Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 297/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.297/
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminița Cristea
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinetul individual de avocatură - avocat -, cu sediul în Focșani str. M a - Bloc 24 .12 jud. V, împotriva sentinței civile nr.33 din 16 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns pentru intimata Primăria municipiului B, consilier juridic, lipsă fiind apelanta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Consilier juridic pentru intimată, susține oral motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar și solicită respingerea apelului formulat ca inadmisibil în principal iar în subsidiar, respingerea apelului ca nefondat. Solicită a se observa că notificarea obligatorie ce urma să fie trimisă prin executorul judecătoresc nu este depusă în termen. De asemenea acțiunea formulată inițial ca fiind reconstituire a dreptului de proprietate este de fapt o acțiune în revendicare, și în acest caz competența de soluționare o are judecătoria.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr.33/16 ianuarie 2007 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamanta a formulat contestație împotriva Dispoziției nr.18475 din 08.12.2005 emisă de Primarul Municipiului B, prin care s-a respins notificarea formulată pentru restituirea imobilului din B-.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este nepoata defunctei, soră cu, tatăl reclamantei.
Prin sentința civilă nr.23 din 5 ianuarie 1965 fostului Tribunal Popular al Raionului B, imobilul proprietatea mătușii sale, a trecut în proprietatea statului ca bun abandonat.
Reclamanta a susținut prin acțiunea dedusă judecății, că urmare a apariției Legii nr.10/2001, a considerat că bunul (imobilul) confiscat, nu se regăsește printre situațiile prevăzute la art.2 pct.1 din Legea nr.10/2001 și nu a formulat "notificare" pentru restituirea imobilului.
Legea nr.10/2001 a fost modificată prin Legea nr.247/2005 și reclamanta a considerat că față de noua lege în baza art.2 pct.2 lit.d1, poate formula notificare și să solicite restituirea imobilului.
Urmare a notificării formulate, reclamanta a primit Dispoziția de respingere nr.18475 din 8 decembrie 2005, prin care s-a respins notificarea ca tardiv introdusă.
Impotriva acestei Dispoziții de respingere, reclamanta a formulat acțiunea de față, susținând că este nelegală, deoarece, bunul în litigiu se află în proprietatea pârâtei, urmare a unei hotărâri judecătorești din anul 1965, ca bun abandonat și că posibilitatea de a solicita restituirea imobilului nu a avut-o până la apariția Legii nr.247/2005.
Noul articol 2 pct.1 lit.d1introdus prin Legea nr.247/2005, consideră reclamanta, îi dă dreptul să formuleze și să solicite restituirea imobilului.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că, reclamanta a depus notificare, cu încălcarea prevederilor art.21 din Legea nr.21/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, care a păstrat articolul 21 din Legea nr.10/2001, și care prevedea că termenul de depunere a cererilor a expirat la 14 februarie 2002, iar potrivit art.22 pct.5 din Legea nr.10/2001, nerespectarea termenului de depunere a notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
A mai susținut că cererea formulată de reclamantă ar îmbrăca caracterul unei acțiuni în contencios administrativ și că ar fi o cerere în revendicare și nu ar fi de competența Tribunalului Brăila.
Tribunalul, analizând probele dosarului a constatat că nu este fondată contestația din următoarele considerente;
Reclamanta a formulat notificarea după apariția Legii nr.247/2005, fără să observe că dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001 au rămas nemodificate și că termenul de depunere a cererilor a expirat la 14 februarie 2002.
Articolul 21 din Legea nr.10/2001, reglementează situația depunerii notificărilor în termenul de 6 luni, care termen s-a prelungit de două ori câte 3 luni.
De altfel, art.2 din Legea nr.10/2001, definește în mod clar ce se înțelege prin imobile preluate în mod abuziv. Legea nr.10./2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil de către stat sau de către alte persoane juridice.
In acest scop a fost instituită prin articolul 21 și următoarele din lege, o procedură administrativă, ce are ca scop restituirea în natură a imobilelor de către persoana juridică deținătoare.
Legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului la restituire a imobilelor, de respectarea unor termene, cum este și termenul de 6 luni prevăzut de art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001, în interiorul căruia trebuie trimisă notificarea către persoana juridică deținătoare a imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ce a fost înregistrat ca apel pe rolul Curții de Apel Galați.
susținut că deși pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru că nu a respectat termenul legal de notificare, instanța nu a pus în discuție excepția tardivității și a pornit la administrarea probelor, respingând acțiunea ca neîntemeiată. Instanța nu a arătat în concret de ce nu este întemeiată, atâta vreme cât reclamanta a făcut dovada împrejurărilor în care a fost preluat bunul și că acesta fost în proprietatea autoarei sale.
De asemenea motivarea sentinței este confuză cu toate ca reclamanta a indicat temeiul de drept al acțiunii.
Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea apelului și a acțiunii așa cum a fost formulată.
Apelul declarat nu este fondat.
Soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Prin Dispoziția contestată, Primarul Municipiului Bar espins notificarea reclamantei ca tardiv formulată.
Instanța fiind sesizată cu o contestație împotriva acestei dispoziții era obligată să verifice această motivare a Primarului și nu se mai impunea punerea în discuție a excepției tardivității deoarece nu era o excepție invocata pentru prima dată în instanță ci viza chiar fondul contestației.
Este adevărat că a încuviințat proba cu acte și expertiză însă administrarea acestora nu putea permite instanței să admită în fond contestația atâta vreme cât în mod legal notificarea s-a respins ca fiind depusă peste termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Prin modificările și completările aduse acestei legi prin Legea nr. 247/2005 nu s-a prevăzut o repunere în termenul de notificare.
În această situație termenul limită până la care se putea depune notificare este tot cel de 6 luni prevăzut de art.21 alin.5 din Legea nr. 10/2001, nemodificată.
Modul în care a fost preluat bunul imobil de către stat nu are nici o influență asupra termenului depunerii notificării, așa cum susține reclamanta.
Pentru aceste considerente,Curtea, va respinge ca nefondat apelul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta,cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de avocatură - avocat -, cu sediul în Focșani str. M a - Bloc 24 .12 jud. V,împotriva sentinței civile nr.33 din 16 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red. /5.11.2009
Tehn.
4 ex./17.11.2009
fond -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminița Cristea
