Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 296/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.296/
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminița Cristea
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de pârâta Primăria municipiului G -prin Primar -, cu sediul instituției în G-, împotriva sentinței civile nr.442 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru apelantă, consilier juridic, și pentru intimații lipsă, G și, a răspuns avocat, lipsă fiind intimații, și
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul intimaților G și,întrebat fiind, precizează că temeiul de drept al acțiunii formulate, îl constituie dispozițiile Legii nr.10/2001, modificată conform Legii nr.247/2005, art.4 pct.4.
Curtea, constată cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic pentru apelantă, precizează că își menține concluziile puse anterior la termenul din data de 30 septembrie 2009, astfel că solicită admiterea apelului formulat, desființarea sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Apărătorul intimaților G și, de asemenea își menține concluziile puse anterior la susmenționata dată, astfel că solicită respingerea apelului formulat ca nefondat. Precizează că la instanța de fond s-a dovedit și s-a reținut că a existat o înțelegere între părți, astfel că acțiunea este formulată în termen, instanța pronunțându-se și în acest sens.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.10.2007 pe rolul Tribunalului Galați -Secția civilă, reclamanții G și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului G reprezentată de Primar, și G să fie beneficiarii în raport de din imobilul autorului decedat situat în G,-, conform Dispoziției nr.1573/SR din 15.04.2005.
Reclamanții arată că la data apariției Legii nr. 10/2001, între aceștia și, cu care sunt veri primari, a intervenit o convenție potrivit căreia aceasta va face toate demersurile legale în baza Legii 10/2001 pentru ca să recupereze în natură imobilul din-.
Din motive străine și necunoscute, nu a efectuat notificarea și în numele reclamanților, deși nu au renunțat la calitatea de moștenitori.
În aceste condiții, în raport de schema succesorală li se cuvenite din imobilul a cărei restituire o solicită.
Prin Dispoziția 1573/SR/15.04.2005 s-a dispus restituirea în echivalent a unor despăgubiri care reprezintă din valoarea imobilului, respectiv cota reclamanților, rămânând în mod ilegal primăriei.
Terenul este liber, lipsit de construcții și, în această situație, li se cuvine din imobilul situat în-, în suprafață totală de 942 mp. situație care rezultă din actul de proprietate al imobilului aflat la dosarul primăriei.
Reclamanții au invocat prevederile art. 480-482 cod civil coroborat cu Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
În dovedirea acțiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri depunându-se copii după Dispoziția nr.1573/SR din 15.04.2005, acte de stare civilă, act de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1873/1905, certificat de deces seria - nr. - -, procesul - verbal din 12.11.1947 emis de Administrația Financiară S-a administrat și proba testimonială și cu expertiză.
Prin Întâmpinare pârâta Primăria Municipiului G, reprezentată de Primar solicită respingerea acțiunii, considerând că s-a pierdut termenul de a mai solicita măsuri reparatorii în natură sau echivalent.
Reclamanții recunosc că nu au făcut notificare în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate potrivit art. 22 pct.5 din lege.
În ce privește fondul cauzei precizează că față de al doilea capăt de cerere întemeiat pe prevederile art. 480 - 482 cod civil, prin care solicită imobilul din-, în natură, imobilul pe care îl revendică în natură reclamanții ar fi în locul unde actual este Palatul de Justiție
Prin sentința civilă nr.442 din 5 martie 2009 Tribunalului Galați, completată prin sentința civilă nr.511 din 23 martie 2009, s-au respins excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii, iar pe fond s-a admis acțiunea și în consecință s-a dispus modificarea Dispoziției nr.1573/SR din 15 aprilie 2005, în sensul că la art.2 "ca beneficiari ai măsurilor reparatorii vor fi menționați și reclamanții pentru suma de 396.282 lei ".
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele;
Referitor la excepția tardivității formulării acțiunii nu poate fi primită motivat de faptul că în conformitate cu prevederile dispozițiile art. 4 al.4 din Legea 10/2001, în măsura în care numai o parte din persoanele îndreptățite au făcut cerere de restituire, acestora li se restituie integral imobilul cuvenit.
Primăria nu are nici un drept de a i se cuveni cota nesolicitată în notificare, reținerea de către aceasta a cotei de fiind ilegală.
La termenul din 27.02.2009 Municipiul G, reprezentat prin primar, a cerut respingerea acțiunii pe care o consideră inadmisibilă pentru că reclamanții nu au făcut notificare în calitate de persoane îndreptățite, excepție nefondată încălcând disp. art. 6 din Convenție.
Prin Dispoziția 1573/SR/15.04.2005 s-a dispus restituirea în echivalent a unor despăgubiri care reprezintă din valoarea imobilului, respectiv cota reclamanților, rămânând în mod ilegal primăriei.
Terenul este liber, lipsit de construcții și, în această situație reclamanților li se cuvine din imobilul situat în-, în suprafață totală de 942 mp. situație care rezultă din actul de proprietate al imobilului, conform prevederilor disp. art. 4 pct.4 din Legea 10/2001, așa cum a fost ea modificată prin Legea 247/2005.
Pe fond, în cauză s-a efectuat o expertiză prin care s-a stabilit că terenul cu suprafața de 1041 mp. a fost evaluat la suma de 1.585.131 RON. Din această sumă reclamanților li se cuvine cota de pe care a reținut-o primăria, respectiv suma de 396.282 RON.
Suma cuvenită reclamanților ar fi putut rămâne la titularii notificării și le-ar fi putut fi dată voluntar sau în urma unui partaj.
În cauză, s-a susținut și dovedit că între reclamanți și a existat o înțelegere pe baza căreia aceasta trebuia să facă notificare și în numele acestora.
Pe cale de consecință, văzând că au fost încălcate și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Tribunalul va respinge excepția tardivității și inadmisibilității, a admis acțiunea și a dispus modificarea Dispoziției nr. 1573/SR/15.04.2005.
Impotriva sentinței civile nr.442 din 5 martie 2009 Tribunalului Galația declarat apel pârâta invocând faptul că în mod greșit s-a respins excepția inadmisibilității pentru că intimații - reclamanți nu au depus notificare în cauză și aceasta reprezintă o condiție de promovare a unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
Al doilea motiv de apel constă în interpretarea greșită a dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, prin aceea că instanța a considerat că lipsa notificării din partea unor moștenitori determină ca, cota acestora să revină tot acestora și nu celor care au formulat notificare în termen.
Al treilea motiv de apel constă în aceea că în speță în mod greșit s-a apreciat ca dovedită convenția (contractul de mandat) dintre și intimații - reclamanți și chiar dacă ar fi fost dovedită aceasta ar fi avut efecte juridice numai în ceea ce privește aceste părți nu și pe apelantă.
Al patrulea motiv de apel vizează faptul că s-a stabilit de către instanța de judecată cuantumul despăgubirilor, deși aceasta este un atribut exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
In concluzie, apelanta apreciază că modul în care și-a motivat instanța de fond sentința nu poate constitui o bază temeinică pentru pronunțarea hotărârii, de altfel motivarea este contradictorie și nu conduce la concluzia prezentată în dispozitiv.
Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea apelului pentru că mandatul pe care l-au dat lui a fost dovedit cu martori.
In conformitate cu art.4 alin.1 din Legea nr.10/2001, imobilul trebuia restituit către moștenitorii care au formulat notificare și în nici un caz Primăria nu avea dreptul să oprească vreo cotă pentru sine.
In situația în care s-ar fi acordat despăgubiri pentru întreaga proprietate celorlalți moștenitori care au formulat notificare, reclamanții - intimați s-ar fi putu îndrepta împotriva acestora pe calea unei acțiuni în partaj în vederea valorificării dreptului lor. Dar pentru că dreptul lor a rămas la Primărie, este normal ca reclamanții - intimați să se îndrepte împotriva acesteia.
Consideră intimații că prin Legea nr.247/2005 s-a adăugat al patrulea aliniat la art.4 din Legea nr.10/2001 prin care se precizează explicit că din cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Cap.III, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire tocmai pentru a înlătura abuzurile săvârșite de primării.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că apelul este fondat.
Prin prezenta acțiune intimații - reclamanți au chemat în judecată pe primarul municipiului G - ca reprezentant al Primăriei municipiului G, dar și pe ( soțul supraviețuitor al lui ), și G, ca prin hotărârea ce se va da să se dispună restituirea a din imobilul autorului lor.
Precizează intimații - reclamanți că de fapt pretențiile lor sunt îndreptate doar împotriva apelantei pentru că aceasta nu a dispus restituirea întregului imobil (către moștenitorii care au formulat notificare) conform art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, ci doar a .
Cum Primăria municipiului G, și-a reținut abuziv din imobil apreciază că acțiunea sa este pe deplin fundamentată.
Așa cum s-a menționat în ședința din 28 octombrie 2009, temeiul legal al prezentei acțiuni, este Legea nr.10/2001,modificată conform Legii nr.247/2005.
Insă, prin dispozițiile Legii nr.10/2001, invocată de reclamantă în scopul valorificării pretenției de retrocedare a imobilului ce face obiectul litigiului, s-a reglementat regimul juridic a unor imobile preluate de stat în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, inclusiv a celor preluate de stat prin naționalizare, în baza decretului nr.92/1950.
Potrivit art.21 alin.(1) din Legea nr.10/2001, (devenit art.22 după republicare), persoanele pretins îndreptățite să obțină măsuri reparatorii în cadrul acestui act normativ aveau obligația de a formula în temeiul prevăzut de această dispoziție legală o notificare prin care investea entitatea deținătoare cu analiza pretențiilor pe care înțelegea să le formuleze cu privire la un anumit imobil.
Termenul de notificare de 6 luni, calculat de la data intrării în vigoare a legii, 14 februarie 2001, termen care a fost prelungit prin nr.OUG109/2001 și nr.OUG145/2001 până la data de 14 februarie 2002, nu a suferit nici o modificare prin dispoziții legale ulterioare și el s-a aplicat pentru toate categoriile de persoane pretins îndreptățite la măsuri reparatorii, fără vreo distincție.
Nerespectarea de către persoanele îndreptățite a termenului de notificare, potrivit art.21 alin.(5) din lege, atrage pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru astfel de bunuri.
Fiind un termen de decădere, regimul său juridic este cel prevăzut de dispozițiile art.103 cod pr. civilă, dispoziții prin care se reglementează condițiile în care persoana care a pierdut un termen impus pentru efectuarea unui act de procedură poate cere repunerea în termen, adică condițiile în care o persoană poate cere și obține efectuarea actului procedural după expirarea termenului legal.
Referitor la acest termen de notificare, astfel cum s-a arătat nu a intervenit nici o modificare legislativă, anume conținutul său nu a fost modificat nici explicit și nici implicit, prin instituirea unui caz legal de repunere în termen, cu trimitere la modificările aduse alin.4 al art.4 din Legea nr.10/2001, prin dispozițiile Legii nr.247/2005.
In speță intimații - reclamanți au recunoscut că nu au formulat personal notificare, însă pretind că a existat o înțelegere între aceștia și, înțelegere în baza căreia aceasta trebuia să formuleze notificarea și în numele lor. In drept această înțelegere trimite la " contractul de mandat ".
Din analiza notificării formulate de, nu rezultă în nici un fel că aceasta ar fi acționat și în numele celorlalți moștenitori, nu rezultă că ar fi adus la cunoștință în vreun fel apelantei că a formulat notificarea în numele său, dar și al reclamanților.
Presupunând că a existat acest mandat, se pune problema efectelor lui față de terțe persoane (în speță - apelanta) în condițiile în care nu li se aduce la cunoștință în nici un fel existența mandatului. Răspunsul este simplu: nici unul.
Dacă a existat un astfel de mandat și nu și l-a îndeplinit corespunzător, singura a fi trasă la răspundere pentru neexecutarea corespunzătoare a acestuia este doar mandatarul și nicidecum apelanta.
Insă, având în vedere că la data formulării notificării nu îi menționează pe intimații - reclamanți, la data primirii Dispoziției nr.1573/SR din 15 aprilie 2005 nu formulează contestație deși nu se restituise decât cota sa, se constată că în fapt nu a existat nici un mandat, iar lipsa mandatului echivalează cu lipsa notificării din partea intimaților și implicit soluția de inadmisibilitate a prezentei acțiuni pentru faptul că nu s-a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001.
Relatările martorilor audiați în cauză cu privire la existența mandatului au fost răsturnate din analiza actelor de mai sus, analiză în urma căreia reiese clar voința lui de a acționa doar în numele său.
Dacă apelanta nu a respectat art.4 din Legea nr.10/2001 și nu a dispus restituirea întregului imobil către, singura în măsură să critice acest aspect era notificatoarea și în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001.
Față de considerentele de mai sus se va admite apelul, se va schimba în tot sentința civilă nr.442 din 5 martie 2009 Tribunalului Galați și în rejudecare se va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta Primăria municipiului G -prin Primar,cu sediul instituției în G-, și în consecință;
Schimbă sentința civilă nr.442 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, și în rejudecare;
Respinge cererea ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red. /27.1.2009
Tehn.
10 ex./4.12.2009
fond -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminița Cristea
