Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 292/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.292/
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanții pârâții-intimați
PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C și apelantul reclamant-intimat,domiciliat în C, șos. - nr. 59, -. B,. 85, județ C - împotriva sentinței civile nr. 277/C/02.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în Nord,-, județ C și domiciliul procesual ales în C, b-dul. - nr. 80,.1, județ C (la. " și Asociații"), și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, cererea de chemare în judecată având ca obiect "contestație în temeiul Legii nr. 10/2001".
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul reclamant, personal, avocat pentru apelanții pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C, prin Primar, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 171/4.05.2009(fila5), avocat pentru intimata reclamantă -, potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, seria -, nr. 79356/01.09.2009, lipsind intimatul pârât Consiliul Local al municipiului
Procedura este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod proc. civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanțaaduce la cunoștința părților din proces, prin apărători că membri completului au formulat cerere de abținere de la soluționarea cauzei, iar aceasta a fost soluționată prin încheierea din 08.121.2009 în sensul respingerii cererii de abținere.
Luând cuvântul pe rând, părțile prezente învederează că nu înțeleg să recuze pe membrii completului de judecată.
Apelantul reclamant depune motivele de apel și comunică câte un exemplar atât apărătorului apelanților pârâți cât și apărătorului intimatei reclamante.
Apărătorul intimatei reclamante, față de motivele de apel ale pârâților Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar, depune la dosar înscrisuri, respectiv adrese emise de reclamantă către Primăria Municipiului C, înregistrate sub nr. 1340/01.02.2007 și 57931/09.05.2003, prin care reclamanta solicita să i se comunice stadiul soluționării notificării.
Având pe rând cuvântul, părțile prezente, precizează că nu mai sunt
alte cererii de formulat sau probe de propus, cauza fiind în stare de judecată.
Instanța, în raport de susținerile părților, fiind lămurită asupra
cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Având cuvântul, apărătorul apelanților pârâți Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar solicită admiterea apelului ca întemeiat, conform motivelor expuse pe larg în scris și respingerea apelului formulat de reclamantul, cu cheltuieli de judecată fond și apel.
Apelantul reclamant solicită respingerea apelului formulat de pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar ca nefondat pentru următoarele considerente:
Municipiul C prin Primar, raportat la disp. Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 215/2001 are calitate procesuală pasivă așa cum a statut și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul are calitate de persoană îndreptățită în înțelesul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, iar bunul imobil din C,- a fost naționalizat de la autorul proprietar, conform Decretului nr. 92/1950. De asemenea, conform adreselor de completare a notificării emise de Primăria C rezultă că dosarul notificării a fost complet, dar entitatea investită cu soluționarea notificării nu s-a conformat disp. art. 25 din legea specială, reclamantul nevoit să se adreseze justiției pentru obținerea drepturilor conferite de lege. Chiar dacă dosarul notificării nu era complet, art. 23 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu disp. Codului d e procedură civilă permit depunerea materialului probator și în faza judiciară, ceea ce s-a demonstrat în dosar.
Concluzionând, apreciază că este un abuz de drept procedural din partea Primărie Municipiului C conform art. 723 Cod proc. civilă.
În ceea ce privește apelul propriu, reclamantul solicită admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de cesionara -, iar în subsidiar, dacă instanța de apel va constata că cesionara - este persoană îndreptățită, în sensul art. 3, 4, 21 alin. (5), 22, 23 și 23 din Legea nr. 10/2001 republ. să stabilească pentru aceasta o cotă de din valoarea imobilului, conform cotei succesorale cuvenite, conform celor 2 contracte de cesiune. Arată că imobilul în litigiu a fost proprietatea comună a celor doi soți - și. Conform certificatului de moștenitor nr. 277/1977, unica moștenitoare legală a defunclui, decedat la 03.06.1976 - a fost soția supraviețuitoare. În acest caz soția supraviețuitoare păstrează J din averea realizată de soți, urmând ca numai cealaltă J să constituie moștenirea soțului defunct, și în asemenea cazuri, soția supraviețuitoare moștenește o cotă de J din bunurile defunctului soț, deci în total din valoarea imobilului revendicat, în acest sens fiind și decizia civilă nr. 5065/09.06.2005 a
Luând cuvântul, în referire la apelul formulat de reclamantul, apărătorul intimatei reclamante - susține că motivul ce vizează calitatea procesuală a reclamantei, calitate de dobândită în baza contractelor de cesiune, este nefondat întrucât aceste acte nu prezintă valoarea unor contracte de cesiune de drepturi litigioase, ci au valoarea unor contracte de cesiune de drepturi, respectiv de vânzare a drepturilor ce decurg din aplicarea Legii nr. 10/2001, rep. perfectată de către notificatorii și. Urmează a se constata că transmisiunea calității procesual active către cesionară a intervenit în baza unor actele de cesiune valabile, nedesființate prin efectul unei hotărâri judecătorești, astfel că toată critica apelantului sun acest aspect apare ca fiind nerelevantă.
De asemenea, critica vizând stabilirea cotei succesorale în favoarea apelantului urmează a fi respinsă. Prin cererea introductivă apelantul a solicitat instanței de judecată restituirea în natură a imobilului în litigiu, ulterior conexării dosarului nr- la prezentul dosar, apelantul a formulat precizări prin care a solicitat restituirea prin măsuri echivalente, precum și stabilirea de către instanță a cotei ce i se cuvine din bunul în litigiu - filele 179-180, dosar fond. Instanța de judecată a calificat aceste note ca fiind precizări, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii - pag. 7, sentința civilă nr. 277/2009. Întrucât cererea vizând stabilirea cotei nu a fost formulată la fondul cauzei, ea prezintă caracterul unei noi cererii inadmisibilă în apel.
În ceea ce privește cota succesorală care se cuvine părților cu privire la bunul imobil, cota apelantului va fi limitată la cota autoarei sale, respectiv, apelantul având vocația succesorală doar după defuncta, neavând calitate de moștenitor al defunctului. Cu privire la bun nu se poate reține caracterul acestuia de a fi bun comun al soților, în condițiile în care regimul comunității de bunuri a fost adoptat prin Codul Familie din 1954, iar bunul a fost dobândit de către în 1937, dată la care funcționa regimul separației bunurilor soților.
Cu privire la apelul pârâților Primarul Municipiului C și
Municipiul C prin Primar, apărătorul intimatei reclamante susține că, nemenționarea în practicaua hotărârii a pârâtului Consiliul Local C se circumscrie unei erori materiale, fără a reprezenta însă un motiv de apel d e natură să conducă la schimbarea soluției instanței de fond. În ceea ce privește lipsa calității procesual pasive a Municipiului C prin Primar, excepția a fost corect soluționată de instanța de fond având în vedere că cererea de acordarea măsurilor reparatorii în echivalent trebuie formulată în contradictoriu cu, atât cu unitatea administrativ teritorială, cât și cu reprezentantul acesteia. De asemenea, apreciază ca fiind corectă soluția instanței de obligare a unității administrativ teritoriale la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, aceasta fiind în conformitate cu prev. Art. 21, alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
În referire la critica vizând calitatea notificatorilor de persoane îndreptățite și preluarea imobilului în proprietatea statului, arată că intimata reclamantă a probat cu înscrisuri atât calitatea de persoană îndreptățită, care vizează dovada proprietății în favoarea autorului reclamanților, precum și dovada descendenței acestora față de titularul inițial al dreptului de proprietate, cât și preluarea abuzivă a imobilului de la autorul său.
În ceea ce privește critica vizând caracterul incomplet al dosarului notificării aceasta este nefondată, întrucât lipsa oricăror precizări ale unității deținătoare față de adresele înaintate de reclamantă prin care se solicita stadiul soluționării notificării, nu poate conduce decât la concluzia că dosarul notificării este complet, fiind în stare de soluționare. Astfel că, urmează a se avea în vedere adresa de la fila 148 din dosarul de fond și adresa nr. 1340/01.02.2007, depusă astăzi în instanță.
Concluzionând, solicită respingerea apelurilor formulate de reclamantul și pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar, ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată și depune concluzii scrise la care este atașat înscrisul cu care face dovada cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 18 2007 reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtului Primarul Municipiului C să emită o ofertă de restituire prin echivalent în bunuri și servicii în compensare, ori să propună acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul din C,-, înstrăinat către chiriași în 1996.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că imobilul a fost proprietatea defunctului, fiind dobândit de acesta prin contractul de vânzare cumpărare nr. 5328/1937, transcris sub nr. 8952/1937. Imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950. Reclamanta a formulat notificare de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001 la care nu a primit nici un răspuns.
Printr-o cerere din 22 ianuarie 2008 reclamanta a completat cadrul procesual, chemând în judecată și Municipiul C, în calitate de pârât.
În proces a intervenit, prin cererea depusă la 17 martie 2008, dl., care a solicitat să i se acorde măsuri reparatorii pentru același imobil din C,-.
A susținut intervenientul că este unicul moștenitor al unchiului său, fostul proprietar al imobilului, dl. și că în această calitate a solicitat unității deținătoare restituirea în natură a imobilului preluat de stat prin naționalizare. Pârâții nu au răspuns notificării formulate în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Printr-o cerere înregistrată la 26 februarie 2008 reclamantul a chemat în judecată pârâții Municipiul C prin Primar, Primarul Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului C solicitând instanței obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului din C,- (fost - - nr. 20, fost nr. 22), compus din teren în suprafață de 77 mp și un corp de casă (parter și etaj) sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea cererii a susținut reclamantul că este nepotul defunctei, soția fostului proprietar, reclamantului supraviețuind soțului său.
Arată că în această calitate a notificat Primăria C pentru restituirea în natură a imobilului sau pentru acordarea de despăgubiri bănești și, deși au trecut peste 6 ani de la notificare, Primarul Municipiului C nu a emis nici o dispoziție prin care să soluționeze notificarea.
Cererea dl-ui, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, a fost conexată la cererea formulată de reclamanta, înregistrată sub nr-.
La 24 noiembrie 2008 numita - a solicitat introducerea sa în cauză în locul reclamantei precizând că a avut loc o transmisiune a drepturilor procesuale ca urmare a încheierii contractului de cesiune nr. 4461 din 9.09.2008 prin care aceasta a preluat drepturile în ceea ce privește imobilul situat în C,-.
Prin sentința civilă nr. 277 din 2 martie 2009 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamanții - și și cererea de intervenție în interes propriu formulată, a admis în parte cererea conexă formulată de reclamantul și a obligat pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C să înainteze dispoziție motivată și documentația aferentă cu privire la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești, conform titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul din C,-. A fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului și a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului C, iar Municipiul Caf ost obligat la plata cheltuielilor de judecată de 2380 lei, către -.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta din cererea principală, reclamantul din cererea conexă și intervenientul în interes propriu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul din C,-, imobil ce a aparținut autorului părților, și care a fost preluat abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950.
A mai reținut tribunalul că imobilul a fost vândut către chiriași si din acest motiv reclamanților li se cuvin masuri reparatorii in echivalent.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul
și pârâții Municipiul Constanta si Primarul Municipiului
În apelul formulat reclamantul a susținut că instanța de fond în mod greșit a admis cererea reclamantei - și cererea intervenientului pentru că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 277/1977, singura moștenitoare legala a defunctului, decedat la 03.06.1976, a fost soția sa,. În aceste condiții nici reclamanta - și nici intervenientul nu sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatorii pentru imobilul in litigiu.
În subsidiar, susține apelantul că, imobilul in litigiu a fost proprietatea comună a soților, astfel încât soția supraviețuitoare avea o cota de din imobil in timp ce alți moștenitori puteau avea numai o cota de din același imobil.
Apelanți pârâți Municipiul Constanta și Primarul Municipiului Constanta au criticat hotărârea susținând că deși Consiliul Local Constanta nu este menționat în practicaua sentinței a fost trecut in dispozitiv, că Municipiul C nu are calitate procesuală pasivă în obligația de a face, această calitate aparținând Primarului Municipiului Constanta, că instanța a soluționat greșit problema cheltuielilor de judecată.
De asemenea, susțin pârâții că, în mod greșit a reținut tribunalul că reclamantul și intervenientul sunt persoane îndreptățite, că bunul nu corespunde cu titlul pretins, preluarea imobilului fiind făcută de la o alta persoană și că notificarea nu a fost rezolvată până în prezent din culpa notificatorului care nu a depus dosarul complet.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate instanța reține următoarele:
Apelul pârâților nu este întemeiat.
Deși a fost chemat ca parat in procesul promovat de reclamantul, după conexarea cauzelor paratul Consiliul Local Constanta nu a mai fost citat in proces ca parte, astfel încât nu a fost consemnat în hotărâre, nici în dispozitiv și nici în practica, critica pârâților fiind nefondată sub acest aspect.
Reclamanții au investit direct instanța cu o cerere de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul din Constanta,-, pentru restituirea imobilului fiind formulate notificări în condițiile art. 22 din Legea nr.10/2001. Notificările au fost adresate unității deținătoare care este, in speța, Municipiul Constanta. Chiar dacă în cazul unităților administrativ teritoriale organul de conducere abilitat de lege să soluționeze notificarea este primarul (art.21 alin. 4 din lege), acesta acționează numai ca reprezentant legal al unității administrativ teritoriale, astfel încât în mod corect în procesul de restituire a fost chemată ți unitatea deținătoare căreia i s-a adresat notificarea, respectiv Municipiul Constanta, iar nu numai reprezentantul sau legal, Primarul Municipiului Constanta.
În privința cheltuielilor de judecată apelanții pârâți nu au explicat în ce constă greșeala instanței de fond, aceștia având susțineri generale si nespecifice cu privire la "încălcarea art. 276 Cod procedura civila".
Instanța reține însă că art. 276 din Codul d e procedură civilă nici nu este aplicabil în speță, textul făcând referire la situațiile în care părțile au pretenții reciproce între ele (au dubla calitate de reclamant și de pârât), iar nu la situația întâlnită în speța de față când pretențiile reclamantului au fost admise numai în parte, în sensul ca nu s-a admis cererea de restituire în natură ci numai cererea de acordare de despăgubiri. Chiar și în aceste condiții critica pârâților privind cheltuielile de judecată nu este întemeiată, cererea formulată în procedura Legii nr. 10/2001 fiind de natura să investească instanța cu întreaga paletă de măsuri reparatorii prevăzute de lege, astfel încât acordarea oricăreia dintre formele de reparație prevăzute în actul normativ reparator înseamnă admiterea cererii cu consecința constatării culpei procesuale a pârâților si a obligării lor la plata cheltuielilor de judecata.
Nici critica privind calitatea reclamantului și a intervenientului de persoane îndreptățite la obținerea de măsuri reparatorii nu este întemeiată pentru rațiuni ce urmează a fi detaliate in apelul reclamantului, aceasta chestiune fiind comuna celor doua apeluri.
In privința dovezii calității de proprietar, instanța reține că potrivit extrasului de pe actul de vânzare nr.8952/1937 aflat la Arhivele Statului (fila 28 dosar fond -), imobilul din Constanta,- (ulterior - nr. 22) a fost cumpărat de, același imobil fiind consemnat în foaia de date pentru cartea funciara întocmită în 16 ianuarie 1941 pe numele lui (fila 29 dosar fond -). Descrierea imobilului din cartea funciara întocmită in 1941 corespunde cu cel cumpărat in anul 1937 prin actul 8952.
De asemenea, din adresele emise de Consiliul Local Constanta - Serviciul Public de Impozite si Taxe (fila 20 dosar nr-) rezulta ca imobilul din- (fost - - nr. 20) a figurat in Registrul matricol din perioada 1942 - 1950 pe numele lui, imobilul fiind naționalizat.
Împrejurarea că la data naționalizării imobilul din- (fost - - nr. 20, fost nr. 22) era proprietatea lui rezulta din anexa la decretul de naționalizare nr. 92/1950 unde, la poziția nr. 279, este consemnat imobilul pe numele lui (fila 34 dosar -).
Din analiza tuturor acestor înscrisuri, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 si pct. 23.1 din Normele metodologice de aplicare unitara a legii rezultă că defunctul a fost proprietarul imobilului situat in Constanta,-, la momentul naționalizării, iar problema existenței unei identități între autorul reclamanților, și ori este pe deplin lămurită, transcrierea diferită a numelui "", "" sau "" datorându-se unei simple erori materiale de întocmire a anexei la decretul de naționalizare. Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar numele corect al autorului reclamanților era (filele 20,23 dosar fond nr.-), astfel ca nu poate fi considerata întemeiată critica pârâților că bunul nu corespunde imobilului pretins deoarece preluarea s-a făcut de la o alta persoana.
Neîntemeiată este și critica ce privește nesoluționarea notificării din culpa reclamantului. Apelanții pârâți nu au indicat instanței care sunt motivele care au împiedicat Primarul Municipiului C să soluționeze notificările de restituire a imobilului din C,-, iar eventuala lipsă de la dosarul de notificare a unor înscrisuri nu poate fi apreciată ca și cauză obiectivă de dilatare a termenului pentru o perioadă de mai bine de 8 ani, soluționarea notificării în lipsa unor înscrisuri care erau în sarcina notificatorului putându-se realiza eventual după expirarea unui termen fixat de comisia de soluționare a notificării.
Cu privire la apelul reclamantului;
Referitor la critica privind calitatea de succesori a reclamantei și a intervenientului urmează a se constata că tribunalul a făcut o corectă aplicare a legii.
Imobilul din- a fost proprietatea defunctului. În lipsa descendenților, la data decesului proprietarului, respectiv la 3 iunie 1976, vocația la succesiunea acestuia aparținea soției supraviețuitoare, și fraților/surorilor defunctului, decedați ulterior acestuia, respectiv, și.
Reclamanta este fiica defunctei, prin urmare nepoată de soră a defunctului proprietar, intervenientul este fiul defunctei, iar reclamantul este nepot de frate al soției supraviețuitoare (fiul lui, fratele ).
Având în vedere că în speță ne aflăm într-un cadru juridic reglementat de o lege specială, Legea nr. 10/2001, cu privire la dreptul la restituire aceasta prevede, în art. 4 alin. 2 că de dispozițiile sale beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite, aceasta fiind regula generală.
În alin. 3 se stabilește o regulă derogatorie de la dreptul comun (fiind vorba de o lege cu caracter reparatoriu) în legătură cu modalitatea de acceptare a succesiunii și apare noțiunea de "succesibil", care diferă de cea de moștenitor folosită în alin. 2 al art. 4.
În consecință, în procedura legii speciale pot avea calitate de persoane îndreptățite nu numai moștenitorii care au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de dreptul comun, dar și ceilalți succesibili care aveau numai vocație la succesiune la data decesului proprietarului bunului și care nu au acceptat succesiunea, pentru că potrivit art. 4 alin. 3 din lege sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi.
Cererea de restituire formulată de, nepoată de soră a defunctului, ca și cererea de restituire formulată de, nepot de soră a aceluiași proprietar, precum și cererea de restituire formulată de, nepot de frate al soției supraviețuitoare a proprietarului, au valoare de act de acceptare a succesiunii pentru bunul preluat de la, astfel încât aceștia au dreptul de a obține măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Cât o privește pe -, aceasta a dobândit calitate procesuală și îndreptățirea de a sta în proces, ca urmare a cumpărării drepturilor deținute asupra imobilului de la reclamanta, prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 4461/09.09.2008 și de la intervenientul, prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 4460/09.09.2008. Potrivit acestor contracte cesionara - a preluat toate drepturile cedenților ce decurg din notificările pe care aceștia le-au formulat în legătură cu imobilul din C,-, astfel că cesionara a dobândit calitatea de persoană îndreptățită la obținerea măsurilor reparatorii pentru imobilul în litigiu.
În apel, reclamantul a solicitat să se stabilească faptul că, la data preluării, imobilul era bun comun al soților și, astfel că acordarea măsurilor reparatorii corespunzătoare valorii de circulație a acestui imobil trebuie să se facă potrivit cotei pe care fiecare dintre soții o aveau asupra imobilului, transmiterea succesorală a drepturilor foștilor proprietari urmând a se face către notificatori potrivit cotelor de proprietate deținute de aceștia la data decesului proprietarilor.
Chestiunea caracterului de bun comun al imobilului și cotele ce s-ar fi cuvenit fiecăruia dintre soții din imobilul în litigiu nu au făcut însă obiect de verificare la instanța de fond, deși reclamantul a invocat aceste aspecte atât prin cererea de chemare în judecată cât și ulterior, prin notele depuse la dosar (fila 134, 147 dosar nr-; fila 179 dosar nr-, vol. II), motiv pentru care, constatând că această cerere a reclamantului nu a făcut obiectul analizei la instanța de fond și nici nu a fost pronunțată o soluție prin care să fie dezlegată problema cotei ce revine părților din măsurile reparatorii ce vor fi acordate pentru imobilul din-, de asemenea pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă se va retrimite cauza la prima instanță pentru soluționarea pe fond a acestei cereri.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 296 și 297 Cod procedură civilă, apelul reclamantului a fost considerat întemeiat și va fi admis pentru motivele deja arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI
C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 277/C/02.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliată în Nord,-, județ C și domiciliul procesual ales în C, b-dul. - nr. 80,.1, județ C (la. " și Asociații"),,domiciliat în C, șos. - nr. 59, -. B,. 85, județ C, și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ
Admite apelul reclamantului, domiciliat în
C, șos. - nr. 59, -. B,. 85, județ C - împotriva sentinței civile nr. 277/C/02.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, și intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Desființează în parte sentința apelată și trimite cauza Tribunalului
C pentru dezlegarea cererilor reclamantului ce vizează stabilirea cotelor succesorale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Red.dec.jud./14.04.2010
Tehnored.disp.gref./9ex./15.04.2010
Emis 5com./15.04.2010
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ C, cod poștal - -,
.0241--/ 0241--; fax: 0241--
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Emisă la data de 14 aprilie 2010
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
- Secția civilă -
Prin prezenta, vă aducem la cunoștință că, urmare dispozițiilor luate
de această instanță prin decizia civilă nr. 292/C de la data de 09.12.2009, în dosarul cu numărul de mai sus, privind pe reclamanții - și, conform acțiunii introductive, și pârâții Primarul municipiului C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C, având ca obiect "contestație în temeiul Legii nr. 10", s-a respins apelul pârâților Primarul municipiului C și Municipiul C prin Primar împotriva sentinței civile nr. 277/C/02.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța -Secția civilă, în dosarul nr-, s-a admis apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 277/C/02.03.2009, s-a desființat în parte sentința apelată și s-a trimis cauza Tribunalului Constanța pentru dezlegarea cererilor reclamantului ce vizează stabilirea cotelor succesorale.
Vă înaintăm prezentul dosar cusut și numerotat, conținând 71 de
file, fiind atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Constanța, vol. I, conținând 306 de file și vol. II, conținând 208 de file, nr- al Tribunalului Constanța, conținând 152 de file.
Președinte de complet, Grefier,
- - - -
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
