingerea instanței că această suprafață de 135 mp rezulta din cuprinsul actelor de proprietate.
Instanța și-a însușit concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză, care a identificat un teren în suprafață de 177,95 mp, din care 137,85 mp ocupat de construcție și 40,10 mp teren liber, forma imobilului redată de expert fiind cea regăsită și în planul cadastral al anilor 1936-1938 (anexa 1 la raport ), precum și în fișa bunului imobil întocmită în anul 1997 de Primăria Municipiului
S-a reținut, în aceste condiții, că diferența de 42,95 mp dintre suprafața înscrisă în registrul matricol în anul 1952 și suprafața identificată de expert nu poate reprezenta decât consecința utilizării unor instrumente de măsurare diferite, cele actuale având în mod firesc un grad de precizie sporit.
Având în vedere identificarea amplasamentului și a actualei configurații a imobilului supus procedurii Legii nr. 10/2001, precum și împrejurarea că acesta este ocupat de chiriași, ca și faptul că bunul a fost preluat abuziv de stat, fiind incidente dispozițiile art.1 al. 1 din lege, s-a stabilit că este posibilă restituirea în natură, cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la protecția chiriașilor, potrivit art.13 din Legea 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C, care prin motivele depuse la termenul din 2.11.2009 a solicitat admiterea căii de atac și respingerea acțiunii, precum și obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Criticile aduse au vizat greșita identificare de către instanța de fond a imobilului ce face obiectul litigiului, în măsura în care acesta a fost determinat de expert ca fiind compus din teren și construcție cu parter plus două etaje, iar instanța a restituit reclamantului imobilul constitut din teren și construcție cu subsol, parter plus un etaj.
S-a arătat că din acest punct de vedere, construcția nu a fost corect identificată.
S-a mai susținut, în apel, că intimata reclamantă nu a putut face dovada că autorul său a fost proprietarul întregului imobil, astfel cum a fost identificat astăzi, întrucât prin titlurile de proprietate prezentate nu este menționată și suprafața terenului înstrăinat și nici compunerea construcției; s-a solicitat să se constate că, potrivit schițelor atașate situației juridice a imobilului, planul imobilului din anul 1936 nu corespunde cu cel actual, pentru că în schița veche acesta apare ca fiind format dintr-o suprafață de teren mai mare și o construcție unitară,în timp ce în prezent edificiul este partajat în două unități.
Apelantul a evocat și istoricul de rol fiscal pentru perioada 1952 - 1954, depus la dosar, conform căruia terenul de pe- este în suprafață de 268 mp, iar în aceeași perioadă imobilul din- avea 135 mp.
S-a arătat că nu este cunoscută cu certitudine data la care a operat modificarea numărului stradal, din 3 în 10, dar că în istoricul de rol fiscal comunicat nu figurează, pentru nici una dintre adrese, proprietar G-ral cu suprafața de 177,95 mp teren și construcție.
Apelantul pârât a apreciat că pentru clarificarea situației de fapt ar fi fost necesară obținerea, în virtutea rolului activ, a unor date suplimentare de la Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei
A fost criticată și reținerea, de către instanța de fond, a calității antecesorului intimatei reclamante de proprietar al bunului la momentul preluării în patrimoniul statului.
La termenul din 2.11.2009 s-a solicitat completarea materialului probator, în condițiile art. 295 al. 2 cod proc. civilă, în sensul emiterii unei adrese către Serviciul cadastru din cadrul Primăriei C pentru a se obține date certe cu privire la data la care numărul stradal 3 al proprietății în discuție a devenit 10.
Prin încheierea din aceeași dată a fost respinsă cererea de suplimentare a probelor, iar în raport de criticile formulate, se va reține că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 295 al. 2 cod proc. civilă, în apel se va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă instanța consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
În speță, instanța de fond a încuviințat și administrat probele propuse de părți pentru stabilirea corectă a situației de fapt și a situației în drept în legătură cu imobilul revendicat, iar aspectele invocate de apelant nu își găsesc suport în raport de probatoriul analizat.
Nu se poate susține că există chestiuni neclarificate cu privire la imobilul identificat conform înscrisurilor depuse și expertizei administrate în cauză, câtă vreme prin adresa Consiliului Local - -onstanța s-a consemnat, prin adresa nr. /04.03.2008 ( filele 29-30 fond ), că istoricul de rol fiscal privește,imobilul din C,- ( fost nr. 3 ), iar prin adresa nr. 54305/16.04.2008 al Direcției Patrimoniu din cadrul Primăriei C s-a confirmat că pentru imobilul din C,- ( fost nr. 3 ) figurează posesor G-ral, ca bun preluat conform Decretului nr. 92/1950 ( filele 35-36 fond ).
Pe de altă parte, expertiza efectuată de expert tehnic. a identificat imobilul ca fiind situat la intersecția fostelor străzi - - și G-ral, în prezent strada - - cu actuala str. -. -, pe un amplasament identic celui consemnat în planul cadastral din 1936-1938 ( fila 124 fond ) și fișei bunului imobil din 1997, aflate în evidența Primăriei Mun.
Se va reține, totodată, că nu au fost formulate de către autoritatea publică locală obiecțiuni asupra amplasamentului actual regăsit de expert, solicitându-se doar precizări în legătură cu compunerea edificatului, iar expertul, care inițial a precizat că această construcție este compusă din subsol, parter și un etaj, a depus clarificările necesare la termenul din 20.03.2009, în sensul că bunul are configurația, cu o suprafață construită de 137,85 mp - fila 136 fond.
Aspectul legat de compunerea construcției ca fiind, reținut de instanța de fond, poate face eventual obiectul unei clarificări prin cereri ulterioare, fără ca aceasta să impună și o reformare a soluției pronunțate.
Prin urmare, cererea apelantului, de suplimentare a probei cu înscrisuri în sensul arătat în apel, nu a fost întemeiată în condițiile în care un asemenea înscris putea fi administrat de însăși partea solicitantă, întrucât viza date gestionate de un compartiment de specialitate din subordinea primăriei.
Nu are relevanță nici critica referitoare la nedeterminarea certă a momentului la care a operat schimbarea adresei stradale, în măsura în care nici un înscris nu atestă contrariul celor reținute în fond în legătură cu fosta numerotare a imobilului și cu amplasamentul dedus din planurile prezentate de autoritatea locală și consultate de expert.
Faptul că prin adresa s-a consemnat o suprafață de teren mai mare pentru acest imobil decât cea efectiv regăsită prin măsurătorile expertului nu poate justifica susținerea privitoare la identificarea eronată a imobilului, deoarece nici actul constatator al dreptului de proprietate nu menționează suprafața construcției și a terenului înstrăinat către autorul intimatei.
Se va reține, în egală măsură, că instanța de fond s-a preocupat și a analizat corect calitatea de persoană îndreptățită a intimatei reclamante prin prisma dreptului autorului său, precum și al preluării abuzive a bunului de către stat, neputând fi apreciate ca necesare alte probe în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu se impune reformarea hotărârii apelate, în temeiul art. 296 cod proc. civilă apelul urmează fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul ales în B,-, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 79o din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
8.01.2010
Dact.disp.gref.
4 ex./8.01.2010
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
