Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 316
Ședința publică din data de 12.11.2009
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Gabriela Baciu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 1359 din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în G,-, posesoare a -, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a depus taxa de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei; că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod proc.civilă.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței atacate. Arată că pârâtei, pentru conduita nedemnă avută pe teritoriul statului francez, i s-a aplicat deja o pedeapsă de 6 ani închisoare, din care a executat 3, iar ca pedeapsa complementară i s-a pus interdicție definitivă, motiv pentru care statul român nu mai poate aplica o altă sancțiune pentru aceeași faptă, întrucât ar fi încălcat principiul proporționalității.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație în Franța pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtei.
În motivarea cererii a arătat că pârâta a fost returnată din Franța la data de 20.07.2009 în baza Acordului de readmisie, ratificat prin nr.HG 278/1994.
Mai invocă reclamanta că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 5, 38, din Legea 248/2005, invocând, de asemenea și disp. art. 2 alin. 1 din Convenția bilaterală, precum și disp. art. 2 alin. 3 din Protocolul adițional nr. 4 la.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 1359/30.09.2009 a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Libera circulație a persoanelor constituie una dintre cele patru libertăți din cadrul pieții interne la nivelul Uniunii Europene, alături de libera circulație a produselor, libera circulație a serviciilor și libera circulație a capitalurilor.
acestei libertăți constă în eliminarea statului membru pe teritoriul căruia se află aceștia sau își desfășoară activitatea și cetățenii celorlalte state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul acestui stat.
Aceste discriminări se pot referi la condițiile de intrare, deplasare, muncă, angajare sau remunerație.
Prin asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu se realizează libera circulație în spațiul comunitar.
Baza legală a liberei circulații a persoanelor este art.14 (7A) din Tratatul d l Roma, ce stabilește piața internă, acesta incluzând libera circulație a persoanelor, art.18 (8A) din același tratat ce statuează dreptul cetățenilor Uniunii de a circula și de a rezida liber pe teritoriul statelor membre, art.61 (731) și urm. din Tratat, cuprinse sub Titlul IV (111A) ", azil, imigrație și alte politici legale de liberă circulație a persoanelor", precum și art.45 din Cartea Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.
Având în vedere aceste reglementări și dispozițiile art.39-42 privind libera circulație a persoanelor din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și faptul că în decembrie 2000, prin documentul de poziție trimis Comisiei Europene, România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar ce are la bază prevederile Tratatelor constitutive care guvernează libertatea de circulație a persoanelor, precum și faptul că instanța națională are obligația să aplice dreptul comunitar și să-i asigure efectul direct deplin, înlăturând chiar din oficiu orice normă contrară internă, urmează a se constata că solicitarea de a se restrânge exercitarea dreptului la libera circulație în statele Uniunii Europene a pârâtului este nefondată.
În aplicarea principiului preeminenței dreptului național se au în vedere și dispozițiile art.20 al.2 din Constituție.
De asemenea, la soluționarea acțiunii civile de față se are în vedere și faptul că spre deosebire de reglementarea internă (art.38 lit.a din Legea nr.248/2005), art.27 din Directiva nr.2004/38/CE stabilește expres și limitativ doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
În consecință, norma comunitară este mai favorabilă, cea internă fiind parțial neconcordantă, în condițiile în care permite îngrădirea dreptului fundamental analizat și în alte cazuri decât cele care vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică, urmând ca aceasta să fie aplicată cu prioritate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, criticând-o pentru următoarele motive;
Că prima instanță, dezvoltând prevederile prezentate în motivele de apel, a omis aplicarea acestora împotriva pârâtei, fără a observa că acesteia i s-a reținut în sarcină, de către autoritățile franceze acuzația de proxenitism, fiind luată măsura îndepărtării sale de pe teritoriul Francez.
Chiar și în condițiile existenței principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a din Legea 248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui Acord de readmisie încheiat de România cu acest stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Că textul nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale pretins protejate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
Restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România a încheiat un acord de readmisie, așa cum în mod corect a reținut prima instanță.
Mai mult decât atât, statul francez a luat deja o astfel de măsură, astfel încât nu există motivația pentru care statul român să aplice pârâtei oad oua interdicție.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtei i s-ar impune restricționarea dreptului la liberă circulație în spațiul Uniunii Europene se reține că instanța de fond a făcut o justă aplicare a principiilor de interpretare stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 1359 din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.11.2009.
PREȘEDINTE pentru JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Conf.art.261 cod proc.civ.
PREȘEDINTE
Red.GB/18.11.2009
Dact.IS/7ex.23.11.2009
Fond.
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Gabriela Baciu
