Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 295/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 295
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta Primăria Municipiului S, județul O, împotriva sentinței civile nr.355 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S,-, jud.O, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, reprezentată de consilier juridic și intimatul reclamant, reprezentat de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței faptul că apelantul pârât nu a depus înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior, după care;
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, a depus adresa nr.22432/24.09.2008, după care;
Avocat pentru intimatul reclamant a arătat că a observat adresa depusă de consilier juridic și nu solicită termen, în acest sens.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, a solicitat admiterea apelului, conform motivelor scrise, schimbarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii cererii de restituire în natură a întregii suprafețe de teren solicitată și acordarea de măsuri reparatorii.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca legală și temeinică. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1551/2006 pe rolul Tribunalului O l t, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului S, solicitând anularea Dispoziției nr.2983 din 19 2005 și obligarea pârâtei la restituirea în natură a suprafeței de 1.020 mp. teren situată în S- județul sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Prin sentința civilă nr.607 din 10 iulie 2006, Tribunalul Olta admis în parte contestația, și a dispus anularea actului atacat, reținând că în anul 1979, reclamantul a donat fiicei sale - o casă amplasată pe terenul solicitat, teren care a trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea 58/1974, fără să fi făcut obiectul contractului de donație.
Pentru construcție, expropriată prin Decretul 173/1975,donatara a primit despăgubiri, iar reclamantul ca proprietar al terenului la data preluării abuzive are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, respectiv restituirea în natură sau prin echivalent.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul și Primăria Municipiului S, iar prin decizia nr.846 din 1 noiembrie 2006, Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul pârâtei, a schimbat sentința în sensul respingerii contestației și a respins apelul reclamantului.
Instanța de control judiciar a reținut că reclamantul nu mai era proprietar al terenului în momentul preluării de către stat, astfel că nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii 10/2001.
Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs reclamantul, întemeindu-și calea de atac pe dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 cpc.
Prin decizia civilă nr.5276/28 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamantul, a fost casată decizia civilă nr.846 din 1 noiembrie 2006 Curții de APEL CRAIOVA - Secția Civilă și sentința civilă 607 din 10 iulie 2006 Tribunalului Olt - Secția Civilă și trimisă cauza spre rejudecare la același tribunal.
A reținut instanța de recurs că, potrivit contractului autentic încheiat în anul 1979 cu respectarea prevederilor cuprinse în art. 30 din Legea 58/1974, donația a avut ca obiect exclusiv construcția amplasată pe terenul în litigiu, care. concomitent acestei înstrăinări a trecut în proprietatea Statului. Statul a preluat terenul de la reclamantul donator și nu de la fiica donatară, aceasta din urmă a beneficiat exclusiv de folosința gratuită acestei suprafețe până la demolarea construcției.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea 18/1991 și art. 1. 4. din HG 498/2003 cum greșit a reținut instanța de apel, cu atât mai mult cu cât aceste din urmă dispoziții legale au fost abrogate prin HG 250/2007 care prevăd expres (art. 1. 4. alin.3) că în asemenea situații, persoana care la data preluării abuzive era proprietar al terenului, este îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii 10/2001.
A mai reținut instanța de recurs că cererea privind restituirea în natură nu era inadmisibilă, instanța de fond având posibilitatea legală de a hotărî asupra măsurii reparatorii adecvate și că soluționarea acestui capăt de cerere presupune clarificarea situației concrete a terenului, prin administrarea de noi probe.
Cauza a fost reînregistrată ca fond la Tribunalul Olt sub nr-.
Conformându-se indicațiilor din decizia de casare, s-a procedat la administrarea de probatorii; în speță s-a admis cererea reclamantului privind efectuarea unei expertize - specialitatea construcții, expertul urmând să stabilească dacă suprafața de teren solicitată poate fi restituită în natură sau nu.
Prin sentința civilă nr.355 din 20 martie 2008, Tribunalul Olta admis cererea formulată de reclamantul, a anulat dispoziția nr.2983 din 19 2005 emisă de Primarul Mun. S, dispunând restituirea către reclamant a suprafeței de 797 mp. teren situat în S,-, devenită-, jud.O, constatând că pentru suprafața de 223 mp. reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a motivat următoarele:
Expertiza a fost întocmită de expert tehnic și, din lucrarea efectuată în cauză, rezultă că suprafața de teren solicitată de 1.020 mp. se află amplasată în S între străzile - și -, delimitată de blocuri de locuit, terenul dintre blocuri fiind sistematizat și organizat cu funcțiune de loc de joacă pentru copii, parcare cu acces din ambele străzi, la care se adaugă aleile pietonale de acces în blocuri și spațiul.
A mai arătat expertul că pe suprafețele de teren compuse din 360 mp. - spațiu liber și 437 mp. amenajat ca teren loc de joacă, nu există cămine de vizitare a utilităților și, având în vedere poziționarea acestora în teren și a racordurilor la rețele stradale, terenul nu este traversat de conducte ale utilităților ce deservesc blocurile adiacente, respectiv blocul nr.13 din strada - și blocul nr. 20 din strada -.
În condițiile în care reclamantul a făcut dovada faptului că îi sunt incidente dispozițiile art. 3 al.1 lit.a din Legea 10/2001, fiind persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, iar din raportul de expertiză întocmit în cauză, reiese că acestuia îi pot fi restituite două suprafețe de teren însumând 797 mp. libere de utilități și alte amenajări, se impune ca instanța să dispună admiterea cererii formulate, să anuleze Dispoziția nr.2983/19-09.2005 Primarului Municipiului S și să dispună restituirea către reclamant a acestei suprafețe de teren, constatând că pentru diferența de 223 mp. până la întreaga suprafață solicitată de 1.020 mp. și dovedită ca fiind preluată de stat, să se constate că are drepturi la măsuri reparatorii în echivalent, având în vedere și dispozițiile art. 9 și 10 din Legea 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta Primăria Mun. S, prin Primarul Municipiului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul restituirii în natură a suprafeței de 797 mp. teren.
S-a motivat în esență că suprafața de 797 mp. teren este compusă din 2 loturi, 360 mp. și 437 mp. fiind ocupată de alee de beton carosabilă, un loc de joacă pentru copii și un spațiu, astfel încât, în raport de art.10 pct.3 din HG 250/2007, nu este supus restituirii în natură. Imposibilitatea restituirii în natură rezultă din compararea planurilor cadastrale ale terenului proprietatea solicitantului, la data preluării - 1974 - cu cele din prezent, procedeu din care a reieșit că în prezent, terenul solicitat este ocupat în totalitate de investiții publice, respectiv blocuri de locuit, parcare betonată, stradă, trotuare, loc de joacă pentru copii, toate acestea constituind amenajări de utilitate publică.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare arătând în esență că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței atacate, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin încheierea din 12 iunie 2008, instanța a dispus completarea raportului de expertiză, cu referire la situația de fapt a terenului în litigiu; de asemenea, s-a pus în vedere apelantei pârâte să depună planșe fotografice concludente privind terenul în litigiu.
Expertul a depus la dosar precizări privind starea de fapt a terenului, iar apelanta planșe fotografice și adresa nr.22432 din 24 sept.2008, cu referire la terenul în litigiu.
Examinând întreg materialul probator al dosarului, se constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, față de prev. art.10 alin.1 din Lg.10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber, iar pentru terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent; art.10 alin.2 din Lege prevede că pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În speță, din actele și lucrările dosarului, rezultă că terenul în litigiu, de 1020 mp. a trecut în proprietatea statului în baza art.30 din Lg.58/1974 și se află între străzile - și -, delimitat de blocuri de locuit și care reprezintă o suprafață totală de cca.2000 mp.; terenul în litigiu reprezintă curtea interioară a blocurilor de locuit și este sistematizat și organizat cu funcțiunea de loc de joacă pentru copii, parcare cu acces din ambele străzi, aleile pietonale de acces în blocurile respective și spațiul (vezi raport de expertiză fila 12-13, dosar fond).
Concluziile expertizei sub acest aspect nu au fost contestate de reclamant, acesta formulând obiecțiuni numai în sensul neindividualizării stricte a terenului ce ar putea face obiectul restituirii în natură, iar expertul a apreciat ca teren "liber" ce poate fi restituit, terenul cu destinația de loc de joacă pentru copii și spațiu.
Instanța de fond și-a motivat soluția de restituire în natură a acestui teren de 797 mp. numai pe concluziile expertului din Suplimentul la raportul de expertiză.
În apel, răspunzând solicitărilor instanței, expertul și-a menținut punctul de vedere cu referire la destinația terenului, de loc de joacă pentru copii și spațiu, aducând elemente noi numai în ceea ce privește amenajările existente pe teren.
În consecință, este de necontestat că întreaga suprafață de teren de 1020 mp. este afectată unor utilități publice, fiind destinată a deservi nevoilor comunității din blocurile ce îl delimitează, astfel încât, în cauză sunt incidente dispoz.art.10 alin.1 și 2 din Lg.10/2001, care impun măsuri reparatorii în echivalent, și nu restituirea în natură.
Existența locului de joacă pentru copii și a unui teren liber cu destinația de spațiu, chiar dacă nu are amenajări deosebite, constituie o necesitate obiectivă pentru comunitatea respectivă, astfel încât, soluția de restituire în natură a celor două suprafețe de teren, de 437 mp.și respectiv 360 mp. din suprafața totală de 1020 mp. este nelegală și netemeinică.
Față de considerentele expuse, în baza art.296 pr.civ. soluția care se impune este de admitere a apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul de a se constata că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent și pentru suprafața de 797 mp. teren, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței, ce vizează anularea Dispoziției nr.2983 din 19 2005 Primarului Mun. S, constatarea dreptului reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 223 mp. și nesolicitarea cheltuielilor de judecată de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului S, Jud.O, prin Primar, împotriva sentinței civile nr.355 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S,-, jud.
Schimbă în parte sentința menționată, în sensul că se constată dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent și pentru suprafața de 797 mp. teren, situat în S,- (- nr.4), jud.
Menție restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
01.10.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Costinela Sălan
